Peste nouă ani după căderea regimului Voronin, nimeni dintre responsabilii acestei instituţii nu vrea să vorbească despre evenimentele din aprilie 2009

La 7 aprilie 2009, mii de tineri au ieșit în centrul Capitalei pentru a cere o viață mai bună, fără comunişti. În scurt timp, protestele pașnice au devenit violente și o ploaie cu pietre a distrus clădirile Parlamentului şi Preşedinţiei. Chiar dacă, în zilele următoare, au avut loc sute de reţineri, societatea n-a aflat nici până astăzi ce s-a întâmplat, de fapt, atunci, cine şi cu ce scop a organizat şi dirijat evenimentele respective. Astfel, concluzia e evidentă: fie că avem nişte instituţii de drept incompetente, fie că cineva din actuala guvernare e interesat să ascundă adevărul lui aprilie 2009. TIMPUL a încercat să găsească un răspuns la această întrebare de la şefii Procuraturii Generale din ultimul deceniu, precum și de la unii politicieni, care ulterior au preluat puterea în R. Moldova.

Procurorul general de la acea vreme, Valeriu Gurbulea, a evitat să vorbească despre 7 aprilie, menţionând că, în anii trecuţi, a spus tot ce ştie despre evenimentele respective. „Personal am condus investigația numai câteva luni, iar de atunci au trecut opt ani, timp în care nimeni nu a încurcat nimănui să investigheze, inclusiv și versiunile fantastice. De ce nu au făcut-o? Întrebați-i pe oficialii care au condus instituțiile de drept și serviciile speciale în acest timp. Cât am fost în funcție, eu am dat destule explicații societății atât despre mersul investigaților, cât și despre ce s-a constatat”, a precizat Gurbulea

„Găsiți un expert mult mai bun decât mine”

Nici Valeriu Zubco, care a condus Procuratura Generală în anii 2009- 2013, nu s-a arătat dispus să ne răspundă la întrebări, refuzând să atingă subiectul 7 aprilie 2009. Spre surprinderea noastră, el ne-a recomandat să găsim pe cineva „mult mai competent” decât el… „Vă mulțumesc că m-ați apelat, dar nu vreau să discut la acest subiect. Cred că veți găsi un expert mult mai bun decât mine”, a spus Zubco.
Actualul procuror general, Eduard Harunjen, care, de obicei, este foarte receptiv la întrebările jurnaliştilor, a fost de negăsit zilele acestea. Când l-am contact prima dată, nu ne-a răspuns, însă imediat am fost telefonaţi de către o altă persoană, care ne-a spus că Harunjen are o întrevedere cu o delegație străină şi ne-a asigurat că, după aceasta, ne va telefona el însuşi. Însă acest lucru nu s-a întâmplat și nici la apelurile noastre repetate el n-a mai răspuns. Și Igor Popa, prim-viceprocroror general și fost șef al grupului de urmărire penală pe cazul 7 aprilie, a refuzat să vorbească pe acest subiect.

„Și comuniștii, și opoziția a avut de câștigat pe 7 aprilie 2009”

Alte surse din cadrul Procuraturii Generale, care nu se înțelege de ce au solicitat să le păstrăm anonimatul, susțin că instituţiile de drept au investigat corect evenimentele din 7 aprilie 2009. În opinia lor, situația, per ansamblu, este clară. „Sunt o sumedenie de dosare care au fost trimise în instanță, iar ulterior au fost trase la răspundere persoane cu funcții de răspundere, cum ar fi fostul ministru de Interne și fost fostul comisar al mun. Chișinău. De asemenea și un șir de polițiști au fost trași la răspundere pentru comiterea torturilor. E adevărat, unii au fost achitați, alții au fost condamnați, dar asta e justiția. Au răspuns în fața legii și protestatarii care au tulburat ordinea și au aruncat cu pietre în polițiști, Sau dvs. vreți să auziți un nume sau un grup criminal concret? Nu a fost așa ceva. Sigur că au existat și niște forţe interesate în destabilizarea situației, cum ar fi bloggerul rus, Baghirov. El este unul dintre organizatorii acelor dezordini în masă, însă a fost condamnat și se află căutare”.

Potrivit acelorași surse, în urma evenimentelor din 7 aprilie 2009, a avut de câștigat atât guvernarea comunistă, cât și opoziția de atunci. Deoarece comuniștii voiau să ponegrească opoziția, în timp ce opoziția, care a dirijat acțiunile pașnice de atunci, și-a arătat adevărata față ulterior, când a ajuns la guvernare.
Menționăm că, în realitate, nimeni dintre persoanele vizate în dosarele 7 aprilie 2009 nu este în prezent privat de libertate. Cea mai dură pedeapsă a primit polițistul Ion Perju, care a fost condamnat la zece ani de pușcărie într-un dosar extrem de dubios, dar acesta este fugar.

