Astăzi 20 Septembrie 2018, Joi - Ultima actualizare la 19 Septembrie 2018
Abonamente

Internațional 8 Aprilie 2011, ora 08:34    Din editia print

(Reportaj) Călătorie la capătul pământului: O moldoveancă în Indonezia

Marime Font

Suntem obişnuiţi ca voluntarii din alte ţări să vină în Moldova, în diverse misiuni sociale, dar mai rar se aude ca cetăţenii moldoveni să se implice în acţiuni de voluntariat, mai ales peste hotarele republicii. Cu toate acestea, numeroşi tinerii pleacă la mii de kilometri depărtare pentru a cunoaşte oameni deosebiţi, unde ne promovează ţara. Am discutat la o cafea cu Adriana Ulinici, o tânără voluntară, care s-a întors recent din Indonezia.

Cu ceva timp în urmă, studentei la ASEM nici nu i-ar fi trecut prin cap să se aventureze într-o călătorie atât de îndepărtată, dar dorinţa de a vedea lumea i-a biruit frica. Adriana spune că a căutat mai multe programe care i-ar fi permis să-şi realizeze visul, însă organizaţia de studenţi AIESEC i-a oferit programul de care avea nevoie. Ea a recunoscut că, la început, a vrut să aleagă o platformă care ar fi ajutat-o să-şi facă stagiul practic în domeniul bancar. În ultimul moment a optat pentru voluntariat. „Eram nouă într-o astfel de activitate şi am decis că ar fi mai bine să mă implic într-un proiect social, care îmi va oferi experienţă. Acum pot să spun că nu regret nicio clipă faptul că am ales să fac voluntariat timp de două luni în Indonezia – o ţară primitoare, cu oameni nemaipomeniţi”, îşi aminteşte tânăra.

Şocul cultural a fost minim



În pofida faptului că Indonezia se află „la capătul pământului”, tânăra a fost uimită mai degrabă de natura exotică de aici, decât de nivelul de trai al populaţiei. Împreună cu Adriana mai lucrau voluntari din Olanda, Germania, China şi Japonia. Pentru mulţi şocul cultural a fost simţitor. „Mă amuzau fetele din Olanda şi Germania. Ele se minunau de nişte lucruri care pentru indonezieni, dar şi pentru mulţi dintre moldoveni sunt absolut normale. De multe ori, se întrebau cum este posibil să ai în casă o antenă parabolică, calculator performant conectat la internet, telefon mobil de ultimă generaţie, dar să te foloseşti de WC-ul din curte...”.

„Dragostea din tei”, cu accent indonezian

Adriana a lucrat în calitate de voluntar într-un colegiu din oraşul Padang, provincia Sumatra, unde a predat economia şi limba engleză. Tânăra spune că studenţii nu auziseră până atunci de Moldova şi, în prima săptămână, voluntara le-a făcut prezentări despre ţara noastră. „Toţi studenţii mă ascultau cu uimire, pentru că îi interesa orice informaţie despre o lume necunoscută lor. Le plăceau mult pozele cu locurile pitoreşti din Moldova şi îmi spuneau că sunt nişte imagini extraordinare. M-am gândit atunci că aceşti tineri nu îşi cunosc propria ţară, deoarece în Indonezia există nişte peisaje uimitoare. Apoi, mi-am dat seama că, de fapt, nici eu nu îmi cunosc patria, odată ce n-am vizitat nici jumătate din toate locurile pitoreşti din Moldova”.

Îmi spune că unicul element moldovenesc cunoscut în Indonezia este cântecul „Dragostea din tei”, interpretat de fosta trupă O-Zone, pe care tinerii indonezieni îl numesc „numa numa”: „Când am înţeles că toţi cunosc acest cântec, l-am transformat într-un fel de carte de vizită a ţării. Era foarte amuzant să-i auzi cum cântă o piesă în română cu accent indonezian”.

Farmecul călătoriei - diversitatea culturală

În provincia Sumatra, majoritatea populaţiei indigene este de religie musulmană. La început, Adriana se simţea stânjenită, pentru că nu ştia regulile de comportament într-o astfel de societate. Totuşi, a învăţat repede, fiind ajutată de familia la care a locuit. „Indonezienii sunt foarte drăguţi şi binevoitori, însă se comportă mult mai deschis cu cei care le respectă tradiţiile. Am fost preîntâmpinată din prima zi că nu-i bine să port pantaloni şi că va trebui să cer permisiunea gazdei pentru a intra sau ieşi dintr-o locuinţă”. Adriana s-a conformat tuturor regulilor, dar n-a uitat că a venit în Indonezia pentru a promova diversitatea. „Am fost întrebată dacă n-aş dori să-mi pun o batistă pe cap, care la ei se numeşte „gilbab”, însă am refuzat, deoarece studenţii trebuiau să înţeleagă că lumea e diversă şi că în multe ţări există alte obiceiuri, iar în Moldova fetele nu obişnuiesc să îşi acopere capul. Mi-a plăcut că am fost înţeleasă şi că punctul meu de vedere a fost acceptat”, povesteşte ea.

Tânăra spune că în acea ţară îndepărtată relaţiile interumane sunt foarte călduroase, iar societatea moldovenească ar avea multe de învăţat de la cea indoneziană. „Un alt lucru demn de tot respectul – cu toate că Indonezia a fost timp de 300 de ani o colonie a Olandei şi a devenit un stat independent abia în 1945, limba olandeză nu a luat locul limbii băştinaşilor...”. 

blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 10 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Tata cu trei feciori

Nu știu de ce, poate de-atâta că vine sezonul rece, când moldovenii (etnicii români), dârdâind de frig, revin la îndeletnicirea lor milenară – crearea folclorului – poate pentru că s-au întors deputații din vacanță și reîncepe sezonul fierbinte,...

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md