Continuare din numarul de ieri
Simplu de spus, greu de facut. Dar cum procedam atunci cand criza nu „asculta pe nimeni” si asemenea gripei tine mortis „sa mearga pana la capat”? Primul lucru pe care urmeaza sa-l intreprinda economistii este sa studieze mai profund legile care reglementeaza comportamentul oamenilor, iar la facultatile de economie cea de-a doua disciplina, alaturi de matematica si drept, dar poate si mai sus, trebuie sa devina „psihologia economica”.
Acest demers este conditionat de faptul ca omul traieste in temei cu asteptarile. Chiar atunci cand gandeste, vorbeste sau asculta, el continua sa astepte. Nu-i deci de mirare faptul ca soarta omului, dar si a intregii tari depinde in cea mai mare masura anume de continutul acestor asteptari. Daca lucrurile sunt de asa natura, pot oare economistii sa contribuie la depasirea crizei, fortificand asteptarile pozitive ale oamenilor?
Da, desigur, prin elaborarea unei strategii de trecere la un nivel de dezvoltare tehnica si tehnologica calitativ nou, adaptata la conditiile concrete ale fiecarei tari. Strategia urmeaza sa prevada modalitatile in care statul va acorda intreprinderilor subventii si inlesniri in cazul in care acestea se angajeaza sa aplice in productie cele mai noi tehnologii. Un compartiment al strategiei trebuie sa contina descrierea noilor marfuri si servicii care vor deveni accesibile pentru toata lumea in urma trecerii la un nivel nou de dezvoltare. Suna ca o poveste? Totul depinde de noi, dar sa nu uitam cuvintele marelui poet rus A. Puskin: „?????? – ????, ?? ? ??? ?????!” (Povestea-i o minciuna, dar contine o aluzie – n.n.).
O alta sarcina importanta a economistilor consta in descrierea amanuntita a aspectelor pozitive ale diferitelor forme de manifestare a crizei, si anume: somajul (ca posibilitate de ridicare a nivelului de calificare si de trecere la un serviciu mai potrivit); reducerea veniturilor statului (situatie ce-i va impune pe functionarii publici sa caute cai noi de asigurare a cresterii economice); reducerea fluxului de valuta si a importurilor (ca o posibilitate de dezvoltare a productiei autohtone). In fine, studiind efectele crizelor economice, savantii americani au ajuns la concluzia ca in timpul crizelor economice oamenii duc un mod de viata mai sanatos si sunt mult mai generosi.
Este oare criza economica o binefacere pentru Republica Moldova ?
Ca si in cazul altor economii deschise, in Moldova criza economica a venit de peste hotare si s-a suprapus unei crize interne ce „mocnea” de 7-8 ani. Ea a iesit la suprafata odata cu reducerea remitentelor si diminuarea importurilor si a veniturilor la buget. Desigur, pentru un numar insemnat al populatiei criza a provocat lacrimi si deznadejde, pentru tara insa era cu totul dezastruoasa situatia cand circa 80 la suta de veniturile bugetului veneau de peste hotare si functionarii de stat nu erau motivati nici intr-un fel sa schimbe ceva spre bine in economia tarii. Paradoxal, dar cu cat economia moldoveneasca functiona mai prost, cu atat mai multi moldoveni plecau peste hotare si concomitent cresteau veniturile la bugetul de stat.
In cazul fostului model de crestere economica, implementat de comunisti, atat consilierii ex-presedintelui Republicii Moldova, precum si ministrii sai, erau obiectiv interesati sa impinga si mai mult economia tarii spre prapastie, sau, in cel mai bun caz, sa nu faca nimic, fiindca astfel, cu banii celor nevoiti sa paraseasca tara, cresteau veniturile statului. Criza este, in cazul dat, o binefacere cereasca pentru economia Moldovei, deoarece ne-a scapat de comunisti si va incuraja noua putere sa gaseasca modalitatile de trecere de la actualul model de crestere economica, bazat pe remitente si import, la un model intemeiat pe productia autohtona, deschiderea noilor locuri de munca si export.
Crizele economice au fost dintotdeauna un prilej si o conditie necesara de respecializare a economiilor nationale, de trecere la un tip superior de specializare internationala. Ca rezultat al actualei crize, tarile avansate se vor specializa deja in producerea bunurilor bazate pe folosirea nanotehnologiilor, abandonand anumite domenii de activitate care pana nu demult se considerau a fi de varf. Acum aceste domenii vor deveni temelia respecializarii tarilor ce se afla pe pozitia a doua dupa nivelul de dezvoltare.
Asa a fost in trecut soarta industriilor extractive, metalurgice, constructoare de masini, dar mai ales a industriei textile si usoare care au fost treptat „parasite” de tarile avansate si „imbratisate” de tarile mai putin dezvoltate. Care industrii vor deveni acum accesibile si pentru Moldova, care activitati productive impreuna cu capitalul respectiv vor veni sub forma investitiilor de capital straine in tara noastra? Acest lucru urmeaza sa-l determine institutiile economice de profil si sa faca propunerile respective factorilor de decizie.
Acum, odata cu ieftinirea utilajului si a tehnologiilor, pana nu demult considerate a fi cele mai de varf, si cu trecerea la nanotehnologii a tarilor dezvoltate, apare o sansa unica sa respecializam si economia Moldovei. Nu avem dreptul sa ratam aceasta posibilitate. Cel de Sus este cu noi!
Dumitru Moldovan,
prof. universitar, m.c. al ASM
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