„Ești în concediu, du-te și te odihnește”

La rândul său, ex-procurorul mun. Chișinău, Ion Diacov, este convins că nu vom afla niciodată adevărul despre 7 aprilie 2009, pentru că la mijloc au existat anumite interese politice. „Atunci cei din opoziție aveau interesul să prezinte dovezi că alegerile au fost fraudate, iar comuniștii sunt vinovați că nu au stopat aceste provocări”, susține el.
În timpul așa-zisei „revoluții” din aprilie 2009, Ion Diacov, care, la acea vreme era șeful Secţiei control ierarhic al Procuraturii Generale, se afla în concediu, iar, când s-a întors la muncă, nu a mai avut acces la niciun dosar. „Acea funcție fusese gândită special pentru mine, ca să nu am acces la dosarele penale și să nu mă diorgăiesc, cum zice Dodon. Pe 7 aprilie, eram în concediu, dar mă pornisem la o zi de naștere și, văzând ce se întâmplă lângă Parlament, m-am dus la serviciu și le-am spus subalternilor mei să nu plece acasă și să fie atenți la comenzile ce vor urma. De pe drum l-am sunat pe Vasile Pascari, pe atunci prim-adjunct al procurorului general și i-am raportat despre acest fapt. Atunci el mi-a răspuns: „Dar ce-i treaba matale? Ești în concediu, du-te și te odihnește. Noi am dat indicații ca toți să plece acasă. Numai cei implicați vor primi indicații speciale”, își amintește Diacov.

El adaugă că acest răspuns i-a dat de bănuit, deoarece, în asemenea cazuri, toți lucrătorii operativi trebuie să rămână la locul de lucru. Iar în 2010, când a devenit procuror al Chișinăului, în dosarul „7 aprilie” ar fi fost deja pus punctul, afirmă Ion Diacov.

„Au fost îngropate două mașini cu documente de la SIS”

Mihai Ghimpu, liderul PL, consideră că astăzi democrația este îngropată exact ca și dosarele celor care au săvârșit acțiuni împotriva tinerilor la 7 aprilie 2009. Iar organele de drept din R. Moldova fac tot ce le spune cel care deține puterea. „Dacă atunci lumea trăia după cum voia Voronin, acum trăiește după cum vrea Plahotniuc. Iar cei care au maltratat tinerii astăzi lucrează prin Ministerul de Interne și oficiul lui Plahotniuc. Vă dau un simplu exemplu. După 7 aprilie 2009, Voronin a lansat filmul „Atac la Moldova”, în care eu și Dorin Chirtoacă eram învinuiți că am organizat o lovitură de stat. Noi am atacat în judecată, dar atât prima și a doua instanță, cât și Curtea Supremă de Justiție, ne-a refuzat. Astfel, am fost nevoiți să mergem până la CEDO, iar recent am aflat că, în lunile apropiate, cererea noastră va fi examinată”, explică Ghimpu.
Și fostul președinte al Alianței Moldova Noastră (AMN), Serafim Urechean, este de părere că, dacă instituțiile de drept ar fi fost interesate să afle adevărul, vinovații pentru evenimentele din 7 aprilie ar fi fost trași la răspundere. „Comuniștii s-au aflat la guvernare încă şase luni după aceea. Credeți că în acest timp, având totul la cheremul lor, au vrut să afle adevărul? Nu. Atunci s-a văzut impotența politică a președintelui țării. Prin acele evenimente, tovarășul Voronin a vrut să-și extindă prezența în spațiul politic al R. Moldova, iar organele de drept, nedorind să ajungă la rădăcinile acestui conflict, au ignorat ancheta. Întrebați-l pe Artur Reșetnicov unde au fost îngropate, pe 7 aprilie 2009, cele două mașini cu documente de la SIS. El știe”, ne-a dat asigurări Urechean.

„Le-am îngropat la Urechean în grădină”

Solicitat de TIMPUL, fostul director al Serviciului de Informaţii şi Securitate (SIS), deputatul democrat Artur Reșetnicov, a râs copios când a auzit afirmațiile ex-preşedintelui AMN. „Da, le-am îngropat la Urechean în grădină. Acum e primăvară, spuneți-i să sape și le va găsi”, a menţionat deputatul cu ironie.

Mai mult, Artur Reşetnicov este convins că societatea știe ce s-a întâmplat pe 7 aprilie 2009, doar că unii știu mai mult, iar alții mai puțin. Din această cauză, fiecare şi-a făcut propriile opinii referitor la acele evenimente. „Cu același succes, puteți întreba autoritățile române ce a avut loc în decembrie 1989. Deși a trecut mult mai mult timp, tot există mai multe opinii. Cert este că organele de drept și-au îndeplinit sarcinile atât în aprilie 2009, cât și în următorii ani. Din informaţiile de care dispun, însă, evenimentele de atunci nu pot fi încadrate doar în noțiuni juridice, dar au și o conotație politico-juridică”, susţine Reşetnicov.
Parlamentarul a refuzat să ne spună la ce fel de informaţii se referă, sub pretextul că relatarea acestora ne-ar lua prea mult timp şi că el preferă să le păstreze pentru sine.