Aşa o fi, dacă s-a născut la 19 iulie 1919? Parcă nu-ţi vine a crede, pentru că el continuă să alerge tinereşte prin Chişinăul său, de la un eveniment cultural la altul, îşi sună prietenii pentru a afla noi detalii despre anumite evenimente politice. Cred că noi suntem fericiţi şi pentru faptul că mai avem ocazia să stăm de vorbă cu persoane care fac parte din generaţia de aur a intelectualităţii româneşti din Basarabia, generaţie cu studii făcute în perioada interbelică. Fără Glebus Sainciuc, spiritualitatea basarabeană ar fi – dacă e să folosesc un exemplu mai convingător – ca Chişinăul fără Biserica „Sfânta Vineri”, în ale cărei bătăi de clopot s-a născut şi îşi trăieşte viaţa maestrul. Casa Sainciuc de lângă Biserica „Sfânta Vineri” a fost şi rămâne o adevărată oază de spiritualitate românească, unde, în jurul unui fir de cimbru adunat pe masă de soţia sa, pictoriţa Valentina Rusu-Ciobanu, şi-au găsit înţelegere personalităţi ca Igor Vieru, Mihai Grecu, Aurel David, George Meniuc…
Este necesar ca, în sfârşit, Primăria Chişinău să pregătească, împreună cu maestrul, soţia sa şi feciorul – pictorul Lică Sainciuc – proiectul de muzeu „Casa Sainciuc”.
Toată lumea ştie că este laureat al Premiului de Stat, Artist al Poporului, cavaler al „Ordinului Republicii”, deţine titlul Doctor humoris causa al Festivalului „Constantin Tănase” de la Vaslui. Totuşi, mai potrivit e să spun azi că-i ceva deosebit să-l ai în preajmă pe acest om de o cumsecădenie proverbială.
Bună dimineaţa, maestre Sainciuc!
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
