7 noiembrie 2011 /// Declarația lui Dodon, la plecarea din PCRM: AIE trebuie să dispară ca un vis urât

publicat în Politică pe 7 Noiembrie 2019, 06:58

Astăzi, de 7 noiembrie, Vladimir Voronin va merge la Lenin fără doi dintre cei mai iubiţi, până acum trei-patru zile, discipoli de-ai săi - Igor Dodon şi Zinaida Greceanîi, cărora li s-a alăturat socialista Veronica Abramciuc. 

Precum se ştie, vineri, 4 noiembrie, deputaţii comunişti Igor Dodon, Zinaida Greceanîi şi Veronica Abramciuc au declarat că se retrag din PCRM, explicând că recurg la acest pas „pentru a împiedica alegerile anticipate”. „Anunţăm că suntem gata să oferim trei voturi pentru a alege un preşedinte apolitic, care nu face parte din nicio alianţă. Suntem diferiţi ca doctrină, ideologie, viziuni, dar putem găsi o soluţie pentru criza politică”, a spus Igor Dodon în cadrul unui briefing. Gestul celor trei a provocat o mare derută în rândul liderilor PCRM, care au aflat despre ruptura din partid de la televizor, cât şi al electoratului comunist. Nu mai puţin derutaţi au rămas însă susţinătorii partidelor din Alianţă care, de vineri încoace, se tot întreabă cine a generat „disidenţa” grupului lui Dodon şi cui îi convine aceasta. Până se mai limpezesc apele, noi am decis să publicăm Declaraţia lui Dodon şi a colegelor sale - poate se strecoară ceva şi printre rânduri...

Soluţia şi decizia noastră pentru depăşirea crizei politice din ţară

Igor Dodon

Vin în faţa dumneavoastră cu o decizie importantă, care a fost deloc simplă, dar necesară.
E o decizie nu doar a mea. Le am alături pe doamnele Zinaida Grecianîi şi Veronica Abramciuc. Iar mai târziu se vor alătura şi alţi colegi.
Noi astăzi părăsim fracţiunea PCRM din Parlament.


Facem această declaraţie, de părăsire a PCRM, direct vouă, jurnaliştilor. Sunteţi primii care aflaţi despre decizia noastră.
Înţelegem că un asemenea pas trebuie să fie motivat, justificat, explicat. Aşa şi este, există motive, există justificare, există explicaţii. Nu vă aşteptaţi însă că le vom spune pe toate azi. Va mai fi timp pentru discuţii. Vom menţiona astăzi doar raţiunile de bază care ne-au făcut să luăm această decizie.

Scopul deciziei noastre e unul, dar e un scop complex: evitarea alegerilor anticipate, alegerea preşedintelui ţării, reformatarea guvernării şi stabilitatea politică şi socială. Este ceea ce doreşte societatea, este ceea de ce are nevoie Republica Moldova – în sfârşit stabilitate şi, odată şi odată, dezvoltare economică.

Pentru noi a devenit foarte clar că au fost epuizate practic toate soluţiile de depăşire a crizei politice şi a haosului, care durează de doi ani şi jumătate. A merge mai departe pe această cale, a crizei şi a confruntărilor, ar însemna să fim certaţi cu sovestea şi cu raţiunea. Populaţia ţării nu ne mai înţelege pe noi, politicienii.

Timp de doi ani şi jumătate, de pe urma unor ambiţii nesănătoase şi a încăpăţinării principalilor actori politici, de pe urma clivajului politic adânc din Parlament, de pe urma intrigilor şi a jocurilor oculte, de pe urma nealegerii şefului statului, Republica Moldova a decăzut economic, a pierdut încrederea cetăţenilor şi riscă să falimenteze sub toate aspectele în cazul unor alegeri anticipate cu efecte zdrobitoare asupra ţării.

Repet, noi nu vrem să mergem pe această cale. Noi nu vrem să semnăm la distrugerea Republicii Moldova ca stat şi ca societate. Astăzi, noi venim cu o soluţie de alternativă pentru depăşirea situaţiei dificile în care se află întreaga clasă politică, dar mai ales ţara. S-ar putea să fie unica, deci ultima soluţie, cu adevărat valabilă.
Ne-am retras din PCRM pentru a tăia „nodul gordian” al urii şi neîncrederii care de doi ani de zile face imposibilă orice decizie constituţională necesară stabilităţii Republicii Moldova.

Soluţia noastră constă în oferirea a cel puţin trei voturi pentru procedura de alegere a unui şef de stat apartinic, care nu face parte din nicio alianţă sau structură politică, are competenţele necesare şi se bucură de respect atât în societate, cât şi în afara graniţelor Republicii Moldova.
Am văzut cu toţii cum negocierile dintre partide s-au transformat într-o competiţie de şmecheri: cine pe cine îl va păcăli.
Noi vom pune capăt acestor jocuri politice. De astăzi, discuţiile trebuie să urmeze un cu totul alt format.

