7 aprilie 2009: opera Clanului Voronin

O conspiratie de tip clasic

Nu vom intra in teoriile si practicile conspiratiilor, fiindca ne-ar lua mult spatiu. Un lucru doar vom spune: exista conspiratii care au schimbat istoria unor tari si chiar istoria lumii. Ceea ce s-a intamplat pe 7 aprilie la Chisinau nu se compara ca dimensiuni si consecinte cu, sa zicem, asasinarea lui J. F. Kennedy sau cu revolutia romana din 1989, in cazul carora intrebarile „Cine si de ce l-a asasinat pe Kennedy?” si, respectiv, „Cine a tras?” raman valabile. Dar schemele dupa care a au fost organizate si fructificate protestele din 7 aprilie dovedesc ca avem de-a face cu o conspiratie de tip clasic a serviciilor secrete, bazata pe o manipulare ticaloasa si nerusinata a opiniei publice. Intrebarea la care nu s-a raspuns inca si exista un mare interes ca sa nu se raspunda e „Cine sunt conspiratorii?”. Ca sa raspundem la ea trebuie mai intai sa dam raspuns la o alta intrebare: „Impotriva cui s-a conspirat?”.

Cine sunt conspiratorii

Vom incerca sa raspundem la intrebare, pornind-o mai pe ocolite. Vinerea trecuta, doi oameni diferiti, din diferite zone geografice si de activitate umana – dar ambii fiind mai mult sau mai putin apropiati lui Voronin si initiati in tainele de la curtea acestuia -, fac niste declaratii care sugereaza o singura, aceeasi, concluzie, si anume: devastarea sediilor Presedintiei si a Parlamentului pe 7 aprilie a fost o „operatiune” organizata de Voronin si de anturajul acestuia. Numele celor doi oameni sunt Vladimir Baldovici, ministrul moldovean al Constructiilor, si Vladimir Socor, „analist international”. Despre Vladimir Socor se stiu mai multe lucruri, „interesul” lui fata de Basarabia e unul „specific” si mai vechi; despre motivele apropierii lui de gruparile lui Voronin si Rosca s-a mai scris in presa noastra. O adevarata enigma ramane pentru presa aparitia in anturajul lui Voronin a lui Vladimir Baldovici, precum si ascensiunea lui fulminanta de la un simplu sef de firma de constructii la functia de ministru al Constructiilor si om apropiat Familiei Voronin. Daca vreun ziarist s-ar apuca sa investigheze aceasta cariera stralucita, ar putea sa ne dezvaluie lucruri interesante privind natura Clanului Voronin, increngaturile lui, principiile lui de functionare… Dar altul e subiectul materialului de fata.

Autorul vandalizarii – clanul Voronin

Asadar, vinerea trecuta, in mod surprinzator, ministrul Baldovici da dovada de un exces de transparenta, cu totul improprie regimului si Clanului, si organizeaza pentru ziaristi o „excursie” in sediile devastate ale Presedintiei si Parlamentului. Apoi, intr-o conferinta de presa, Baldovici recunoaste ca e vorba nu de o reparatie, ci de o modernizare si ca aceste lucrari au fost planificare cu mult timp in urma. Afirmatia ca, de exemplu, din sediul Parlamentului trebuia sa ramana doar carcasa si ca acesta urma sa fie refacut din temelii confirma faptul ca autoritatile n-au avut niciun interes sa apere cladirile de vandali, fiindca acestea oricum urmau sa fie modernizate fundamental – schimbate retelele electrice, geamurile, mobila s.a.m.d. Dimpotriva, a existat un interes ca vandalizarea sa se produca, de aceea, exista toate motivele ca anume autoritatile sa fie suspectate ca au organizat devastarea celor doua institutii. Sa ne amintim ce a declarat V. Voronin in dupa-amiaza zilei de 7 aprilie cand, de facto, nu numai ca le-a permis vandalilor sa devina stapani pe situatie, ci i-a si indemnat la aceasta. Privite prin aceasta prisma, multe lucruri apar in alta lumina si se clarifica definitiv: lipsa de interes a sefului statului, a guvernului si a politiei fata de integritatea celor doua institutii, incendierea cladirii Parlamentului sub supravegherea politiei, asocierea liderilor Opozitiei cu actiunile de vandalism, satanizarea acestora si acuzatiile aduse lor de „tentativa de lovitura de stat”, inspirata din exterior, ne duc spre autorii conspiratiei si a cauzelor acesteia. Toata lumea, inclusiv cea manipulata de regim, simte ca „ceva nu e clar”, „ceva nu se leaga”, ca avem de a face cu o provocare politica de proportii. Aceasta lume se intreaba: de ce i-a trebuit regimului aceasta provocare?

