Aspirantul Ion Ciocanu se dezlănțuia în paginile ziarului „Cultura Moldovei” din 22 noiembrie 1964 împotriva lui Șvacikin maiakovskianul, intuind şi uluind mentorii săi universitari în evaluarea fenomenului descendenței scriitorilor, lăsând să se înțeleagă că ei vin din marii clasici români, filosofia şi creaţia populară (matricea) naţională, nu din alogenism slav imperial, ostil, capturator şi umilitor, devalizator-profanator – adevăruri ce nu puteau fi rostite atunci…
Era un eroism fără precedent să gândeşti astfel în imperiul răului absolut. Dar încă să şi mai publici atari ipoteze explosive, „periculoase”, incorecte politic? Evident, tânărul literaturolog nu intuia plenar la ce atenta și ce putea urma, cât de frumos, spectaculos și fundamental apăra literatura și cultura naţională. Atunci se anunța viitorul cercetător literar şi scriitor, declanşa prima bătălie și repurta o victorie a gânditorului neconformist – naționalist iluminist, versat şi documentat. A urmat recenzia elogioasă despre Ion Druță, publicată la 23 iunie 1970, când I. I. Bodiul îl detesta şi persecuta cu ferocitate…
…Cititorii revistelor „Viaţa Basarabiei”, „Revista Literară”, „Destin românesc”, „Sud-Est cultural”, „Literatura şi arta”, „Florile dalbe” etc. au constatat faptul că dl Ion Ciocanu, alături de Mircea V. Ciobanu şi Eugen Lungu, rămâne cel mai activ critic literar, un neobosit popularizator al limbii şi literaturii române (susţine rubrica Limba maternă – ca floarea eternă în „Gazeta satelor”, este prezent sistematic la emisiuni radiofonice şi televizate. Dumnealui este laureat al unor premii ale Ministerului Culturii, Educaţiei, Bibliotecii Naţionale, e posesorul premiului Omnia al Uniunii Scriitorilor, multiplu laureat al premiilor Uniunii Scriitorilor (1998, 1999, 2002, 2003, 2006, 2008, 2009, 2011), Maestru Emerit al Artei (1990), i s-au conferit medaliile „M. Eminescu” (2000), „Dimitrie Cantemir” (2010) şi Ordinul Republicii (2010).
Palmaresul editorial al dlui Ion Ciocanu este constituit din circa trei mii de articole şi 40 de cărţi de critică şi istorie literară, sociolingvistică, cultivarea limbii (inclusiv nenumărate studii şi articole ştiinţifice, 3 monografii şi 2 manuale), dintre care „Literatura română contemporană din Republica Moldova” (1998), „Zborul frânt al limbii române” (1999), „Literatura română, studii şi materiale pentru învăţământul preuniversitar” (2003), ultima înaintată la Premiul Naţional la 19 noiembrie 2009 în domeniul literaturii.
Dl Ion Ciocanu, pe parcursul a cinci decenii, a fost și rămâne în avangarda publicisticii naționale, a activat mulți ani în presă, este autorul cărților de publicistică de rezonanță națională – „Reflecții și atitudini” (1992), „Zborul frânt al limbii române” (1999) ș.a. – care, indiscutabil, merită a fi apreciate cu Premiul Național.
Recentele cărţi editate – „Absenţa exclusă” (Iaşi, 2013), „În marginea şi-n miezul poeziei” (Iaşi, 2015), „Popas analitic în proza contemporană” (2015) – cu siguranţă merită prestigioasa distincţie naţională în domeniul ştiinţei.
Studiile de cultivare a limbii ale exegetului au fost apreciate înalt de renumiţii lingvişti Nicolae Corlăteanu, Silviu Berejan şi Anatol Ciobanu, care l-a numit „filolog în sensul clasic al termenului, fiind în egală măsură atât un literat de mare anvergură (critic şi istoric literar), cât şi lingvist pasionat” („Literatura şi arta” din 20 ianuarie 2000). Întreaga operă testează şi demonstrează că Ion Ciocanu este un filolog total.
Sperăm că am răspuns la întrebarea abordată, iar lecturarea integrală a studiului lui Ion Buruiană va explica, cel puțin parțial, sacrilegiul comis de două ori de către decidenţii din cadrul Comisiei pentru decernarea Premiului de Stat faţă de contribuția intelectuală inegalabilă, incontestabilă şi venerabilă al dlui Ion Ciocanu la dezvoltarea științei filologice.
Grigore Grigorescu
dr. hab. Nicanor Babără
dr. Gheorghe Bârsan
dr. Ion Andronic
Alexandru Moraru
iulie 2017
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
