Actualitate

Este sau nu uzurpata puterea de stat in RM?

In numarul din 8 iulie 2009, TIMPUL a solicitat specialistilor in dreptul constitutional sa-si expuna parerile intr-o chestiune principiala: Este sau nu uzurpata puterea de stat in RM? Astazi publicam punctul de vedere al lui Alexandru Arseni, doctor in drept, conferentiar universitar.

– Domnule Alexandru Arseni, este sau nu uzurpata puterea de stat in RM? Daca da – de cand, de catre cine anume, in ce fel?

– Da, puterea de stat este uzurpata in RM de catre V. Voronin, imediat dupa venirea lui in functie in 2001. Aceasta uzurpare s-a produs prin depasirea atributiilor institutiei sefului statului, pe de o parte, iar pe de alta parte – prin ignorarea prevederilor constitutionale ce tin de functiile presedintelui RM, si anume, cea de reprezentare a statului. De fapt, Voronin a reprezentat doar Partidul Comunistilor. Detinand concomitent si functia de lider al partidului, el a ignorat constitutia si s-a condus de statutul partidului sau in procesul de conducere a statului. Si uzurparea continua! Aceasta se vede cu ochiul liber mai ales dupa alegerile din 5 aprilie, 2009, cand a avut loc insusirea absolut abuziva de catre Voronin a functiei de presedinte al RM, pe care o detine pana astazi.

– Daca, potrivit Constitutiei, mandatul presedintelui RM dureaza patru ani si acesta poate fi prelungit prin Lege organica doar in caz de catastrofa sau razboi, cum credeti, cine este V. Voronin, incepand cu 8 aprilie 2009?

– Intr-adevar, conform alin. 1 al art. 80 al Constitutiei, mandatul de presedinte al RM dureaza patru ani si poate fi prelungit, prin lege organica, numai in caz de razboi sau catastrofa. Avem, deci urmatoarea situatie: la 7 aprilie a expirat mandatul de patru ani pentru care a fost ales presedintele Voronin. Pe 5 aprilie 2009, fiind ales deputat in parlament, Voronin a nimerit in situatia de incompatibilitate stipulata de prevederile alin. 1, art. 81 al Constitutiei, potrivit caruia „calitatea de presedinte al RM este incompatibila cu exercitarea oricarei alte functii retribuite”. Pe de alta parte, conform alin.1 al articolului 70 din constitutie, „calitatea de deputat este incompatibila cu exercitarea oricarei alte functii retribuite, cu exceptia activitatii didactice si stiintifice”. Asadar, aceasta tripla incompatibilitate de functii trebuia solutionata timp de 30 de zile. In acest termen Voronin trebuia sa-si pastreze ori functia de sef de stat, ori pe cea de deputat, ori pe cea de presedinte a parlamentului, fara a ramane sef de stat. Prevederile constitutionale in aceasta materie sunt expres detaliate in Legea despre statutul deputatului in parlament (Monitorul Oficial, nr. 057 din 18 mai 2000). In conformitate cu art. 3 din statut, mandatul de deputat este incompatibil cu: „a) functia de Presedinte al RM; b) functia de membru al guvernului”. Modalitatea de solutionare a incompatibilitatii este prevazuta de art. 5 al statutului si anume: „ (1). Deputatul care se afla in unul din cazurile de incompatibilitate prevazute la art. 3, va demisiona, in termen de 30 de zile de la data validarii mandatului (sublinierea noastra) din functia incompatibila cu mandatul de deputat… (2) In cazul in care deputatul se afla in unul din cazurile de incompatibilitate si nu a depus, in termenul mentionat la alin.(1) cererea de demisie din functia incompatibila cu mandatul de deputat, dupa expirarea acestui termen parlamentul va solicita (subl. n.) Curtii Constitutionale ridicarea mandatului de deputat si declararea acestuia vacant”. Dat fiind ca parlamentarii RM au fost validati la 22 aprilie 2009, exact din aceasta zi Voronin a intrat in incompatibilitate functionala si la 22 mai 2009 el, in calitatea sa de presedinte al parlamentului, ar fi trebuit sa puna problema solutionarii incompatibilitatii. Asa ceva insa nu s-a intamplat.

