Astăzi 23 Septembrie 2018, Duminică - Ultima actualizare la ora 10:22
Abonamente
 
 
 

Moldova 30 Noiembrie 2015, ora 09:30    Din editia print

(VOX) „Simţirea autentică românească se cristalizează doar prin cultură şi educaţie”

Marime Font

Foto: Ramin Mazur

În preajma zilei de 1 Decembrie, basarabenii din Republica Moldova ce simt românește simt și ei nevoia să sărbătorească Ziua Națională a României. 

În acest context, am decis să ne adresăm elevilor și studenților moldoveni, de aici și din România, pe care i-am îndemnat să ne vorbească despre spiritul românesc, cum au descoperit românismul și dacă mai speră că vor prinde hora celei de-a doua Mari Uniri. Răspunsurile lor ne-au impresionat prin maturitate și profunzime:


Vasile Gribincea, clasa a XII-a, Liceul de Creativitate și Inventică „Prometeu-Prim”, Chișinău



În ceea ce mă privește, spiritul românesc înseamnă, mai întâi de toate, niște oameni la care țin enorm – pe de o parte: părinții, bunicii și alte rude; pe de altă parte – Eminescu, Enescu, Brâncuși, Tonitza, Noica... După mine, una dintre principalele manifestări ale spiritului românesc rezidă în a vorbi o limbă română frumoasă și bogată. Călătorind în România, am avut de fiecare dată senzația că merg acasă, așa cum a spus Nichita Stănescu în timpul vizitei sale la Chișinău. Dincolo de posibilitatea unei reunificări politice, există privințe în care nu am fost separați și în care nu putem fi separați.


Valeria Fală, anul III, Facultatea de Jurnalism, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Românismul pentru mine înseamnă când mergi pe stradă, în autobuz sau la magazin şi auzi vorbindu-se limba română. Când toate panourile publicitare din oraşul meu sunt în română. Când nu trebuie să mă scuz faţă de prietenii mei şi să le explic de ce ospătarul nu vorbeşte limba de stat.
În primul rând, am învăţat să trăiesc româneşte acasă, datorită părinţilor mei care au încercat mereu să îmi inspire dragostea pentru limbă şi ţară. Pentru ca să înţeleg cu adevărat ce înseamnă să trăieşti româneşte şi, poate pentru un viitor mai bun, părinţii au insistat mult ca să studiez în România. Şi aşa, pot spune că de 7 ani deja, simt altfel româneşte la Iaşi, decât dacă rămâneam la Chişinău.
Unirea va fi posibilă când românii de pe cele două maluri ale Prutului vor înţelege importanţa şi necesitatea acestui lucru. Când vor fi cu toţii de acord, îşi vor dori unirea. La moment, cred ca unirea e un vis frumos şi atât.


Irina Luca, masterandă, Academia de Studii Economice, Chișinău

Spiritul românesc, după părerea mea, se asociază cu imnul, drapelul, ia și o limbă pe care o vorbim indiferent dacă suntem din Republica Moldova sau din România. Mama și bunica mea sunt profesoare, de aceea de mică am auzit acasă limba română. La școală am avut o dirigintă de limbă română care mereu a încercat să ne familiarizeze cu tradițiile, poeziile, piesele de teatru pe care le jucam la diferite evenimente.

Unirea nu știu pe cât de posibilă este la moment, cu tot ce se întâmplă în țară, însă sper la ea. Pe viitor poate va fi. Noi avem nevoie de această colaborare și poate astfel vom crea o țară mult mai puternică.


Artiom Radu, clasa a XI-a, Liceul „Jean Monnet ”, București

Românismul este însăşi identitatea mea. Dincolo de orice categorii sociale, politice, gnoseologice, dincolo de bariere şi de state, românismul este identitatea pe care mi-am asumat-o şi în care cred. Asumare care este o mare realizare. O spun sincer - nu m-am născut (şi nici nu am crescut) având conștiința românităţii mele. Am avut însă grijă să mi-o cultiv individual, am învăţat să fiu mândru de ea şi s-o respect. Românismul este, așadar, o mare victorie a mea. Una eminamente spirituală.

Am avut noroc să mă dezvolt academic într-un mediu care mi-a insuflat constant adevărate valori româneşti. La liceu, ni s-a predat istoria lui Iorga, am citit opere din tot spaţiul românesc (fără să ne limităm la clasici sau la programul școlar); la orele de istorie, am învăţat imnul „Deşteaptă-te, române” - toate mărturii că m-am identificat cu românismul în medii culturale. Cred cu fermitate că, indiferent de ce parte a Prutului ne aflăm, simţirea autentică românească se formează, se cristalizează doar prin cultură şi educaţie.

Nu ştiu cum este posibilă Unirea. Ştiu, însă, cu siguranţă cum nu se va realiza aceasta niciodată - cu gloata, cu hurta; cu strigăte inconsecvente şi disparate în megafon; cu marşuri inconsistente şi fără un scop clar; cu mesaje prolixe, banalităţi şi sentimentalisme; cu referinţe istorice deplasate; cu instigări la ură şi frustrare. Mişcarea unionistă trebuie să-şi recapete alura hotărâtă, dar totuşi nobilă; vocală, dar totuşi cumpătată. Şi mai presus de toate - unirea să se realizeze mai întâi între oameni, între suflete, între cărţi şi şcoli. Şi abia după asta între state şi frontiere.


