Gladiatorii sunt printre cei mai cunoscuţi „sportivi” ai lumii antice. Deşi încă din antichitate se practicau mai multe sporturi, inclusiv înot, atletism, jocul cu mingea, niciunul nu a ajuns la faima luptelor de gladiatori.
Alături de istoricul Horia Moşneag, care a publicat în Revista Bistriţei un studiu cu privire la existenţa dovezile gladiatorilor pe teritoriile dacice, am realizat o listă de curiozităţi despre sporturile antice.
– Luptele publice cu gladiatori puteau fi organizate doar de către împăraţi, anumiţi magistraţi, precum şi de preoţii cultulu imperial. – Acestea aveau în prima fază scop politic şi militar, motiv pentru care unele amfiteatre erau amenajate chiar în interiorul bazelor militare.
– Cei care finanţau bazele sportive unde aveau loc aceste lupte erau tot împăraţii. Eforturile financiare pentru amenajarea unor astfel de baze erau imense pentru acele vremuri.
– Alături de lupta corp la corp sau cu sabia şi scutul, pe vremea romanilor se mai practicau lupta cu animale, gimnastica, călăria, atletismul, înotul, trasul cu arcul sau jocul cu mingea. Toate acestea erau cunoscute de masele imperiului.
– Gladiatorii au ajuns atât de populari, încât erau reprezentaţi pe o sumedenie de obiecte, inclusiv pe vasele ceramice de lux. Aceasta era şi o bună metodă de a promova acest sport.
– Împăraţii erau cei care finanţau aceste jocuri sportive şi stabileau răsplătirea învingătorilor prin diferite forme: bani, lauri, monumente, inscripţii sau schimbarea statutului social. Aşa se face că mulţi gladiatori intrau în lupte doar pentru a-şi câştiga libertatea sau pentru a face avere.
– Existau şcoli speciale de gladiatori, unde erau pregătiţi sportivii din fragedă tinereţe. Acolo erau învăţaţi şi cum să mânuiască sabia şi scutul, dar şi cum să se mişte în arenă.
Sursa: Adevarul.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
