Astăzi 26 Septembrie 2018, Miercuri - Ultima actualizare la 25 Septembrie 2018
Abonamente

 
 

Eveniment 9 Mai 2017, ora 13:30

140 ani de la Proclamarea Independenței României

Marime Font

Pe 9 Mai 1877, Mihail Kogãlniceanu rostea un celebru discurs în care proclama independenta României ca o necesitate absolutã, iar a doua zi, pe 10 mai, domnitorul Carol promulga hotãrârea Parlamentului în acest sens. 

Noul statut al României trebuia însã sã fie sustinut pe plan international si în primul rând sã oblige Turcia, pe atunci imperiu, la aceastã recunoastere. Functiona deja o aliantã cu Rusia ale cãrei trupe au trecut prin teritoriul românesc si au depãsit linia Dunãrii, asa cum hotãrâse Guvernul român, care dorea sã ezite transformarea teritoriului national în teatru de rãzboi.

Turcii au întreprins totusi actiuni militare în unele sectoare ale Dunãrii, provocând astfel riposta militarilor români. Pe fondul acestor conflicte s-a pus problema unei colaborãri militare pe care rusii au refuzat-o initial. Pe parcurs însã trupele rusesti au suferit o serie de înfrângeri si atunci ei au fost aceia care, printr-o celebrã telegramã semnatã de marele Duce Nicolai, au solicitat sprijinul armatei române pe un ton aproape umilitor. Trupele române depãsesc frontiera dunãreanã si sunt antrenate în zonele cele mai semnificative pentru desfãsurarea actiunilor militare.



Trebuie sã subliniem faptul cã românii, cu exceptia unor actiuni izolate, nu mai participaserã la situatii de rãzboi de peste 150 ani. Deci, lipsea experienta de luptã, care a fost însã suplinitã de un cald sentiment patriotic. Luase fiintã practic din timpul lui Al. I Cuza, care reunise micile ostiri ale Moldovei si Munteniei în Lagãrul de la Floresti-Prahova. Ajutat de instructori francezi, trimisi de Napoleon al III-lea, împreunã cu un “cadou” de 10.000 de pusti, Al. I. Cuza a început modernizarea fortelor armate reunite. Acest proces a fost continuat si desãvârsit de domnitorul, viitor rege, Carol I. În preajma anului 1877, armata românã era structuratã astfel: Regimente de linie, formate din ostasi care îndepliniserã stagiul militar; armata teritorialã, formatã din Regimentele Dorobanti si Cãlãrasi, care beneficiau de instruiri periodice, dar nu fãcuserã stagiul militar; garda nationalã si gloatele formate din voluntari, care stationau în tarã, nu participau la teatrul de operatii. Cei mai multi militari, peste 35.000, erau Dorobantii si Cãlãrasii.

Locuitorii de atunci ai actualului judet Vaslui au fãcut parte atât din Regimentele de linie sau de Cãlãrasi, dar în primul rând au luptat în cadrul Regimentelor de Dorobanti. Cei din tinutul Vasluiului au format batalionul 2 al Regimentului 13 Dorobanti, cu sediul în Iasi, de unde era recrutat si batalionul 1. Dorobantii vasluieni erau organizati în patru companii, cu sediul la Vaslui, Codãesti, Negresti si Pungesti (compania denumitã Stemnic). Cei din Tutova si Fãlciu (foste judete, acum în componenta Vasluiului) formau Regimentul 12, cu douã batalioane denumite dupã cele douã tinuturi. Momentul de glorie al Dorobantilor vasluieni a fost la sfârsitului lui august 1877, când au avut un rol decisiv în cucerirea redutelor Grivita 1 si Grivita 2. La fel s-au remarcat în bãtãliile duse pentru cucerirea Vidinului. Pe plan international, interventia militarã românã a fost privitã în mod diferit. Presa din Austro-Ungaria ironiza tânãra noastrã armatã si “proorocea” o fugã a Dorobantilor nostri cãtre Transilvania. Presa româneascã însã, prin Gazeta de Transilvania, spunea cã dorobantii români ar putea ajunge acolo, dar nu ca fugari, ci în calitate de cuceritori (ceea ce s-a si întâmplat în Primul Rãzboi Mondial). În presa italianã, românii erau elogiati. Granini de exemplu, referindu-se chiar la Dorobantii vasluieni.

