Pe tot teritoriul de dincolo de Nistru al fostei RSSM – în afară de satele Molovata Nouă, Cocieri, Corjova, Coşniţa, Pârâta şi Doroţcaia – şi la Tighina, drapelele transnistrene şi ruseşti îşi flutură mândria, dar şi obrăznicia, cu îndrăzneala unor tineri militari de 20 de ani. Regimul de la Tiraspol s-a pregătit masiv pentru acest eveniment: a fortificat propaganda prorusească şi antimoldovenească prin dezvelirea a sute de monumente şi memoriale ale gloriei de luptă consacrate conducătorilor de oşti ruseşti, care au învins în lupte istorice la Nistru; a decorat şi a oferit ajutoare activiştilor separatişti, gardiştilor şi cazacilor care au ucis moldoveni în războiul din 1992; au alergat la Moscova după alte indicaţii şi alte sume de bani; au proslăvit recunoaşterea de către Rusia a Abhaziei şi Osetiei de Sud, după războiul cu Georgia, sugerând că aşa ceva ar putea să se întâmple şi la Nistru; au cerut fortificarea forţelor pacificatoare ruseşti; au înfricoşat la maximum localnicii cu „pericolul românismului”, pentru a-şi motiva opera lor criminală, dar şi pentru a demonstra lumii că estul R. Moldova este pământ rusesc.
Sigur că Rusia este pe cale să-şi atingă scopul urmărit aici, pe capul de pod spre Balcani, la limanul Mării Negre şi la gurile Dunării. De la o vreme, ea nici nu mai ascunde acest lucru, iar după ce a rămas nepedepsită de către organismele internaţionale în cazul Georgia-Osetia de Sud, devine şi mai agresivă în folosirea enclavelor sale ex-sovietice cu interes geostrategic. Adevărul e că, astăzi, la Tiraspol se marchează nu jubileul autoproclamatei republici nistrene, ci 20 de ani de victorie a politicii expansioniste ruseşti la Nistru.
De câţiva ani, tot mai des aud: ce ne facem cu Transnistria? Cei care nu vor să înţeleagă conjunctura geopolitică a regiunii iau o ipostază de Făt-Frumos care taie nodul gordian: „Ne dezicem de ea şi ne unim cu România”. E uşor a spune asta, chiar şi în cazul în care îţi pare rău de moldovenii din regiunea separatistă, dar varianta respectivă nu o vor accepta nici Rusia, nici ţările europene sau asiatice care se tem de extinderea NATO până la Nistru, precum nu o doreşte nici Europa, care se teme că Rusia va împânzi Transnistria cu trupe paraşutate şi lansatoare de rachete aţintite spre Occident, precum s-a întâmplat în cazul Osetiei de Sud şi Abhaziei, unde deja şi-a dislocat rachete S-300.
Iată de ce, se pare, toate puterile mari lucrează pentru a păstra integritatea R. Moldova, iar noi parcă suntem blestemaţi ca, până la urmă, să ne îmbrăţişăm cu separatiştii. Depinde cine va reuşi mai bine pregătirea acestei îmbrăţişări – Rusia sau Occidentul, prin memorabila iniţiativă a cancelarului Merkel…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
