Opinii și Editoriale

Cine NU trebuie sa fie presedinte al R. Moldova

Zilele trecute, inca unul din ai nostri („Parlamentul-90”) a implinit 60 de ani. S-a adunat multa lume buna. De altfel, institutia care ne-a gazduit nu-i prea incalzeste pe cei din alta parte. Si nici ei nu indraznesc sa apara pe acolo. Stupul intelectualitatii noastre era arhiplin de oameni frumosi si foarte agitati.

Evident, nu numai in legatura cu omagiatul. Pe toti ii framantau aceleasi intrebari: ce o sa fie mai departe?; este de nadejde coalitia celor patru?; cui transmite tara post-mandatatul nostru presedinte?… O explozie de indignare a trezit propunerea cuiva de a-l alege presedinte pe Ion Sturza. S-a ajuns pana la aceea ca multi au declarat pe sleau: daca, Doamne fereste, il mai aduc o data pe acesta, ies din partid, noi, toti deputatii, vom semna o declaratie de protest s.a.m.d. Intr-adevar, alegerea presedintelui RM este o problema mult prea complicata pentru clasa noastra politica, in situatia in care cele „doua armate” nici n-au de gand sa faca pace. Ma consider in drept sa-mi spun parerea la aceasta tema. Sunt foarte mari cerintele, foarte multe calitatile pozitive pe care trebuie sa le intruneasca aspirantii la functia de presedinte al R. Moldova. Voi vorbi doar despre ce avem de facut… Din pacate, Legea cu privire la procedura alegerii presedintelui R. Moldova ne vorbeste – in linii generale – numai despre sanatatea trupeasca a candidatului. Iar despre ceea ce este cu mult mai important – sanatatea morala – legiuitorul ne vorbeste mai putin.

Sa-ncercam sa reparam aceasta situatie:

1. In primul rand, este de dorit ca cel care va fi promovat la functia de presedinte sa nu fie proletar, sa nu aiba datorii si sa aiba ce manca – si el, si familia lui. Sa stie a face bani ca sa invete si societatea pe care vrea s-o conduca. Sa stie cum, sa poata crea conditii pentru intoarcerea datoriilor si sporirea bogatiei tarii. O alta stare social-economica il plaseaza in postura unei papusi de paie, manipulata cu usurinta de cei care, in perioada mult chinuitei noastre democratizari, au acumulat averi fara truda. Iar ura fata de bogati, chiar si atunci cand este intemeiata, la bine nu te duce – va dori sa se razbune pe toti, pentru toate injosirile la care l-au supus bogatii. Mai pe scurt: e bine chiar din start sa-l ferim de tentatia de a baga si el mana in buzunarul poporului.

2. Pretendentul respectiv trebuie sa aiba cunostintele si experienta lucrului in aparatul de stat – cu cat mai inalta functia, cu atat mai bine. Daca nu o (le) are, va trebui sa prezinte dovada faptului ca la capitolul minte, carte, cultura si alte domenii neadministrative etc. ar putea fi aproape de Mihail Kogalniceanu, Nicolae Iorga, generalul De Gaulle, Vaclav Havel, Ronald Reagan si altii.

3. N-are nimeni treaba cu confesiunea, orientarile sexuale, cu viata intima a cuiva (art. 28 al Constitutiei, de exemplu) – statul o respecta si o ocroteste, dar eu cred ca in fruntea tarii noastre nu poate fi admis un om care nu crede in Dumnezeu. Nu vom insista asupra faptului ca trebuie sa fie neaparat de dreapta credinta. Cu toate ca si eu si, cu siguranta, majoritatea covarsitoare a cetatenilor ne dorim foarte mult un presedinte ortodox. Ca Stefan cel Mare, de exemplu. Respectiv, nici in unul din cazuri nu vom admite un ateu. Nu ne vom impune parerea nici in cazul orientarilor sexuale mai putin traditionale. E suficient ca dam dovada de toleranta si-i lasam in plata Domnului. Dar nici nu vom admite la functia de conducator al statului un om despre care serviciile de informatii ale tarii nu ne vor spune clar: are sau nu vreo legatura candidatul cutare cu fel de fel de netraditionali, organizatiile lor, i-a sustinut cumva vreodata sau chiar si el ii tot de acolo? E prea de ajuns pe capul nostru si actualul nivel de pederastizare a puterii. Acesti oameni trebuie compatimiti, sustinuti, ajutati sa revina pe calea cea dreapta – nu adusi in capul mesei.

4. Maxima atentie si la legaturile cu strainatatea. Cu parere de rau, in ultimii 10-15 ani, si la acest capitol am cam luat-o razna. „Prietenia” cu strainii, lauda de peste hotare, mai ca a devenit o virtute, conditie de promovare la conducerea guvernului moldovenesc. Avem in vedere nu legaturile normale, bazate pe intelect si respect reciproc. Este vorba de relatii determinate de dependente materiale, hotii, escrocherii comune etc. De relatii ce ar fi de folos tarii am avut si-ntotdeauna vom avea nevoie.