Ce a pierdut Voronin pe 5 aprilie?

In seara de 5 aprilie, cand au devenit cunoscute rezultatele exit-poll-ului, Voronin a trecut printr-un adevarat soc. Si nu prin unul „pozitiv”, provocat de victoria partidului sau, ci prin unul demolator, cauza fiind ramanerea PPCD in afara parlamentului si victoria Opozitiei de centru-dreapta, avandu-i ca lideri pe Vlad Filat, Dorin Chirtoaca si Serafim Urecheanu, oameni pe care Voronin ii uraste si-i dispretuieste sincer si nedisimulat. Daca in actualul parlament ar fi patruns vreo sapte-opt deputati pepecedisti, problema „votului de aur” (a anticipatelor) ar fi fost rezolvata. (Dovada in acest sens serveste si indemnul recent al lui Voronin ca in viitoarele alegeri electoratul sa voteze cu PPCD…) El a inteles ca va avea de a face cu o noua Opozitie, una care nu se va comporta ca „opozitia constructiva” a lui Rosca. Pe 7 aprilie Voronin a pierdut principalul sau aliat – Iu. Rosca. Daca PPCD ar fi trecut pragul electoral, nu ar fi existat provocarea din 7 aprilie. Asadar, tinta conspiratiei din 7 aprilie a fost Opozitia de centru-dreapta. Am raspuns astfel la intrebarea „De ce i-a trebuit regimului aceasta provocare?”…

Voronin a vrut sa prinda trei iepuri

Raspunsul la intrebarea de mai sus conduce spre cauza principala a crizei politice din primavara lui 2009: fraudarea alegerilor. Voronin si sfetnicii lui intelegeau ca de aceasta data societatea nu va ramane muta si inerta si va riposta, fiindca scorul mare obtinut de comunisti in alegeri i-a socat pe toti. Si cand tinerii au iesit in strada si au protestat pasnic in ziua de 6 aprilie, serviciile secrete ale lui Voronin au pus in aplicare planul marii conspiratii impotriva Opozitiei. Pe data de 7 aprilie Opozitia nu mai controla multimea. Prezenta liderilor Opozitiei nu mai putea schimba evolutia evenimentului, preluat si dirijat de Securitate si Politie – aceasta prezenta era necesara doar pentru televiziunile prezidentiale, care aveau deja si scenariul viitorului film despre „vandalii din Opozitie”. Se vorbeste ca acest film este facut si va fi folosit in viitoarea campanie electorala… Astfel, Voronin a incercat sa prinda doi iepuri, daca nu chiar trei: a inventat pretextul pentru refacerea din temelie a acestor cladiri, a gasit tapul ispasitor in persoana liderilor Opozitiei si a acuzat Romania ca ar stat in spatele „tentativei de lovitura de stat” de la Chisinau. Daca punem alaturi de aceste acuzatii reactiile antiromanesti ale Moscovei, care au urmat metodic si in flux continuu dupa 7 aprilie, apar banuieli serioase ca serviciile secrete rusesti nu ar fi cu totul straine de aceasta provocare.

