Astăzi 25 Septembrie 2018, Marţi - Ultima actualizare la ora 12:07
Abonamente

 
 

Interviu 23 August 2016, ora 08:44    Din editia print

Voluntară din SUA în Republica Moldova: „Experiența poate fi mai valoroasă decât banii”

Marime Font

Are patru surori. Mama e cosmetolog, iar tatăl ei - fizician. Când a auzit că pleacă să facă voluntariat într-o țară în curs de dezvoltare, mama a încercat să o oprească. Acum familia e foarte mândră de ea. La 26 de ani Michelle Mcneary crede că voluntariatul îi aduce ceva mult mai important decât banii - experiența. Așa că, după patru ani de facultate, unde a făcut filologie, având deja un master început, s-a încadrat în organizația Corpul Păcii al SUA și a venit să instruiască învățătorii din satele moldovenești în predarea limbii engleze. Eu am întâlnit-o într-o zi de vineri într-un parc din centrul Capitalei, în timp ce făcea meditații cu o tânără din Trușeni, care se pregătea să ia examenul de admitere la engleză la un liceu din Chișinău - și asta face parte din munca de voluntar a lui Michelle.  

- Deci, lucrezi la Trușeni.
- Da, tocmai mi-am mutat lucrurile la Trușeni. E un sat mic de 8 mii de persoane. Tu ești din Chișinău?

- Nu, m-am născut la Soroca, dar locuiesc și lucrez la Chișinău. Ai auzit despre orașul Soroca? E la nordul Moldovei.
- Da, desigur. Nu am fost, dar am câțiva colegi care activează acolo și spun că le place mult Soroca. Mai exact, am chiar un prieten care face voluntariat în proiecte de turism pe bicicletă. Mai am colegi din Corpul Păcii la Orhei, Ungheni, Râșcani, Cahul.



- Cum ți se pare munca ta aici, în Moldova?
- Lucrez pentru Corpul Păcii. Sunt patru proiecte mari pe care organizația le implementează în Moldova: dezvoltare comunitară, educație pentru sănătate, business rural și predarea limbii engleze. Eu încerc să ajut profesorii din Trușeni să predea cât mai eficient limba engleză. E plăcut și în același timp ușor pentru mine, căci am în spate un an de master în TESOL (predarea limbii engleze pentru vorbitorii alogeni - n.red.). Timp de un an am lucrat cu două tipuri de profesori, mai tineri și mai experimentați. Când spun „lucrez”, am în vedere tot ce face un profesor din momentul în care intră în clasă, tehnici și metode de predare, lucrul cu elevii până în clasa a IX-a, dar și planificarea orelor și materialul didactic.

- Ce impresie ți-ai făcut despre profesorii noștri de engleză din școală?
- Muncesc mult. Chiar și când aplică pentru a beneficia de acest program oferit de Corpul Păcii. Pentru că noi, voluntarii, nu alegem școala sau învățătorii cu care colaborăm. Suntem trimiși deja în școlile care au fost selectate de către proiect. De obicei locuim în aceeași localitate. Eu am stat până nu demult într-o familie din Costești. Abia zilele acestea m-am mutat la Trușeni. Stau într-o familie frumoasă și prietenoasă. Sunt o norocoasă, pentru că până la mine a mai găzduit încă 3 voluntari, așa că au experiență în comunicarea cu străinii.

- Ce ți se pare cel mai greu în lucrul cu învățătorii?
- Nu e greu să lucrezi cu ei, deloc. Totuși am înțeles că e important nu să-i învăț lucruri noi, ci să-i încurajez să le aplice. Preiau cu plăcere diferite tehnici și metode de predare, dar când vine vorba să scrie agenda pe tablă, să planifice minuțios următoarea lecție sau să facă unele totaluri la sfârșit de lecție și să încerce să vadă dacă metodologia a fost și eficientă sau pur și simplu aplicată, lucrurile merg puțin mai greu.