Rămâne să vedem în ce măsură soluţia noastră va fi înţeleasă şi acceptată ca atare de către celelalte fracţiuni politice din Parlament. În opinia noastră, ceea ce oferim noi este unica modalitate de a găsi un consens larg în Parlament în chestiunea alegerii şefului statului. Am vorbit şi cu alte ocazii despre oportunitatea formării unui front politic larg, univoc în privinţa unei candidaturi comune, de consens, la funcţia de preşedinte.

Suntem diferiţi ca doctrină, ideologie, viziuni, reflexe politice, dar în privinţa unei candidaturi consensuale, în interesul Republicii Moldova, în interesul stabilităţii politice, consider că putem avea înţelepciunea să găsim un numitor comun.
Astăzi, toţi liderii trebuie să devină oameni ai situaţiei, adică să înţeleagă, că situaţia din ţară impune sacrificiu şi renunţare la egoismul partinic, în numele soluţionării crizei politice, prin alegerea preşedintelui Republicii Moldova.
Mingea e pe terenul vostru, stimaţi colegi parlamentari. Noi ne-am asumat toate riscurile pentru a crea această oportunitate, această soluţie. Voi vă asumaţi responsabilitatea pentru ce va urma mai departe – alegerea preşedintelui, reformatarea guvernării şi stabilitate sau… criză, haos şi anticipate.


Sper că atât PCRM, cât şi celelalte fracţiuni parlamentare se vor alia la frontul politic larg pe care îl propunem şi va vota o candidatură de consens, apartinică. Aceasta va fi o demonstraţie de înţelepciune şi de bun simţ a clasei politice moldoveneşti, faţă de întreaga societate, care abia dacă mai crede că e posibilă aşa performanţă din partea politicienilor.
În acţiunile politicienilor care se respectă nu trebuie să existe responsabilităţi pe jumătate şi şovăire în momente de criză. Dacă situaţia o cere, fiţi buni şi ridicaţi-vă la nivelul situaţiei.

Şi încă ceva. Pe mine nu mă interesează deloc soarta AIE. Mai mult chiar, sunt de părerea că AIE trebuie să dispară ca un vis urât, pentru că se face vinovată de starea haotică din politică şi din societate. Inclusiv politica nocivă şi necalculată a Alianţei ne-a făcut pe noi să mergem la aceste riscuri acum şi să facem pasul de azi.

Repet, pe noi nu ne preocupă soarta AIE. Pe noi ne preocupă evitarea alegerilor anticipate distrugătoare pentru ţară. Ne preocupă să fie stabilitate şi să funcţioneze toate instituţiile statului. Ne preocupă să existe un climat prielnic pentru dezvoltarea economică şi pentru liniştea socială. Avem nevoie de un şef de stat detaşat de actuala guvernare, care să nu facă jocurile de conjunctură şi sub dictat. Avem nevoie de un şef de stat care să aibă în grija sa oamenii simpli, cetăţenii, să le asigure o protecţie socială şi să poată negocia în exterior acorduri economice privilegiate pentru Republica Moldova.

Acum, presupun că vă interesează să aflaţi despre relaţiile noastre cu PCRM, cu partidul din care nu mai facem parte.
Am explicat principalul motiv şi imbold al deciziei noastre. Am ieşit din PCRM fiindcă am înţeles că numai aşa putem oferi o ultimă soluţie pentru reformatarea puterii şi alegerea şefului statului. Credeţi-ne, în caz contrar, dacă nu se producea nicio schimbare radicală în configuraţia politică, dacă nu spărgeam actualul blocaj politic parlamentar, am fi intrat garantat în alegeri anticipate. Noi ştim ce spunem.
Ne veţi întreba: cum va poate fi interpretat acest pas de către membrii şi alegătorii PCRM? În mod diferit, desigur, în funcţie de gradul lor de înţelegere a situaţiei reale din ţară şi din partid.

Noi vă putem spune următoarele: noi, cei care părăsim PCRM-ul, am fost şi suntem consecvenţi în viziunile şi acţiunile noastre, dar noi nu putem fi încăpăţinaţi, pentru că vedem că încăpăţinarea duce la dezastru. PCRM s-a încăpăţinat să genereze alegeri anticipate şi aşa ceva nu poate fi tolerat.

În politică e bine când eşti consecvent, dar e rău când eşti încăpăţinat. Pentru noi, Dodon, Grecianîi, Abramciuc, consecvenţa înseamnă să fim oneşti cu noi înşine şi să ştim să evoluăm în limitele bunului simţ public şi ale idealurilor politice pe care le promovăm. Consecvenţa ţine de linia interesului public, nu de linia interesului partinic.

