Opinii și Editoriale

8 martie

E adevărat că țin în mod deosebit la sărbătorirea creștină a femeii în Duminica Mironosițelor (a treia de la Învierea Domnului), dar mai cred că orice prilej de a sărbători femeile (mai ales mamele) e potrivit. Laică sau nu, o zi care ne determină să ne telefonăm mamele, să le dăruim o floare, să le reamintim că le iubim, e una cu folos.

Pentru mine 8 martie nu are legătură nici cu Grecia, nici cu grevele, ci îmi amintește de școală: de felicitări desenate la ora clasei, de ghioceii duși mamei, de cântecele din serbări (Mama, doar mama, Am vrut să-ți culeg o floare și multe altele). Deci – o plăcută întoarcere în timpurile scumpe ale copilăriei.

De aceea vreau prin intermediul acestui articol să urez daruri de la Dumnezeu, multă sănătate, împliniri, viață lungă și bucurii mamei mele, mamei soacre, surorilor și prietenelor mele, dar și tuturor cititoarelor TIMPULUI, celor care sunt alături de noi și apreciază eforturile noastre!
Și acum ar fi frumos să închei, rezumându-mă la urări și gânduri bune. Dar cum să nu ne amintim de „al vostru" Vlad Filat care ne lăsa felicitări în poștă? Și nu de dor îmi amintesc, ci fiindcă văd bine că tradițiile proaste nu pier. Foarte bine că premierul de atunci voia să ne felicite, dar devenea ușor penibil cu „al vostru”, când se vedea cu ochiul liber că urmărea doar interesul lui, nu al nostru.
Însă a venit și ziua să ducem dorul felicitărilor verzi cu ghiocei, măcar pentru estetică. Fiindcă zilele trecute m-am trezit în poștă cu o felicitare cât o carte de la președintele Moldovei, Igor Dodon. Și ce credeți? Ghiocei? Nici vorbă. Brândușe? Nici atât. Orhidee? Nicidecum. În loc de o felicitare cu flori, președinția ne-a băgat în poștă o felicitare cu Igor Dodon. În loc de flori, poza președintelui. De parcă ar fi un tablou cu mama poporului.
Iată până unde poate merge iubirea proprie și megalomania, să feliciți pe altul făcându-i cadou poza ta! Felicitarea cu portretul bărbatului (un tipar anume, nu mai insist!), de ziua femeii! Dacă ați văzut careva filmul Madagascar știți că leul de acolo, care suferea de amor propriu și egocentrism, le dădea prietenilor cadouri cu fotografia lui. La fel ca președintele nostru.
Așa cum de Crăciun felicitările Îl reprezintă pe pruncul Iisus, imaginea satului creștinesc sau bradul împodobit, tot așa felicitările de 8 martie ar trebui să redea fotografiile mamei sau buchete de flori. De unde până unde a nimerit Dodon în felicitare? Portret de tablou! Mă îndoiesc totuși că e (și) ziua lui.

Ei, ce să zicem, mulțumim soților noștri că nu ne oferă de sărbătoarea noastră tablouri cu ei! Cât despre actualul președinte, ce să mai adăugăm? Era culmea să piardă prilejul de a ne reaminti situația tristă în care ne aflăm. Cum să ne lase să serbăm în liniște, când încă poate să ne surâdă din cutiile poștale?

Parafrazând un banc din copilărie: de ce e Igor Dodon președintele nostru? Pentru că așa ne trebuie!

 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *