Manifestaţiile publice de sprijin pentru pastorul Laszlo Tokes au luat proporţii şi s-au transformat într-o mişcare anticomunistă. Întors dintr-o vizită oficială în Iran, Nicolae Ceauşescu a cerut poporului să i se alăture în lupta contra huliganilor din Timişoara. Era începutul sfârşitului epocii lui Ceauşescu.

În ziua de 20 decembrie, centrul Timişoarei a fost blocat de muncitorii care s-au alăturat studenţilor. Ministrul Apărării, generalul Vasile Milea, a cerut Armatei să se retragă în cazărmi. Miliţia şi Securitatea i-au eliberat pe cei mai mulţi dintre oamenii arestaţi în zilele precedente. Dar mulţimea de protestatari s-a organizat şi şi-a desemnat un comitet cetăţenesc, pentru dialogul cu autorităţile comuniste.

Premierul Constantin Dăscălescu, trimis la Timişoara să calmeze spiritele, a primit o listă de revendicări pe care figurau: demisia lui Ceauşescu şi a guvernului, alegeri libere, reforma educaţiei, libertatea presei, anchetarea şi condamnarea celor vinovaţi de represiunea armată din zilele de 17, 18 şi 19 decembrie.

În acelaşi timp, a fost creat Frontul Democratic Român, care a proclamat Timişoara drept primul oraş liber din România.

Întors din Iran, Nicolae Ceauşescu a organizat o teleconferinţă în care a acuzat agenţiile străine de implicarea în evenimentele din Timişoara şi a cerut pedepsirea huliganilor care, zicea el, au provocat distrugeri în oraş. Iar la ora 19, într-o cuvântare la televizor, a condamnat evenimentele de acolo şi a ordonat măsuri represive. Totodată, a proclamat stare de necesitate în tot judeţul Timiş.

În cursul nopţii, echipe de muncitori înarmaţi cu bâte au fost urcate în trenuri care au pornit din Craiova, Calafat, Băileşti şi Caracal spre Timişoara. Aveau ordin să intervină în forţă. Dar protestele s-au extins în Banat şi lumea a ieşit în stradă şi în Lugoj, Jimbolia, Sânnicolau Mare şi Deta.
 

Discurs Ceaușescu, 20 decembrie:

20 decembrie, Consiliul Județean Timișoara