Vă mai spun că pentru mine, ca politician, contează eficienţa acţiunilor mele. Decât să stau în PCRM, să tac, să fiu inactiv şi să fiu ineficient politic, mai bine în afara partidului, dar cu soluţii concrete pentru problemele ţării.
În politică uneori eşti pus în situaţia de a renunţa la ceva anume. Noi am renunţat să fim în cadrul PCRM, pentru a putea rezolva criza politică din ţară.

Noi am fost nevoiţi să mergem la un risc destul de mare, pentru a evita un risc şi mai mare.
Cineva din interiorul PCRM, parcă îi văd, va vorbi de trădare. Dar cine şi ce trădează? Oare e trădare să renunţi la partid de dragul intereselor ţării? Poate, din contră, e trădare să renunţi la interesele ţării de dragul intereselor partidului? Ce e mai bine, ce e mai corect? Cum e mai înţelept să procedezi? Asta o vor aprecia, într-un final, cetăţenii.


Să ştiţi, nu vom vorbi despre situaţia din interiorul PCRM, despre intrigi şi obstrucţionări. Până la urmă, acestea au fost lucruri prea minore pentru a ne determina să luăm decizia de astăzi. Se putea trece şi peste ele şi am trecut de multe ori.
Nu mă voi referi, la această etapă, nici la criticile şi blocajul instituit faţă de ideile de modernizare a partidului. Am dorit foarte mult, la modul cel mai sincer şi idealist, o reformare a partidului, ca formă, conţinut şi metode.

Poate că azi partidul ar fi avut un cu totul alt rol politic, un rol de salvator, dar, spre regret, s-a insistat pe vechile metode. S-a dorit conservarea PCRM-ului în actuala lui formulă şi, cu părere de rău, nu a fost posibil să depăşim această „încremenire în proiect”.

Într-un fel, e de înţeles conducerea PCRM şi reticenţa lor faţă de ideile de modernizare. Într-o ţară şi într-un partid, reformele de obicei vin „de jos”. Celor „de sus” le convine ca situaţia să rămână neschimbată. Dar nu se mai putea aşa. Ceea ce nu se schimbă, se rostogoleşte înapoi, nu merge înainte.
Dar ajunge, atât, nimic mai mult despre PCRM. Noi vom evita de acum încolo să aducem critici nemijlocite partidului pentru care am activat atâta timp. Noi nu vom scuipa în fântâna din care am băut.

În mod special, îi aducem un omagiu preşedintelui PCRM, domnului Vladimir Voronin. Îl considerăm pe dumnealui drept cel mai puternic lider politic din istoria recentă a ţării noastre. El a fortificat statalitatea Republicii Moldova ca nimeni altul şi, cu siguranţă, va rămâne în istorie. Istoria va fi mai generoasă faţă de dumnealui decât este acum societatea şi clasa politică.
Admiraţia noastră faţă de dumnealui, ca om de stat, a fost sinceră şi rămâne a fi aşa şi în continuare. Îi aducem şi recunoştinţele personale pentru faptul că a avut încredere în noi la momentele potrivite şi ne-a permis să ne afirmăm ca demnitari şi politicieni.
Regretăm că situaţia politică din ţară a depăşit modelele de gândire şi comportament ale grupurilor de decizie din cadrul PCRM. Regretăm că, din inerţie, PCRM a lunecat pe o pantă greşită. Regretăm că există în interiorul partidului forţe oculte, străine intereselor adevărate ale membrilor de rând şi alegătorilor PCRM, străine intereselor ţării.

Dar, asta este, şi lucrurile nu mai pot fi schimbate. Am încercat să lupt pentru modernizare şi schimbări calitative în cadrul PCRM, iar între timp situaţia politică generală din ţară degradează şi nu mai putem aştepta.

Interese superioare celor de partid ne-au determinat să alegem o altă cale de urmat pentru a oferi o soluţie pentru criza politică din ţară.
Sper foarte mult ca domnul preşedinte Voronin să înţeleagă în mod corect această decizie a noastră, sper să aprecieze, dacă nu acum, atunci mai târziu, justeţea şi bunul simţ politic al pasului nostru. Sper să ne bucurăm de înţelegerea şi susţinerea membrilor de rând ai PCRM şi a alegătorilor noştri. Mizăm pe înţelegerea din partea tuturor cetăţenilor.

Rubiconul a fost trecut. Soluţia noastră este prezentată spre a fi discutată cu fracţiunile parlamentare. Am făcut ce am putut pentru depăşirea crizei politice. Să vedem acum ce pot face colegii noştri, toţi colegii noştri din Parlament.

ARHIVA TIMPUL, 7 noiembrie 2011