– In baza carui act normativ (lege sau norma constitutionala) V. Voronin se autointituleaza „presedintele in exercitiu al RM”?

– Constitutia RM utilizeaza trei notiuni, si anume: 1) „Presedintele Republicii Moldova” (art. 73, 77-90; 93-95; 98; 101; 116; 135, precum si un sir de legi organice, printre care doua enumerate deja); 2) „Presedinte interimar”, art. 92; 3) „Presedinte in exercitiu” (alin. 5, art. 78), potrivit caruia „daca si dupa alegerile repetate presedintele RM nu va fi ales, presedintele in exercitiu dizolva parlamentul si stabileste data alegerilor pentru un nou parlament. Respectiv, notiunea de presedinte in exercitiu si notiunea de presedinte nou-ales apar in unul si acelasi moment. Dar, daca procedura de schimbare a Puterii (alegerea parlamentului, presedintelui RM) nu a fost finalizata catre momentul expirarii mandatului presedintelui in functie, ultimul, odata intrat in aceasta procedura, va asigura ducerea la bun sfarsit a actului de transmitere a Puterii. Asta a avut in vedere constituantul prin alin. 5 al art. 78 al Constitutiei, si nu situatii ce apar atunci cand alegerile parlamentare se numesc cu o zi inainte de expirarea mandatului presedintelui.

– Care este mecanismul uzurparii? Cum anume a fost furata suveranitatea poporului si insusita ilegal puterea suprema in RM? Numiti persoanele, inaltii functionari de stat care au contribuit la actul uzurparii (si-au depasit atributiile functionale, si-au insusit abuziv puterea, au incalcat grav obligatiile functionale, normele Constitutiei, alte acte normative).