Judetul Vaslui a dat si mari personalitãti în ansamblul luptei pentru Independentã. În primul rând, pe generalii Mihail Cerchez, cel care a primit predarea lui Osman Pasa la Plevna, si Gheorghe Teleman. Sã remarcãm un mic episod. Una dintre marile victorii românesti a fost cea de la Smârdan, realizatã de Divizia a 2-a de Infanterie, comandatã de bârlãdeanul Mihail Cerchez, unul dintre regimente fiind comandat de huseanul Gheorghe Teleman.

Rãzboiul din 1877 a fost totodatã un moment în care s-a manifestat ideea de unitate a poporului român. Din Bucovina, Transilvania si Banat au venit mii de voluntari, iar unii ofiteri din armata austro-ungarã, cum a fost Moise Groza, au demisionat si s-au înrolat în armata românã. Sã mai amintim cã întregul popor a participat la eforturi de rãzboi dacã nu direct, cel putin prin sprijin material. S-au remarcat în mod deosebit comitetele de doamne din Vaslui si Bârlad, care au colectat mari cantitãti de alimente, îmbrãcãminte si obiecte sanitare în sprijinul armatei române.

Dupã rãzboi, România a obtinut, învingând multe piedici, statutul de Independentã. Probleme grave au apãrut în raporturile cu Rusia, care de la aliat a devenit un adversar al României. Trei judete din sudul Basarabiei, Ismail, Cahul si Bolgrad, au fost cotropite din nou de rusi. La un moment dat, a fost pus în pericol chiar statul român, rusii intentionând sã aresteze conducerea acestuia. Astfel, domnitorul Carol si membrii Guvernului, cu o parte din trupele combatante, s-au refugiat peste Olt pentru a rezista unui evetual atac rusesc. Congresul de la Berlin a pus însã capãt acestei situatii, i s-a recunoscut Independenta, dar a pierdut sudul Basarabiei, obtinând douã judete din Dobrogea. Rãzboiul din 1877 a avut mari rãsunete în cultura nationalã. Pictorii români contemporani evenimentelor au realizat lucrãri plastice, inspirate de rãzboi, care emotioneazã si astãzi. S-au creat nenumãrate piese folclorice, inspirate de eroismul si dãruirea de tarã ale luptãtorilor, unele personaje intrând în folclor. De asemenea, 1877 a fost si o sursã de inspiratie pentru multi scriitori, în primul rând pentru V. Alecsandri, care a scris celebrul poem “Penes Curcanul”, inspirat de un personaj real, vasluianul Constanin Turcanu. Acesta, cu origini mai îndepãrtate în Bousori-Solesti, a participat ca voluntar si la Primul Rãzboi Mondial, rãmânând încadrat în armata românã pânã la sfârsitul vietii.  

sursa: radiochisinau.md

blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 24 Septembrie 2018, ora: 13:44 de Ana Marchitan

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă Din editia print

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă

Rușii consideră că nu e timpul potrivit pentru acordarea autocefaliei Bisericii de la Kiev, în timp ce ucrainenii dau asigurări că numai așa se va face dreptate

( ) Citeşte tot articolul

Interviu 23 Septembrie 2018, ora: 15:40 de Ana Marchitan

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud: „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial”

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud:  „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial” Din editia print

Pentru a afla opinia Bisericii Ortodoxe Române (BOR) privind eventuala recunoaștere a autocefaliei Bisericii din Ucraina, TIMPUL a discutat cu Preasfințitul Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud din cadrul Mitropoliei Basarabiei, fost secretar al Sfântului Sinod al BOR.

( ) Citeşte tot articolul

Carte 23 Septembrie 2018, ora: 05:03

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem Din editia print

Mai ieri, de câte ori deschideam vreo pagină în internet, îmi sărea în faţă un spot publicitar, sonorizat de o tânără care întreabă, punând un accent puternic pe primul cuvânt al frazei: „Vrai să trăieşti, să înveţi şi să...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 24 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 24 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Republica Moldova cu o mână dă, cu alta lovește

Republica Moldova e un ceas cu rotițele stricate. Sau, mai degrabă, fiecare rotiță funcționează de capul ei. Iar dacă ele nu funcționează cum trebuie, nu avem nici oră, nu avem nici ceas. Moldova ca stat e de mult timp nefuncțională.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 14 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Vestirea patimilor și a învierii

„Pe când străbăteau Galileea, Iisus le-a spus: Fiul Omului va să fie dat în mâinile oamenilor. Şi-L vor omorî, dar a treia zi va învia. Şi ei s-au întristat foarte!” (Matei 17; 22-23)

() Citeşte tot articolul