În culisele Istoriei: Poetul și generația

publicat în Social pe 31 August 2015, 07:28

Anul 1918 a născut o Generaţie de Aur ...Fenomenul a fost descifrat exact de scriitorul și preotul Gheorghe Cunescu în prefața cărții-manuscris „Publicistul luptător Vasile Țepordei.

Bibliografie” (București, 1975, pag. XIII-XV):
„La școlile din Chișinău și din orașele Basarabiei au venit profesori români get-beget. Copiii Basarabiei românești au învățat numai în limba română, pe manuale românești, cu profesori români și au citit cărți de scriitori români.

Astfel s-a născut și s-a format generația nouă școlară basarabeană, fără influențele, amintirile și tarele eterogene ale generației Unirii.
...Generația nouă basarabeană s-a manifestat românește spontan și total, după cum atestă revistele școlare numeroase ce le-a scos, ca prinos de muguri și floră de primăvară curată adus Patriei ocrotitoare. Au apărut, în Chișinău: „Limba noastră” a Seminarului Teologic (în care au debutat poetul Sergiu Matei Nica și scriitorul Alexandru Bardieru), „Ghiocei” a Liceului Eparhial (în care a debutat poeta Magda Isanos), „Crai Nou” a Liceului Militar (în care a debutat romancierul Laurențiu (Ionescu) Fulga), „Mugurel” a Liceului „Alecu Russo” (în care a debutat poetul Anatol Baconsky), „Izvorașul” a Școlii Normale, „Licurici” a Liceului „B.P. Hasdeu”, „Unirea” a Liceului „Al.Donici”, „Zorile” a Liceului „M.Eminescu”, în Ismail „Luceafărul” a Seminarului Teologic; în Bălți „I.Creangă”(„Crenguța”-Iu.C.) a Liceului omonim; în Tighina „Izvor de viață”” a învățătorilor ș.a.


Coperta cărții lui Alexandru Lungu

Din această generație nouă basarabeană s-a ridicat primul contingent de scriitori, poeți, publiciști și oameni de cultură ai Basarabiei românești -- primul rod școlar, intelectual și sufletesc, al ei. Cităm pe cei care s-au remarcat în chip deosebit: Vasile Țepordei (portdrapelul contingentului), Magda Isanos (poetă), Sergiu Matei Nica (poet și publicist), Alexandru Bardieru (scriitor și publicist), Sergiu C.Roșca (publicist), Nicolai V.Coban (poet), Robert Cahuleanu - Andrei Ciurunga (poet), Anton Țurcanu (publicist), C.A. Munteanu (poet), Antim Nica, doctor în teologie, ierarh, publicist), Paul Berezescu (preot, prof., publicist), Paulin Lecca (arhimandrit, publicist), Paul Mihail-Mihailovici (doctor în teologie, preot, publicist), Grigore Filip-Lupu (prof., publicist), Gheorghe Cunescu-Cunițchi (preot, scriitor și publicist), Elena Ciornea (publicistă), Boris Răduleanu-Babcenco (preot, publicist), Simion Varzaru (prof., publicist), Teodor Bordeianu (prof., univ., academician, savant pomonolog) („Dicționar Enciclopedia Română” (București, 1962, vol.I, A-C, pag. 396), Tatiana Gălușcă (folcloristă), Alexandru I.Andronic (prof. univ., publicist), Paul Vătămanu (prof. univ., publicist), Zevin Rusu (doctor în teologie, preot, eminescolog), Alexandru Gonța (doctor în istorie, publicist), Alexandru Velicinschi-Enache Dubăsari (preot, publicist), Igor Jechiu (preot, consilier eparhial, publicist), Alexandru Chiriac (prof., poet, istoric), Ion Cociu (prof., publicist), D. Ioachimescu (inginer, conferențiar), Nicolae M. Nitreanu (prof., cercetător voluntar istoric) ș.a.