Cristina Bulat, anul I, Școala Masterală de Excelență în Economie și Business, Chișinău

Pentru mine, românismul este istoria poporului român; limba română pe care o vorbesc, tradiții și obiceiuri ce ne-au fost transmise de strămoșii noștri. Am învățat să trăiesc românește acasă, cu primele cuvinte rostite în română, cu primele experiențe în familie și societate. Deși idealistul din mine își dorește Unire, rațional gândind, cred că aceasta este imposibilă. De ce? Fiindcă pentru a se produce Unirea, este necesar ca majoritatea societății să și-o dorească. Cu părere de rău, în prezent, o bună parte a societății noastre sunt proruși sau pretinși „naționaliști”. Un alt impediment îl reprezintă decalajul economic dintre România și Republica Moldova. De asemenea nu există voință politică. O putere politică ce ar fi pro-unire ar putea influența opinia societății, dar la moment aceasta nu există, sau cel puțin nu e o „putere”.


Loredana Molea, anul III, Universitatea de Medicină și Farmaceutică „Gr. T. Popa”, Iași

Dincolo de ideea abstractă de românism, ca spirit național pornit dintr-o istorie comună, și realitatea incontestabilă a limbii comune, spiritul românesc reprezintă o necesitate pragmatică. Republica Moldova este un stat creat artificial, care trece prin actualele dificultăți politice, deoarece nu are un fundament politic bine definit. Este, deci, o mină de aur pentru oportuniști. Pentru ca să poată supraviețui în continuare separat, ar avea nevoie de o adevărată revoluție la nivel de organizare politică și socială, iar acest lucru nu se poate întâmpla atâta timp cât oamenii de rând s-au adaptat la sistemul corupt și consideră că e mult mai comod astfel. De aceea, o eventuală unire cu România (ceea ce reprezintă, de fapt, scopul primordial al acestui așa-numit „spirit românesc”) ar rezolva o bună parte dintre probleme, întrucât oportuniștii locali (partidele din arena politică) ar pierde din teren. Cu toate acestea, nu are rost să fim absurzi. România este un stat cu multe probleme, iar aderarea Republicii Moldova la aceasta ar însemna să ne confruntăm și noi, la un moment dat cu ele. Totuși, România are și instrumentele necesare pentru a le rezolva (de exemplu, obligația de a corespunde standardelor UE), ceea ce Republicii Moldova îi lipsește cu desăvârșire.
Am învățat să gândesc și să trăiesc românește din băncile școlii. Pe lângă ideile implantate de părinții mei, o bună contribuție la conștientizarea acestei realități a avut-o și liceul în care mi-am făcut studiile (Liceul „Gh. Asachi”). Majoritatea profesorilor susțineau manifestările unioniste, în special profesorii care ne predau istoria, aceștia din urmă furnizându-ne informațiile necesare pentru a ne construi argumente raționale întru susținerea ideii de unire și românism.

Cred că e posibilă Unirea, poate chiar în viitorul nu foarte îndepărtat, deoarece locuitorii din Republica Moldova ar trebui, la un moment dat, să realizeze că altă soluție rezonabilă pentru a ameliora situația politică nu există. Vreau să sper că depresia politică generală a moldovenilor îi va îndemna să gândească logic, iar Unirea este unicul eveniment logic care ar urma. În același timp, se observă o atitudine general pozitivă asupra ideii de Unire și la nivelul politicienilor și oamenilor de rând din România (multă lume spune că românii nu și-ar dori o pacoste ca noi pe cap, dar adevărul e că majoritatea persoanelor cu care am discutat despre asta sunt cel puțin indiferente față de subiect, nicidecum împotrivă). În momentul în care vom conștientiza că această soluție, deși nu e perfectă, este cea mai rațională cu putință în contextul actual, suntem la câteva mitinguri și un referendum distanță de înfăptuirea Unirii.

blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Carte 23 Septembrie 2018, ora: 05:03

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem Din editia print

Mai ieri, de câte ori deschideam vreo pagină în internet, îmi sărea în faţă un spot publicitar, sonorizat de o tânără care întreabă, punând un accent puternic pe primul cuvânt al frazei: „Vrai să trăieşti, să înveţi şi să...

( ) Citeşte tot articolul

Istorie 21 Septembrie 2018, ora: 17:00

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:51 de Doina Stimpovschii

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern Din editia print

Prin schimbarea a doi miniştri, guvernarea face o mișcare de PR înainte de alegeri, consideră analiştii politici

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:28

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion, ACTIVIST CIVIC, ZIARIST

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion,  ACTIVIST CIVIC, ZIARIST Din editia print

Liderul unioniștilor, George Simion, s-a născut pe 21 septembrie 1986, la Focșani. În 2005, a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr‟ din București.

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 21 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

 


Cele mai citite articole Timpul.md