5. Atragem atentia si asupra studiilor facute in strainatate – fel de fel de cursuri, stagii, specializari, „ridicari” ale calificatiei s.a. Nu avem in vedere adevarata stiinta de carte. Avem in vedere spalari de bani, „prietenii” cu oameni specializati in acumularea informatiilor interesante pentru tara lor, nu pentru a ta. Ca, dupa asta, sa impinga tarii tale medicamente cu termenul expirat, „????? ????”, patrunjel turcesc, sucuri, conserve, vinuri si coniacuri straine, ca ale noastre, cica, nu-s bune… De fapt, nici nu le mai producem, dupa ce svolocii din partea locului, inclusiv acei scoliti peste hotare, au distrus industrii intregi, au pus tara la pamant. Nu-i mare secret ca oamenii, mai ales cand sunt tineri si s-au vazut scapati la libertate, pot si sa greseasca. Dupa asta, toata viata vei dansa dupa muzica compozitorilor din alta tara. Pe timpul Uniunii Sovietice, specialistii nostri, de exemplu, „au luat de cumetri” o jumate de Africa venita la invatatura in RSS Moldoveneasca. Acei „cumetri” au devenit in tarile lor ministri si nu numai. Eu nu as vrea sa cred ca, peste ani, americanii, rusii, evreii, francezii s.a. procedeaza exact asa cu ai nostri invatacei. Nu as vrea, da stiu ce stiu. Deci, si in privinta acestei chestiuni, deloc neglijabile, am vrea sa stim care si pe unde a umblat si, principalul, ce hartii (angajamente) au ramas in urma lor. Si unde anume? Ca, daca-i pe aproape, nu-i nimic strasnic, suntem de ai nostri, ca intre crestini. Iar daca „imprietenirea” a avut loc departe tare…
As vrea sa mentionez ca, daca vreunui habauc dintr-acei cu pretentii de mare scoala la Paris ii pare cumva ca Plugaru umbla cu spionomania, il vom ierta, ca-i tanar inca. Dar, daca nu-i cu totul limitat, ii vom propune sa mai mediteze asupra faptului cine si de ce oare a distrus taranimea noastra? Va amintiti cine era la Guvern, Parlament, Presedintie atunci cand ii dadeau taranului cate doi lei pentru 1 kg de poama? A murit satul pe loc, s-a mutat cu traiul in beci, sa nu se prapadeasca vinul. Dar cine a organizat si cine a castigat de la pierderea pietei vinului in Rusia? Cine si de ce a hranit si mai hraneste separatismul de la Tiraspol? Sunt multe alte „performante” ale baietilor laudati peste hotare. Unii dintre ei trebuie inchisi, nu ridicati in fruntea tarii. Iar daca cineva nu se simte vinovat – sa iasa in fata cetatenilor si sa povesteasca cum a luptat, cum s-a impotrivit diversiunilor enumerate mai sus.

6. Mai trebuie sa cunoastem exact daca-i place sau nu paharul, cum se comporta, cat si ce vorbeste, daca s-a intamplat ca a intrecut masura.

7. Il vom trece neaparat si prin sitele poligrafului, care ne-ar putea deschide ochii si la alte lucruri mai putin afisate.

8. De zbateri isterico-epileptice, apucaturi schizofrenice nici nu mai vorbim. Daca asa ceva se iarta in domenii mai putin publice, pentru ca se compenseaza cu performantele, faptele bune ale individului dat, apoi la functia de care vorbim – sa ne fereasca Dumnezeu!

9. Foarte importanta este si experienta de lucru cu oamenii. N-are ce cauta la functia data, daca n-are experienta in functii administrative, management, daca nu a detinut pana la asta alte functii cu o inalta responsabilitate individuala. Asta e o axioma. Trebuie sa stim ce vorbesc oamenii despre dansul – subalternii, colegii, vecinii, partenerii. Cei cu care a lucrat, cei pe care i-a condus, daca i-a condus. Asta – pentru ca, atunci cand sunt ignorate „chitibusurile” enumerate mai sus, platim mult si bine.
Iata ce ar fi important sa cunoastem, din punctul meu de vedere, inainte de a inscrie pe cineva in lista candidatilor pentru functia de presedinte al Republicii Moldova. Criteriile selectarii pe care le-am propus (de ce fel de presedinte nu avem nevoie) ne-ar feri de mai multe lucruri urate, ar inlesni promovarea unui om destoinic, capabil sa conduca statul, sa ne reprezinte tara.
 

Anatol Plugaru,
ex-ministru al Securitatii

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *