Astăzi 26 Septembrie 2018, Miercuri - Ultima actualizare la ora 13:13
Abonamente

Artă 25 Iulie 2016, ora 08:00    Din editia print

100 de ani de la nașterea pictorului Mihai Grecu: Artistul ghinionist

Marime Font

Pagini din cartea în pregătire Amintiri la întâmplare 

Toți cei cărora le place pictura, începând cu Japonia și terminând cu SUA (vreo 20 de țări la număr), unde Mihai Grecu triumfă cu expozițiile sale de pictură, bucurându-se de aprecierile colegilor de breaslă, a criticilor de specialitate, fiind inclus în enciclopediile de artă plastică, fiind unicul din Moldova laureat al Premiului de Stat al URSS, cunosc puțin drama vieții a acestui om. Maică-sa, Ana Grecova, bulgăroaică, în vârstă de 16 ani, l-a abandonat după naștere. Bebelușul fu găsit întâmplător de un consătean din s. Tașlâc, din sudul Basarabiei, Grigore Pascaru, căsătorit cu o nemțoaică, Elena. Aceștia mai aveau încă 5 copii. Nemțoaica Elena îl numea cu dragoste mein klein Mișa (micul meu Mișa), dar, din cauza sărăciei, la vârsta de 10 ani, aceștia îl încredințară unui orfelinat din or. Cetatea Albă. Tatăl său natural, un preot - om fără Dumnezeu în suflet - nu l-a recunoscut niciodată și nu l-a ajutat cu nimic.

Directorul școlii normale de acolo, Nicolae Țane, fu primul care descoperi marile capacități ale lui Grecu (băiatul luă numele mamei sale, românizat). Om generos, de mare cultură, Țane deveni mentorul de mai departe al tânărului pictor. El cumpără mai multe lucrări de ale lui. Pentru una plăti fabuloasa sumă, pe acele timpuri: 500 lei de argint. Datorită lui Țane, tânărul pictor fu admis la cursurile de vară de la Balcic, patronate de Regina Maria, apoi la Academia de Arte Frumoase din București, unde făcu cunoștință și învăță multe de la marii pictori ai României. Maică-sa, Ana Grecova, înțelegând, ulterior, greșeala făcută în adolescență, înfie un băiețel pe care îl numi Mihai, în amintirea primului său copil.
Grecu nimeri în Basarabia sovietică din cauza dragostei. Iubea o fată frumoasă, Fira, dar ea, fiind evreică, înainte de 1940, era persecutată în România. Deci îndrăgostiții fugiră de o dictatură și dădură de alta, stalinistă, care îi deportă, din mers, dincolo de Ural. Dar, în pofida tuturor greutăților, cei doi rămaseră împreună până la moarte. Ambii sunt înmormântați la Chișinău.



Prietenia subsemnatului cu familia Grecu, incluzând-o pe fiica lor, Tamara, și ginerele, minunatul pictor, Dumitru Peicev, la care se adăugă generația șaizecistă: scriitori, muzicieni, pictori, medici, savanți, oameni de teatru, dură o jumătate de secol. Atelierele de creație ale lui Mihai Grecu, Igor Vieru, Valentina Rusu-Ciobanu, Gleb Sainciuc, Maria Răcilă ș.a. deveniseră o Academie a Culturii, vizitată și de mari personalități din străinătate, cum ar fi: Marcel Marceau, Vladimir Streinu, Arcadie Raikin, Ion Popescu Gopo, Jean-Paul Sartre și mulți alții. De la Grecu am aflat, pentru prima dată, de Constantin Noica, cu care pictorul întreținea demult, prin scrisori, un dialog filozofic. Marele pictor cunoștea bine muzica (cânta la vioară), literatura, teatrul. Ion Ungureanu, regizorul-șef al Teatrului Luceafărul i-a invitat pe Mihai și Fira Grecu să facă, respectiv, scenografia și costumele pentru memorabilul spectacol Chirița în provincie de Vasile Alecsandri, montat de Ion Șcurea. Grecu se lăuda că este un artist, dar ghinionist, ca eroul lui Chaplin.
O dovadă. Nu-mi amintesc în ce an, Ivan Ivanovici Bodiul fu înaintat la titlul de Erou al Muncii Socialiste al URSS. Ministerul Culturii, uitând de criticile aduse creației lui Grecu pe la toate congresele, plenarele, adunările ideologice etc., îi comandă un portret mare al primului secretar al PC din RSSM, cu Steaua de Erou pe piept. Văzând acel portret, m-am speriat. Bodiul, în dreptul inimii, avea o gaură sură, nepictată, de mărimea unui pachet de țigări Kazbec. Am vrut să aflu ce înseamnă asta.
- Aici e locul stelei de erou, care poate fi, dar poate și să nu fie. Azi decide Moscova. Eu aștept cu pensula în mână. Dacă da, imediat pictez steaua cu aur, dacă nu, n-o pictez.