-In cazul R. Moldova, uzurparea puterii s-a produs treptat, prin ignorarea prevederilor constitutionale si acceptarea tacita a acestui proces de catre institutiile abilitate sa curme orice act de uzurpare. De exemplu, alin (1) al art. 2 al Constitutiei stabileste ca „Suveranitatea nationala apartine poporului R. Moldova (s. n.) care o exercita in mod direct si prin organele sale reprezentative, in formele stabilite de Constitutie”. De aici rezulta ca: 1) „suveranitatea nationala” (citeste: puterea de stat) ii apartine intregului popor al R. Moldova. Si aceasta deoarece, conform alin. (1), art. 10 al Constitutiei „Statul are ca fundament unitatea poporului R. Moldova”)
(s. n.), R. Moldova este patria comuna si indivizibila a tuturor cetatenilor sai”. 2). Anume constitutia stabileste „formele” de exercitare a „suveranitatii nationale”, prin reprezentare. Iar alin. (1) al art. 60 al Constitutiei stabileste ca: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului R. Moldova”. Aceste prevederi constitutionale si principii ale dreptului international au devenit si garantii ale statului de drept si democratic. Tot ele isi gasesc asigurarea constitutionala prin alin. (2) al art. 2 al Constitutiei, potrivit caruia, „nici o persoana particulara, nici o parte din popor, nici un grup social, nici un partid politic sau o alta formatiune obsteasca nu poate exercita puterea de stat in nume propriu. Uzurparea puterii de stat constituie cea mai grava crima impotriva poporului”. Ce s-a intamplat in R. Moldova in realitate, odata cu revenirea la putere a lui Voronin? Obtinand majoritatea parlamentara in alegerile din 2001, PCRM, prin fractiunea sa, a divizat parlamentul in „statalisti” si „antistatalisti”, ultimii reprezentand Opozitia. Apoi, au divizat poporul in „patrioti” si „nepatrioti”. Astfel, si-au insusit abuziv si „patriotismul”, si „unitatea poporului”, si „suveranitatea nationala”. Intr-un cuvant, Partidul Comunistilor in mod voluntar a inceput sa reprezinte si sa exercite puterea de stat in numele propriu. O vorba veche spune ca pofta vine mancand. Treptat, „exponentul” suveranitatii nationale devine presedintele RM, Vladimir Voronin. Dar el, fiind liderul PCRM, reprezinta nu poporul, ci un anumit grup social, care este votat de catre maximum 25-30 procente din populatia republicii cu drept de vot. Cel putin 70% din populatie nu au si nu vor sa aiba nimic in comun cu acest partid. Va aduceti aminte afirmatia lui Voronin, precum ca el nu este presedintele romanilor? Aceasta declaratie incalca grav prevederile alin. (2) al art. 10 al Constitutiei care stabileste ca „Statul recunoaste si garanteaza dreptul tuturor cetatenilor la pastrarea si dezvoltarea si la exprimarea identitatii lor etnice, culturale, lingvistice si religioase”. In egala masura s-au incalcat si prevederile art. 16 al Constitutiei, potrivit caruia: „(1) Respectarea si ocrotirea persoanei constituie o indatorire primordiala a statului. (2) Toti cetatenii RM sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara deosebire de rasa, nationalitate, origine etnica, limba, religie, sex, opinie, apartenenta politica, avere sau origine sociala”. Puterea de stat a fost uzurpata si prin incalcarea art. 6 al Constitutiei, privind separarea puterilor in legislativa, executiva si judecatoreasca. Practic, parlamentele anilor 2001-2005; 2005-2009 au activat sub conducerea directa a liderului Partidului Comunistilor. Ba chiar nici presedintele republicii nu era un sef de stat in adevaratul sens al cuvantului, el reprezentand doar partidul si nici pe departe statul. Nu a scapat de uzurpare nici puterea judecatoreasca. Astfel, potrivit alin. 2 al art. 116 din Constitutie, „judecatorii instantelor judecatoresti se numesc in functie de catre presedintele Republicii Moldova, la propunerea Consiliului Superior al Magistraturii, in conditiile legii”. Intru dezvoltarea si clarificarea acestei prevederi, alin. 1 al art. 123 al Constitutiei stabileste: „Consiliul Superior al Magistraturii asigura numirea, transferarea, detasarea, promovarea in functie si aplicarea de masuri disciplinare fata de judecatori”. Deci, numai Consiliul Superior al Magistraturii acigura politica de cadre in cadrul puterii judecatoresti. Presedintelui republicii ii revine onorabila atributie de a legifera decizia Consiliului prin decret prezidential, si nicidecum luarea de decizii in locul acestei institutii. Insa contrar acestor prevederi, presedintele PCRM a intervenit direct in activitatea Consiliului Superior al Magistraturii prin actiuni precum restituirea dosarelor la un sir de judecatori sau demiterea unor magistrati, majoritatea dintre care s-au restabilit in functii doar prin decizii judecatoresti. De aceeasi soarta s-a bucurat si Curtea Constitutionala, deoarece nu-si onoreaza functiile stabilite in alin. 3, art. 134 al Constitutiei si anume de a garanta suprematia Constitutiei, de a asigura realizarea principiului separarii puterii in stat, de a garanta responsabilitatea statului fata de cetatean si a cetateanului fata de stat.
 

– A fost sau nu intrerupt actul guvernarii constitutionale? Daca da: cum, cand, de catre cine anume?

– Da, actul guvernarii constitutionale a fost intrerupt, lucru mai rar intalnit in sec. XXI. Poate doar pe undeva, prin Africa, se mai intampla asa ceva. In ceea ce tine de functia de presedinte al RM, acest act a fost intrerupt pe 22 mai curent; in ceea ce priveste guvernul – din data desemnarii candidaturii la functia de prim-ministru si din momentul depunerii juramantului de catre membri cabinetului de ministri. Nici decretul privind dizolvarea parlamentului si numirea datei alegerilor nu este unul constitutional, deoarece nu este emis de catre un organ legitim. In toate cazurile vina o poarta V. Voronin.

