Politică

23 august 1939 24 august 1944, doua date fatidice din cadrul unui scenariu odios

Semnarea, la 23 august 1939, a Tratatului de neagresiune dintre Germania si URSS a insemnat crucificarea popoarelor din estul Europei in urma partajarii lor in sferele de influenta a celor doi tirani – Hitler si Stalin.

O prima victima a acestui targ odios a fost Polonia, care, peste o saptamana de la incheierea acestui acord-monstru, la 1 septembrie 1939, este atacata de Germania nazista, iar ceva mai tarziu, la 7 septembrie, dinspre Est, teritoriul polonez este invadat de armatele sovietice. In urma unei duble agresiuni, statul polonez, dupa o luna de rezistenta eroica, dispare de pe harta Europei. Au urmat cele trei ?ari Baltice – Letonia, Lituania si Estonia, incorporate cu forta in imperiul sovietic. La 26 iunie 1940, in conditiile cand Franta, cel mai important aliat al Romaniei, capitulase in fata lui Hitler, Stalin decide sa puna in aplicare prevederile art.3 al Protocolului aditional secret al Tratatului sovieto-german, care suna in felul urmator: „In privinta sud-estului Europei, din partea sovietica, este subliniat interesul pentru Basarabia. Partea germana declara totalul dezinteres politic pentru aceste regiuni”.


Prin intermediul celor doua ultimatumuri sovietice, din 26 si 28 iunie 1940, adresate guvernului roman, Stalin isi revendica Basarabia, in baza unor argumentari aberante – ca aceasta ar fi populata preponderent cu etnici ucraineni. Contrar acordului cu Hitler, dictatorul comunist mai cerea partea de nord a Bucovinei, „ca recompensa„ pentru „exploatarea” Basarabiei „timp de 22 de ani”. Romania, fara aliati, izolata pe plan international, in fata unui pericol iminent de a fi atacata concomitent din trei directii (Ungaria si Bulgaria, in caz de un razboi romano-sovietic, erau dispuse sa invadeze statul roman), cedeaza. In consecinta, Basarabia, Nordul Bucovinei, dar si ?inutul Herta, in zilele urmatoare, sunt ocupate de armatele lui Stalin.
Dupa un scurt ragaz de pace, incepe cumplitul calvar al populatiei din teritoriile ocupate. Asasinatele, teroarea, condamnarile la ani grei de inchisoare, in baza unui simulacru de judecata, deposedarea abuziva de bunuri, deportarile in Siberia si in alte regiuni ale imperiului sovietic, toate aceste crime s-au constituit in niste practici odioase ale celora care, cica, venisera sa-i „elibereze” pe moldoveni.

A doua „eliberare”, cea de la 24 august 1944, a fost urmata de aceleasi crime si orori, numai ca la cote si mai inalte. Basarabia si celelalte teritorii romanesti, rasluite prin forta armelor, au fost crucificate de zbirii regimului sovietic de ocupatie. Cele cateva valuri de deportari in gulagurile staliniste, foametea organizata, crimele care s-au tinut lant timp de decenii in teritoriile ocupate constituie o politica de genocid impotriva unei populatii pasnice. Asemenea crime impotriva umanitatii au fost condamnate mai peste tot in lume, dar, din pacate, deocamdata, inca nu si pe la noi. A sosit momentul ca acest lucru sa se intample si in R. Moldova. Este absolut necesar un proces impotriva comunismului si in tara noastra. Si aceasta misiune istorica ii revine noului parlament, in care fortele democratice detin majoritatea. Aceasta ne-o solicita obligatiunea noastra morala, pe care o avem in fata sutelor de mii de victime inocente ale crimelor comuniste, dar si necesitatea de a constientiza pe deplin dimensiunea acestei tragedii si de a ne asuma responsabilitatea pentru a nu mai admite niciodata repetarea unor politici antiumane pe meleagurile noastre.
 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *