... pe sub deal, pe sub pădure...

publicat în Constantin Tănase pe 15 Ianuarie 2018, 06:04

 (Fabulă modernă cu morală eternă)
... cu alte cuvinte, pe sub deal, pe sub pădure se duc fetele la mure. Să se știe însă că treaba nu-i simplă, ci intercontextuală, alegorică, misterioasă și geopolitică, deoarece, dealul e fiul legitim al Carpaților, iar pădurea e fiica dreaptă a Codrilor de aramă.

Iar fetele – dă, ca fetele -, dau cui pot prilej de vorbă și de bănuieli, mai ales dacă-s de pretutindeni, tinere, frumoase și iubitoare de parteneriat în numele țării. Iac” așa!

...ce fac fetele la mure, de ce vine în Republica Moldova Patriarhul Alexei, de ce n-a fost niciodată în Basarabia Patriarhul Teoctist ca să-și vadă Mitropolia și să numere steagurile polițistului Pristanda de pe strada Răsăritului Românesc (câte-s de toate, frate Cubreacov?!). Toate acestea și încă multe altele sunt întrebări la care nu cutez să răspund, deoarece conform articolului adițional secret la Pactul Ribbentrop-Molotov, a ultimatumului sovietic din iunie 1940 și a votului istoric din 4 aprilie 2005, dar și a înțelegerilor dintre baciul moldovean și cel vrâncean din 2005, dealul este despărțit de vale, biserica e despărțită de stat, Republica Moldova e despărțită de România, iar fetele sunt despărțite de băieți, după ce trec prin vamă toate murele, până la una. Iac” așa!

...aici e cazul să intervin cu o mică abatere lirică, pentru că toamna asta mă înnebunește cu simbolismul ei, cu amestecul ei halucinant de stiluri și pustiuri din florile naționale, căzute jertfă sărutului otrăvit al brumei antistatale. Totul este frumos de urât, dramatic de melodramatic, comic de tragic: și războiul sfânt dintre dreapta românească și stânga moldov”nească în numele oranjului interes național roș, și curajul de lup legislativ al ursului electoral – toate acestea și încă multe altele sunt alt bloc de întrebări la care, de asemenea, nu voiesc să răspund deoarece zărzărică, zărzărea, pe la poarta mândrei mele un Ivan trecea!

Parcă-l văd pe unul, strâmbând din nas a protest: ce tot umblă ăsta, bre, cu pilde, fabule, simboluri, cu fete la mure și băieți la pădure, cu brume antistatale și nenumăratele steaguri naționale, de ce nu spune clar ce are de spus?!
Apu” dacă-i vorba de spus clar și limpede, voi spune, dar cu următorul avertisment de principiu: părerea mea nu coincide neapărat cu părerea lui Ștefan cel Mare despre traficul de femei, dar nici cu cea a Uniunii Europene despre statutul Moldovei de viitoare vecină dragă vecină a Europei.

Nu-i clar și limpede? Fie, mai lămuresc o dată, ca să înțeleagă și unii, și alții: în opera mea de astăzi toate cuvintele, repet, sunt simboluri, chestii alegorice menite să nu ambiguizeze mesajul, dar să explice mai plastic o nedumerire: de ce nu are loc imixtiunea, adică de ce Codul Penal nu se bagă în coada penată a găinilor naționale atacate de gripa aviară a interesului național avariat pe data de 4 aprilie?

Tot nu-i limpede și clar? Mai explic o dată – dar ultima dată – ca niciodată, că dacă n-ar fi nu s-ar povesti, că dacă n-ar fi fost nu s-ar fi pus pe post.

...cu alte cuvinte, la invitația cui vine la Chișinău Patriarhul Alexei? Răspund: Patriarhul Alexei vine la Chișinău la invitația deputaților democrați, care, pe 4 aprilie, au rupt-o cu rușii și au încheiat cu Voronin un parteneriat în numele țării și al interesului ei național! Că, dacă, Doamne ferește, nu-l voiau atunci pe Voronin, vă dați seama ce catastrofă națională se produce? Revoluție oranj, alegeri anticipate, alt președinte, alt șef de legislativ, alt șef de executiv ș.a.m.d. Și atunci mai venea astăzi la Chișinău Patriarhul Alexei de la Moscova ca să rezolve problema bisericilor Mitropoliei Basarabiei?! Nicidecum! Dacă se producea acea catastrofă, se întâmpla altceva: azi la Chișinău venea Patriarhul Teoctist de la București ca să rezolve problema Mitropoliei Chișinăului și a întregii Moldove socialiste și atunci dispărea pentru totdeauna și necesitatea istorică ca Pristanda să pună steaguri pe bulevardul cu istoricul nume „Acatistul lui Ștefan cel Mare pus pe note muzicale”. Aceasta pe de o parte (a Prutului, cu pașapoarte diplomatice și fără vize). Pe de altă parte (a Prutului, dar fără pașapoarte diplomatice și cu vize), toamna asta face ravagii, ne îneacă metaforele, festivalurile butoaielor, alegerile locale cu ursu”, dar să lăsăm ursu”, hai să vorbim despre lupu” care, după ce a fost la fierarul general și și-a ascuțit dinții, a venit la ușa opoziției constructive și a zis cu glas schimbat, adică cu vorbe de pe Bâc, dar cu accent de pe Dâmbovița: „Trei iezi, cucuieți, tatei ușa descuieți, că tata vă aduce vouă anulări de accize în buze, lapte-n țâțe bugetare, leafă mare în spinare, mălăieș majorat în călcâiaș de stat!” și iedul cel mai mare, cu barbă, obraznic fiind și cu multă experiență, a sărit și i-a deschis ușa, iar când a deschis-o se vedea ca în palmă cum în zare, sub linia orizontului, pe sub deal, pe sub pădure se duceau fetele la mure...

...cu alte cuvinte, televiziunea publică și crizantemele albe, microbuzele și amurgurile violete, comercianții stradali și materia plângândă, mafia din farmacii și lebăda murindă de gripă aviară, Voronin și Coșbuc, Goga și Tkaciuk, Formuzal și NIT, 4 aprilie și 22 aprilie, toamna asta absolută și viața asta relativă, nemaivorbind de licențe și emisie, cai voievodali, mandate de arest, moartea căprioarei și învierea Țapului, ordinea de zi a Parlamentului și ordinea de zi a prezidentului, opoziția și inchiziția, păsările tinereților noastre și cioroii bătrâneților noastre, adică tot ce mișcă existențial și emblematic sub genericul „ridică, mândră, perdeaua, să intre NATO să-și pună mantaua” – dar absolut totul! – formează acel fascinant decor autumnal pe fundalul căruia se derulează viața noastră cea de toate zilele, a noastră, a celor obosiți și plictisiți de tristețea acestei țări în care toate drumurile duc spre președinție, pușcărie și casa de nebuni. Nu-i așa, bre, Țepeș Doamne?

...cu alte cuvinte, pe sub deal, pe sub pădure se duc fetele la mure. Iac” așa și punctum.