I-a urmat un alt lot de poeți, scriitori, publiciști și oameni de cultură, născuți pe meleaguri basarabene, din părinți basarabeni, care, însă, s-au școlit, s-au manifestat și s-au realizat în România democratică și socialistă, fără a-și renega obârșia basarabeană și locurile natale. Ei sunt: Anatol E. Baconsky (poet, eseist, prozator, traducător), Leon E. Baconsky (prof. univ., publicist), Cezar Baltag (poet, traducător), Victor Tulbure (poet), Leonida Neamțu (poet, traducător), Nicolae Morar (critic și teoretician literar), Aurel-Dragoș Munteanu (prozator, eseist), George Munteanu (prof.univ., prozator și istoric literar), Leonida-Antonie Plămădeală (romancier, doctor în teologie, ierarh, publicist), Nestor Vornicescu (doctor în teologie, ierarh, istoric, publicist),Tatiana Nicolescu (critic și istoric literar), Victor Vântu (publicist și prozator), Valeriu Ciobanu (istoric literar și publicist), Victor Spinei (doctor în istorie, istoric și arheolog, publicist), Tomiță Istrati (poet) ș.a.
Aceste generații ale Basarabiei românești, cu poeții, scriitorii, publiciștii și intelectualii lor, s-au deosebit funciar de generația și de generațiile anterioare. Au fost și s-au manifestat total românește, fără influențe, reziduuri, nostalgii și accente de vorbire eterogene... Inima lor a bătut și ochii lor au privit numai spre București, de unde a răsărit soarele totdeauna pentru românii de pretutindeni, cum drept a declarat transilvăneanul Ioan Slavici”.


Șaba, imagine de epocă

Alexandru LUNGU, autorul unei celebre cărţi Ora 25 (București, 1946) menționată cu Premiul pentru Poezie „Ion Minulescu” face parte din această generație.

Ca autor el a reuşit să treacă prin câteva etape distincte: copilăria în Basarabia de Sud, cu farmecul stepei irepetabile și culorile mării de neuitat, a trecut mai apoi printr-o perioadă delicată, pe care el a petrecut-o în România unde literatura lui avangardistă, în perioada socialistă nu mai avea aceeaşi pondere ca odinioară. Plecând însă peste hotarele României în 1973 când se stabilește în Germania, în el, ca şi cum, a reînviat dorul de adevărata poezie.

Deși practică medicina, mai întâi la Bad-Münster-am Stein (1974-1976), apoi la Westerwald (1976-1989), din 1989 se stabilește cu traiul la Bonn și se dedică poeziei și graficii.

Căutările lui, încercarea lui de-a reînnoda maniera debutului cu modernitatea care i se părea firească, ne-au dat un poet deosebit.
Câteodată am senzaţia că el a trecut dincolo de bariera care fixează autorii tradiţionali de cei novatori. Atât de departe a dus această revoluţie a versului, încât fiecare generaţie nouă îl vede ca şi cum făcând parte componentă din ea. Este o mare realizare literară. Argument e poezia:
„în poarta înserării
lăsată dorului
mi-aține
umbra și pașii

în locul tainic dintre oase
unde se-ntunecă păunii
zădărnicind aducerea aminte

unde sângele
se desparte de sine
și vinul singuratec
gurile uitării
le desfată

norii nu se mai desfoaie

cât de arzător
sfârâia odinioară
despletirea stelei pierdute”
(Aminte (rev. Apostrof, 1993, nr.7-8)

Bibliografic opera lui ca şi colaborarea la revistă este antologică:
Născut în comuna Şaba, jud. Cetatea Albă la 18 aprilie 1924, în familia inginerului Alexandru Lungu și al învățătoarei Ana (n.Vlasie), medicul şi savantul Alexandru Lungu este o excepţie în şirul scriitorilor basarabeni.
În primul rând, acest absolvent al Facultăţii de Medicină a Universității din București (1943-1949) demonstrează reale potenţe ştiinţifice. A activat un timp în cadrul Institutului de Endocrinologie al Academiei de Ştiinţe a României (1949-1973), la Catedra de endocrinologie a Institutului de Medicină și Farmacie din București (1949-1956) și tot pentru realizările științifice în America este ales membru al Academiei de Ştiinţe din New York.

Ca scriitor a debutat strălucit la începutul anilor patruzeci. Mai întâi a publicat versuri în revista Prepoem (1939).


Șaba

A lansat trei poezii la Universul literar în 1943 cu numele Ana Cordoneţ.

Placheta de debut Fata din brazi (1944) este bine primită de critica literară.

Dar tot criticii literari înclină să creadă că adevăratul debut s-a produs cu tipărirea plachetei Ora 25.
Chiar autorul pregătind materialul lui Aurel Sasu „Dicționarul biografic al literaturii române” (Paralela 45, 2006) este de aceeași părere.
Academicianul Mihai Cimpoi în a sa „O istorie deschisă a literaturii române din Basarabia” (Chișinău, 1997, pag. 303) afirmă pe bună dreptate:„ La ora debutului - ora 25 simbolizând o prelungire organică sub semnul intensității arderii - (poetul debutează nu cu Ora 25, cum crede I. Negoițescu, ci cu Fata din brazi,1944) el era un nebun sublim al marilor orașe ce întregeau conturul Cetății Albe natale, un monden și un modern, un Narcis scufundat în apele mângâioase ale oglinzilor propriilor versuri, unde găsește și amintirile vâlvoind ca niște flăcări, precum și nebunia dezastrului ce-i înfrumusețează cu o paloare mortuar chipul (ora 25 e ora extremă, nebună, a sfârșitului).”
Alexandru Lungu are marele merit de a-l aduce în paginile revistei Viaţa Basarabiei, printr-o recenzie pe poetul şi filosoful Lucian Blaga. Unul dintre puţinele materiale legate de spaţiul nostru, semnate de Lucian Blaga, a fost analizat şi prezentat de poetul de la Şaba. Alte scrieri pentru revista Viaţa Basarabiei le putem găsi în numerele:
Reci. la cartea: Hulland-Horaţiu I. Suflet ruinat: Versuri.-Soci. Scriitorilor Basarabeni, 1941; Vitrina cărţii. (1943. – nr.9-10); Reci. la cartea: Suluţiu Octav. Mântuire: Roman.-Ed.Socec.; Vitrina cărţii. (1943. - nr.6.),- Reci. la cartea: Blaga Lucian. Nebănuitele trepte: Versuri; Lungu Alexandru. Vitrina cărţii. (1943. - nr.6.), - Reci. la cartea: Verzea Ernest. Alter Ego: Poeme.; Recenzii. (1941.-nr. 6-7.), - Reci. la cartea: Valea Lucian. Mătănii pentru Faţa ardeleană: (Poeme). -1941. A tradus: Bloc A., Poem (1943.-nr.9-10.).

Alexandru Lungu alături de Sergiu Grossu au fost ultimii mohicani ai revistei Viaţa Basarabiei şi chiar biografiile lor se aseamănă. Unul a locuit în Franţa, celălalt a locuit în Germania. Asemănările merg până aici, fiindcă dacă Sergiu Grossu a mers pe panta poeziei creştine, Alexandru Lungu, chiar de la debut s-a afirmat ca un poet de factură modernistă, ca un reformator al tradiţiei poetice şi acolo unde nu i-au ajuns cuvinte, el a preferat grafica, încât desenele lui grafice sunt excepţionale.

Şi dacă iniţial poezia lui are uşoare accente eseniene, atât de sesizabile la toţi poeţii sudului basarabean, dar îndeosebi la Teodor Nencev, apoi mai târziu formula poetică a lui Alexandru Lungu ţine investigaţia avangardistă. El merge în aceste căutări chiar şi mai departe. Aşa cum o face frumos la noi Iulian Filip. Ne propune să descifrăm mesajul poetic înfăşurat nu în învelişul tradiţional al literelor, ci în cel al liniilor de contur. Efectul unor asemenea îngemănări de poezie şi grafică este formidabil.

Regret numai un singur fapt, poezia mult evoluată a lui Alexandru Lungu a pierdut parfumul ei basarabean şi de această pierdere îmi pare rău...

Opera: Ora 25 (1946); Dresoarea de fluturi (1968); Timpul oglinzilor (1968); Altceva decât umbra (1969); Ninsoarea neagră (1970); Poeme (1971); Armură de aer (1973); Pardes (1393 versuri, 9 cronografii) (1989); Zăpezile de niciodată (Bucureşti, 2006), ş.a.
În colecţia Semn, plachete şi volume înfăptuite manuproprio la Raubach şi Bonn, în micro tiraje aproape clandestine: Elegii malteze (1980); Litera şi legământul Septuoprepoeme (1981); Trei parabole; Umerii lui Elohim(1981); Spaima viorilor (1982); Nutreţ pentru demoni, Clavicula mundi (1983); Fapta şi întâmpinarea (1984); Judecata fără de apoi(1984); Piatra- apa- soarta (1985,Triptic oglindit de Mihai Niculescu şi înfăţişat de George Tomaziu); Steaua neizbucnită (1986); Trei poeme (1986,cu o imagine continuă de Paul Păun); Elegiile cretane (1989); Cheia din miresme (1989), ș.a.

Împreună cu soția sa Micaela Lungu a editat revista de poezie Argo.

Revenirea lui la baștină s-a făcut prin corespondența cu poetul Leo Bordeianu, pe care l-a descoperit în paginile revistei „Glasul Națiunii”.
Este prezentat frumos şi în antologia lui Alexandru Darie Mireasa de peste Prut (Bucureşti, 1994). Și de atunci e prezent firesc în spațiul nostru literar.

Ca și cum Poetul și-a redescoperit Generația...