Vasilii Șcerbițki, primul secretar al PC al Ucrainei, membru al Biroului CC al PCUS, s-a împotrivit ca Bodiul să primească această distincție, pe motiv că Moldova nu dă chiar atâtea mii de tone de struguri, cât raportează Bodiul, că o parte din struguri le cumpără din alte republici. Și Ivan Ivanovici nu primi steaua mult râvnită.
A doua zi portretul lui Bodiul continua să stea pe șevalet, cu aceeași gaură în dreptul inimii.
- Și acum ce o să faceți cu această gaură? l-am întrebat pe maestru. Pictați-o cumva.
- În niciun caz. Toamna nu găsești să cumperi un strugure de poamă la noi. Bodiul cară totul în Rusia. Fără această întâmplare, niciodată nu mi-ar fi trecut prin minte cum să pictez un comunist fără inimă. Așa o să las portretul.
Peste câtva timp, în atelierul lui Grecu pătrunseră hoții. Dispăru doar portretul lui Bodiul.

O altă dovadă. Pe timpul puterii sovietice, la Uniunea Pictorilor avu loc o adunare de partid deschisă, la care votaseră unanim, numai comuniștii, excluderea din rândul Uniunii Pictorilor a lui Filimon Hămuraru și Vladislav Obuh. Aceștia delapidară bani din bugetul respectivei Uniuni. Lui Grecu, care nu era membru de partid, i se făcu milă de colegul său mai tânăr, Hămuraru. Acela, fiind comunist, urma s-o pățească și pe linie de partid. Grecu ceru cuvânt și îi veni în ajutor. În discursul său, maestrul îi atribui propria biografie, cu insultele de copil din flori, cu mizeriile îndurate la orfelinatul din Cetatea Albă, cu umilința la care îl supunea tatăl-preot, alungându-l de la poarta sa. Apoi mai adăugă eroismul manifestat de Hămuraru la hotarele Patriei Sovietice, prin munții Tadjikistanului etc., etc. … În fine, discursul său fu atât de convingător, încât adunarea hotărî, tot în unanimitate, să-l ierte pe acuzat. Nici mustrare nu-i dădu.

Apoi veni rândul lui Obuh să fie discutat. Primul care ceru excluderea acestuia din Uniunea Pictorilor fu – cine credeți? Filimon Hămuraru. Grecu, șocat, sări în picioare și strigă la el:

- Băi Filimoane, dar tu și azi trăiești bine mersi împreună cu părinții. N-ai fost o zi la orfelinat, cum nici o zi n-ai fost în armată. Tinere, eu am mințit totul, ca să te salvez. Cum poți s-o faci acum pe procurorul?
Hămuraru răspunse calm, cu seninătate:

- Tovarășe Grecu, dumneata care ai venit aici din România, nu cumva îi ai pe comuniști de proști, că nu știu ce votează? Ei m-au iertat, deci pot critica pe oricine. Eu deja sunt om cinstit.

Maestrul Grecu ridică din umeri și părăsi adunarea, înfrânt.
Aș vrea și eu să fiu un ghinionist ca maestrul Grecu.

Andrei Strâmbeanu, scriitor

blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 25 Septembrie 2018, ora: 23:44 de Ana Marchitan

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă Din editia print

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă

Rușii consideră că nu e timpul potrivit pentru acordarea autocefaliei Bisericii de la Kiev, în timp ce ucrainenii dau asigurări că numai așa se va face dreptate

( ) Citeşte tot articolul



Opinii & Editoriale 26 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Râmătorii de sensuri

Totul e înspăimântător de simplu: când ne naștem, fiecăruia, Dumnezeu îi dă câte un Boț de lut, căruia noi îi zicem DESTIN, îi pune în față un CRONOMETRU, dă startul și în perioada de timp rezervată noi trebuie să reușim să modelăm ceva din el.

() Citeşte tot articolul

Editorial 24 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 24 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Republica Moldova cu o mână dă, cu alta lovește

Republica Moldova e un ceas cu rotițele stricate. Sau, mai degrabă, fiecare rotiță funcționează de capul ei. Iar dacă ele nu funcționează cum trebuie, nu avem nici oră, nu avem nici ceas. Moldova ca stat e de mult timp nefuncțională.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

 


Cele mai citite articole Timpul.md