– Are sau nu astazi RM un garant al Constitutiei? Poate sau nu poate fi V. Voronin garant al constitutiei, fiind totodata presedintele unui partid politic?

– Cu regret, astazi R. Moldova nu are un garant al Constitutiei. Pe de o parte, din cauza inlaturarii (autoizolarii) Curtii Constitutionale de la asigurarea suprematiei Constitutiei. Pe de alta parte, Voronin nu poate fi garant al Constitutiei pentru ca este presedinte de partid. In calitatea sa de presedinte de parlament el este obligat sa fie garantul Constitutiei, dar nu o face. Mai mult decat atat, in timpul celor doua mandate de presedinte al RM si-a incalcat juramantul, pe cale l-a depus cu mana pe Constitutie: „Jur sa-mi daruiesc toata puterea si priceperea propasirii R. Moldova, sa respect Constitutia si legile tarii, sa apar democratia, drepturile si libertatile fundamentale ale omului, suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritoriala a R. Moldova”. Comentariile sunt de prisos.

– Cui ii este convenabila aceasta situatie? Cine si ce scop urmareste? Cum a devenit posibila aceasta distrugere a statului de drept?

– Ma intrebati cum a fost posibil asa ceva? Foarte simplu: in cei opt ani de guvernare, uzurpatorul a facut tot ce a vrut si cu presedintele parlamentului (M. Lupu), si cu capii guvernului (V. Tarlev, Z. Greceanai), si cu presedintii de comisii si deputatii de pe lista comunistilor. V. Voronin intotdeauna s-a inconjurat cu executori mai slabi decat el: persoane fie agramate, fie santajabile, corupte, fricoase, care intotdeauna au pus mai presus de toate interesele personale, ca si el. Dar distrugerea statului de drept s-a produs si din cauza ignorantei cetatenilor, unii dintre sunt deprinsi inca din timpurile sovietice sa idolatrizeze „puterea de stat” si persoanele care o exercita la un anumit moment istoric. La noi, cum ajunge cineva in conducerea de varf, imediat apare si in topul personalitatilor „indragite” de popor. Cand pleaca – nimeni nu-si mai aminteste de el. Intr-o tara libera si civilizata se intampla exact invers: cei care detin puterea sunt tinuti sub control permanent de societatea civila, criticati atunci cand o iau razna, ba chiar si sanctionati de justitie, daca e cazul.

– Care este valoarea legala a actelor normative emise de V. Voronin dupa 8 aprilie 2009?

– Am stabilit deja ca, pana la 8 aprilie 2009, actele emise de catre V. Voronin in calitate de presedinte al R. Moldova sunt legitime si legale. Dupa aceasta data, toate actele normative semnate de el sunt ilegale.

– Care pot fi consecintele actului de uzurpare a puterii?

– Consecintele sunt cunoscute, ba chiar si noi le resimtim pe propria piele: dictatura, parnaie si dezastru; izolarea R. Moldova pe plan extern; exodul in masa al cetatenilor si, pe acest fundal, dezmatul criminalilor si al hotilor in lege.

– Ce ar trebui sa facem pentru a iesi din aceasta situatie cu cat mai putine pierderi?

– In primul rand, pe 29 iulie, 2009, partidul uzurpator condus de V. Voronin nu trebuie sa primeasca niciun mandat de la popor. Daca vrem sa oprim dezmatul uzurpatorilor, Partidul Comunistilor nu trebuie sa treaca pragul electoral. In al doilea rand, trebuie sa aducem la cunostinta cetatenilor, prin intermediul mass-media, actele de uzurpare a puterii de stat de catre PCRM in frunte cu V. Voronin. In al treilea rand, partidele de opozitie trebuie sa aiba acces la mass-media cu acoperire nationala, pentru a asigura principiul constitutional al pluralismului politic si realizarea dreptului fundamental la informare a cetatenilor R. Moldova.

Alexandru Arseni,
doctor in drept, conferentiar universitar

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *