Mici, galagiosi si mincinosi

E stiut ca cel mai mult se minte in povestirile despre pescuit si vanatoare si in campaniile electorale – un pestisor cat palma devine balena, un iepuras fricos se transforma intr-un munte de urs fioros… In actuala campanie, partidele ii surclaseaza net pe pescari si vanatori. Astfel, pensiile ajung la 500 euro, salariile – la 700, investitorii straini fac coada la vama cu sacii plini de bani ca sa-i aduca in RM, functionarii corupti sunt bagati la puscarie, tarifele, taxele si impozitele sunt mai ca nu anulate, in sate rasar, ca ciupercile dupa ploaie, case de cultura, scoli si gradinite s.a.m.d.

Originalitatea situatiei consta in faptul ca cetateanul stie ca e mintit si chiar ii place sa fie mintit, simte un fel de placere masochista cand politicienii ii spun brasoave, ba mai mult – ii priveste cu un fel de rautate pe cei care sunt mai zgarciti la promisiuni… In toata lumea si in toate timpurile politicienii mint in campaniile electorale. La noi insa, in actuala campanie, s-a intrecut orice masura si unele partide au transformat cursa electorala intr-o competitie nationala a mincinosilor, un fel de Cupa presedintelui la brasoave.
In mod firesc, liderul acestei competitii este PCRM. Ceea ce ne surprinde e faptul ca PRCM e calcat pe calcaie de partidele fara sanse de a trece pragul electoral. Astfel, daca liderul competitiei nationale a mincinosilor, PCRM, promite salarii de 700 euro, liderii partidelor mici mai adauga, de la ei, cate o suta; daca promit comunistii ca vor zidi in fiecare sat cate o academie de stiinte, liderii partidelor mici promit ca vor construi in fiecare sat cate un cosmodrom, ca moldovenii care au pofta, duminica, sa traga o raita in cosmos, sa nu mearga tocmai la Baikonur…
Intr-un cuvant, gluma se cam ingroasa si alegatorii sunt in drept sa se intrebe: de ce au intrat in cursa electorala partidele fara sanse? Inteleg oare liderii acestora ca nu vor trece pragul electoral? Convingerea mea e ca inteleg perfect. Desi o fac pe naivii, ei nu sunt deloc naivi, dimpotriva, sunt foarte realisti si pragmatici si au intrat in cursa electorala fiindca au un interes deosebit.
Nu insinuez, dar haideti sa vedem care ar fi acest interes? Primul e sa-l zapaceasca pe alegator, ca acesta sa se incurce in lista lunga de denumiri si sa voteze sigla cea mai cunoscuta… Al doilea e sa rupa voturi de la partidele cu sanse, ca acestea sa intre in parlament cu un numar mai mic de mandate. (Un singur exemplu: in 2005, partidele care n-au intrat in parlament au acumulat 16,42 procente, care au fost redistribuite in mod proportional partidelor ce au trecut pragul electoral, cele mai multe revenindu-le comunistilor…). Al treilea este sa loveasca subtil in partidele de opozitie care il deranjeaza pe concurentul cu… cea mai cunoscuta sigla. Iata de ce, cand liderul unui partid fara sanse, pretins democrat si proeuropean, foarte „combativ” si „justitiar”, cauta marii corupti in partidele de opozitie si pune semnul egalitatii intre comunisti si necomunisti, intre „rosi”, „galbeni” si „verzi”, pe mine incep sa ma macine niste banuieli. Si nu poti sa nu te intreb: pentru cine, de fapt, lucreaza acesti figuranti electorali mici, galagiosi si mincinosi?
Deoarece spatiul nu-mi permite, voi incerca sa raspund la aceasta intrebare saptamana viitoare.