Inca un argument impotriva lui Voronin

Mai exista un argument care sustine ideea ca evenimentul de pe 7 aprilie a fost pregatit de Voronin din timp. Se cunoaste slabiciune acestuia fata de luxul boieresc. Dupa 5 aprilie, alegandu-se cu functia de spicher al parlamentului, Voronin avea nevoie de modernizarea din temelii a sediului legislativului. Caci, odata cu „alegerea” lui in functia de presedinte al parlamentului, centrul de putere s-a mutat in legislativ, prima persoana ramanand a fi in continuare Voronin. Dovada in acest sens serveste si recenta declaratie a lui Voronin precum ca el pregateste „un pachet” de initiative legislative pentru consolidarea republicii parlamentare. Iar un presedinte de parlament al unei republici parlamentare consolidate are nevoie de un sediu pe potriva, ca simbol al Puterii. Acesta e miezul problemei, restul sunt actiuni de manipulare ticaloasa: acuzatiile aduse Opozitiei, simularea interesului pentru dialog cu Opozitia, amanarea sedintei din 28 mai pe motiv ca e mare sarbatoare religioasa s.a.m.d. In acest context, mai putin conteaza faptul daca alegerile anticipate ii favorizeaza sau nu pe comunisti; obiectivul urmarit de comunisti este defaimarea Opozitiei, decredibilizarea ei in ochii electoratului.

Socor confirma vinovatia lui Voronin

Logica argumentelor noastre de mai sus este confirmata si de Vladimir Socor. In ultimul sau comentariu, el vorbeste despre „deficitul de competenta al echipei conducatoare” si enumara „greselile si abuzurile comise” de aceasta. Astfel, el afirma ca Voronin „a ordonat politiei sa cedeze vandalilor cladirile statului fara nicio impotrivire”, ca el „a permis politiei sa-i bata la fel de barbar pe protestatari, la catva timp chiar dupa consumarea faptelor”; ca el „si unii dintre apropiatii acestuia s-au grabit sa-i acuze pe liderii Opozitiei de organizarea unei lovituri de stat, turnand prin aceasta si mai mult gaz pe foc”; ca acea „Comisie de ancheta, infiintata de autoritati, are gradul de credibilitate zero”, ca „acelasi grad de competenta – zero – il au domnii Gheorghe Papuc, Valeriu Gurbulea si Ion Morei, respectiv ministrul de Interne, procurorul general si seful Consiliului de securitate”. Si, punctul pe „i”: „Acestia, alaturi de presedintele Voronin, poarta responsabilitatea pentru greselile si abuzurile comise”. Concluziile respective sunt parca copiate din presa independenta care de o luna si ceva repeta aceste lucruri.

In loc de concluzii

Purtatorul de vorbe al lui Voronin, Kostea Staris, a „divulgat”, in „Rezonans”-ul de sambata, principalele linii tactice si strategice ale comunistilor in viitoarea campanie electorala. Drept bata impotriva Opozitiei va fi folosit evenimentul analizat de noi: 7 aprilie. Comunistii inteleg ca, intrand in alegerile anticipate, ei intra pe niste nisipuri miscatoare, deoarece a devenit tot mai greu sa ascunzi adevarul – de aceea, manipuleaza probele, falsifica informatiile, lanseaza minciuni monumentale. Insasi emisiunea lui Staris este o mostra clasica de manipulare si spalare a creierilor. Dupa ce a demonstrat demnitate si caracter, provocand alegeri anticipate, Opozitia mai trebuie sa demonstreze un lucru: ca are capacitatea de a nu se incurca in detalii irelevante ci de a aduce in fata opiniei publice adevarul despre 7 aprilie. Alegerile anticipate vor fi castigate de Opozitie daca aceasta va reusi sa convinga electoratul ca pe 7 aprilie a fost nu o „tentativa de lovitura de stat” organizata de Opozitie, ci o conspiratie murdara organizata de catre comunisti.