- Cum trece o zi obișnuită de lucru în școala în care lucrezi?
- Mă întâlnesc cu partenerii mei în oficiu - mă refer la profesori -, bem o cafea și mergem la lecția pe care am planificat-o cu o zi înainte. Până la urmă, planificarea orelor e partea cea mai importantă a lucrului nostru: care va fi vocabularul pe care îl vom preda, pe ce vom pune accentele, care va fi subiectul de gramatică pentru lecția viitoare. Iar metodologia va reieși din aceste obiective. De obicei, operăm cu jocuri, pe care le iubesc și profesorii și care îi ajută pe elevi să asimileze mai ușor materia nouă.

- Știi ce salariu au profesorii noștri?
- Știu că este mic.

- Crezi că ai putea face față cu un asemenea salariu aici?
- Nu știu. Cred că e important ca un pedagog să fie recunoscut și apreciat. Dincolo de dedicația pentru profesie, are și el familie și copii, deci salariul ar trebui să fie suficient pentru a-și întreține familia. Eu admir sistemul educațional din Finlanda. Pentru atitudinea față de pedagog, dar și pentru tot felul de inovații implementate în educație. De altfel, apreciez foarte mult interesul de care dau dovadă partenerii mei din Moldova față de materialele și suporturile didactice noi, pe care le pot oferi.

- Când ai plecat de-acasă, ai avut posibilitatea să alegi țara în care să vii?
- Acum voluntarii au posibilitatea să aleagă unde merg. Eu însă nu am avut această oportunitate. Sunt din California, unde spaniola este, practic, a doua limbă de circulație și la master am studiat spaniola. Deci, aș fi ales mai degrabă o țară unde se vorbește această limbă. Poate Spania sau o țară din America Latină. Dar n-a fost să fie. Misiunea noastră de voluntari a fost trimisă în Moldova.

- Ai auzit despre Moldova până în acel moment?
- Îmi pare atât de rău s-o spun, dar nu, nu auzisem și nici măcar idee nu aveam că există așa o țară. Și nu sunt singura. Am o mulțime de prieteni acasă care mă întreabă când le zic unde sunt acum: „Și unde-i Moldova? E în Africa”? –„Nu, e în Europa”.

- Cum ai găsit țara noastră? Te rog să fii cât poți de sinceră.
- (Zâmbește) Ei bine, când am coborât din avion am fost chiar surprinsă. Pentru că, atunci când te pornești într-o țară „aflată în curs de dezvoltare” ai în minte o cu totul altă imagine. Și eu, de fapt, am văzut aici atâtea mașini luxoase, încât m-am întrebat dacă chiar am venit într-o țară în curs de dezvoltare. Și internetul e mult mai bun decât în alte țări. Cred că ceea ce merită să dezvoltați, de fapt, este infrastructura. Mai ales în sate, dar și în orașe. Calitatea locuințelor, comoditățile, drumurile. Apoi, cred că ar merita o atenție mai mare felul în care comunitatea relaționează. Sunt lucruri pe care pur și simplu le-ați putea face altfel, dezvoltându-le cu forțe proprii.

- Ce ai în vedere, mai exact?
- Luna trecută am mers într-o tabără de lucru cu mai mulți voluntari, unde erau și tineri moldoveni. Când le-am spus că sunt voluntar și că sunt din SUA, ei m-au întrebat ce caut, de fapt, aici, dacă nimeni nu mă plătește. Le-am zis că am venit după experiență și după lucruri practice, care, după ce revin acasă, îmi vor aduce bani. Cred că gândim diferit. Și asta pentru că noi, americanii, încurajăm voluntariatul. E vorba despre conștiință civică, dacă vrei, care merită dezvoltată. Nu clădirile trebuie construite, ci oamenii. Aici voluntariatul este în curs de dezvoltare.

- Cu siguranță a trebuit să te ciocnești de lucruri neobișnuite pentru tine...
- Păi, eu sunt fată de la oraș, vin dintr-un stat mult mai mare, situat pe litoralul oceanului. Și acum mă aflu într-o comunitate rurală unde lumea reacționează foarte clar la prezența mea aici. Deja m-am obișnuit să văd cum oamenii din jur își dau ghionturi și se întreabă unul pe altul „Ia, ai văzut-o?”

- Ce ți-a plăcut sau ai învățat de la moldoveni?

- E o întrebare care mi se adresează des aici. Știi, mediul din care vin e unul deschis, dar în care se respectă foarte strict distanța. Distanța fizică dintre oameni, în primul rând. Până și relația mea cu prietenii s-a schimbat în timp. Cu mulți dintre ei nu mai țin demult legătura. Și asta e tipic pentru americani. Ceea ce apreciez la voi e că știți să creați în jurul vostru comunități deschise, permiteți altora să vă fie prieteni de la grădiniță până la universitate. Oamenii se pot simți în siguranță aici. Și cred că e minunat.

- Au fost situații care să te deranjeze?

- În fond, „neplăcerea” e și ea cumva legată de cultura spațiului și a distanței. Uneori călătorind cu „rutiera” simt că sunt pe punctul de a exploda. E imposibil, e sufocant și mai e și periculos. Ceea ce chiar nu pot înțelege - de ce atunci când e foarte cald nu se poate să deschizi fereastra?

- Oamenii cred că de la curenții de aer te poți îmbolnăvi, poți să răcești.

- Adevărul e că ne îmbolnăvim când intrăm în contact cu bacteriile sau nu ne spălăm pe mâini.
- Știu. Dar mai e nevoie de timp ca să înțelegem asta toți. Suntem în curs de dezvoltare...
- Această stare de lucruri mă face să ies din casă cu două ore mai devreme și să mă întorc cu două ore mai târziu acasă. Merg mult pe jos ca să evit situațiile neplăcute din transportul public. Nu-mi place să simt o mână străină pe spate sau deasupra capului meu. E prea mult pentru mine. Cred că nici moldovenilor nu le place asta. Sunt oameni de care am reușit să mă apropii mult aici, este familia care mă găzduiește. M-am obișnuit deja că la întoarcere îmi iau rucsacul din spate sau mă ajută să-mi scot haina și ne îmbrățișăm, ne dăm pupicuri. E chiar drăguț și deja îmi place.

- Dacă ar fi să iei ceva cu tine acasă, ce ai lua de aici?
- Poate o să râzi, dar m-am gândit și mai înainte la asta și am înțeles că voi lua cu mine felul în care am învățat aici să-mi folosesc mâinile. Lumea din sat lucrează foarte mult fizic. Am descoperit cu plăcere cum oamenii taie lemne, culeg fructe, pomușoare și legume din grădină. A fost curios să văd cum taie capul unei găini. Mai e și felul în care oamenii vorbesc aceeași limbă în mod diferit. E atât de nostim. Uneori comunicarea verbală e foarte asemănătoare cu felul în care îți folosești mâinile. E o metaforă, știu, dar asta am simțit aici.

Un articol de: Ana Trifan Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 24 Septembrie 2018, ora: 13:44 de Ana Marchitan

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă Din editia print

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă

Rușii consideră că nu e timpul potrivit pentru acordarea autocefaliei Bisericii de la Kiev, în timp ce ucrainenii dau asigurări că numai așa se va face dreptate

( ) Citeşte tot articolul

Interviu 23 Septembrie 2018, ora: 15:40 de Ana Marchitan

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud: „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial”

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud:  „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial” Din editia print

Pentru a afla opinia Bisericii Ortodoxe Române (BOR) privind eventuala recunoaștere a autocefaliei Bisericii din Ucraina, TIMPUL a discutat cu Preasfințitul Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud din cadrul Mitropoliei Basarabiei, fost secretar al Sfântului Sinod al BOR.

( ) Citeşte tot articolul

Carte 23 Septembrie 2018, ora: 05:03

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem Din editia print

Mai ieri, de câte ori deschideam vreo pagină în internet, îmi sărea în faţă un spot publicitar, sonorizat de o tânără care întreabă, punând un accent puternic pe primul cuvânt al frazei: „Vrai să trăieşti, să înveţi şi să...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 24 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 24 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Republica Moldova cu o mână dă, cu alta lovește

Republica Moldova e un ceas cu rotițele stricate. Sau, mai degrabă, fiecare rotiță funcționează de capul ei. Iar dacă ele nu funcționează cum trebuie, nu avem nici oră, nu avem nici ceas. Moldova ca stat e de mult timp nefuncțională.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 14 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Vestirea patimilor și a învierii

„Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor. Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei s-au întristat foarte!” (Matei 17; 22-23)

() Citeşte tot articolul

 


Cele mai citite articole Timpul.md