În primele ore după anunţarea rezultatelor preliminare ale alegerilor legislative din Germania, care confirmau victoria previzibilă a Angelei Merkel, moneda unică a depăşit pragul de 1,335 dolari pentru un euro, menţinându-se pe o traiectorie de creştere. Deci câştigătorul clar al momentului este zona euro, asta întrucât, în ciuda zgomotului de fundal, euroscepticii n-au avut o voce suficient de convingătoare pentru a intra în Bundestag. În acest moment, coaliţia conservatoare învingătoare, formată din Uniunea Creştin-Democrată (CDU) şi din Uniunea Creştin-Socială din Bavaria (CSU), caută un partener de guvernare, întrucât îi lipsesc câteva fotolii în parlament pentru a cârmui singură. Angela Merkel are două opţiuni în acest moment: fie se aliază cu social-democraţii din opoziţie, ceea ce ar asigura un spaţiu de manevră extrem de larg în parlament, fie alege o alianţă mai fragilă, cu verzii.
Analiştii pieţei financiare pariază în acest moment pe ipoteza unei coaliţii largi de guvernare între conservatorii învingători CDU/CSU şi Partidul Social Democrat al Germaniei (SPD). Ipoteza unei largi coaliţii de guvernare, de altfel exersată între 2005 şi 2009, este susţinută de argumentele unor idei complementare privind guvernarea ţării. Atât partidul lui Merkel, CDU, cât şi SPD au lansat în campanie ideea unui salariu minim universal, evident cu diferenţe derivate din filosofia politică: mai generos din stânga, mai prudent din dreapta. Însă, spun analiştii economici, există spaţiu suficient aici pentru negociere şi compromis. Ambele partide sunt proeuropene, cu diferenţa că, în vreme ce Merkel a afişat o atitudine de prudenţă, în favoarea traseului austerităţii, social-democraţii sunt convinşi că acum e nevoie de politici care să stimuleze creşterea economică, ceea ce presupune o expansiune a cheltuielilor publice. Este însă evident că germanii au votat în favoarea austerităţii (la alţii), aşa încât dacă vor să guverneze social-democraţii nu vor insista excesiv pe lărgirea băierilor pungii guvernamentale. Şi vor să guverneze, spun surse din piaţa financiară germană, care avansează chiar pretenţiile SPD, anume cucerirea fotoliului de ministru de Finanţe. Ce-i separă pe conservatori de social-democraţi? Evident, filosofia fiscală. În timp ce SPD vrea să crească taxele pentru germanii cu venituri mai mari, conservatorii refuză asta.
Victoria cancelarului Merkel este o veste bună şi pentru periferia europeană, mai ales din perspectiva unei „mari coaliţii“ de guvernare, deoarece aceasta ar putea avea ca efect o impulsionare a rezolvării marilor probleme europene, cum ar fi uniunea bancară sau soarta programelor de ajutor pentru Grecia şi Portugalia. „Probabil a crescut şansa ca Germania să livreze un ajutor în plus Greciei şi Portugaliei şi să accepte o eventuală ştergere a unor datorii ale Greciei“, spune economistul Frank Øland de la Danske Bank într-o notă către investitori. Evident, şansa asta se profilează în cazul unei coaliţii de largă respiraţie, în care politicile Germaniei se vor centra mai mult pe promovarea creşterii economice, decât pe austeritate, a comentat Øland.
În ce ne priveşte, suntem influenţaţi imediat de aceste frământări prin două canale sensibile: leul şi costurile împrumuturilor statului. Ei bine, leul s-a calmat, pentru moment. Evoluţia sa în piaţa valutară nu depinde doar de zona euro, ci de contextul mai larg al pieţei globale, în care jucătorul decisiv va fi sistemul american de bănci centrale, Federal Reserves, destul de zglobiu în ultimele luni. Costurile împrumuturilor statului se menţin la o temperatură joasă, calmă, care lasă spaţiu de manevră suficient Ministerului Finanţelor.
Acum, că zona euro se resuscitează, în ciuda unei pieţe bancare încă fragile, pericolele pândesc dinspre Federal Reserves. După ce a anunţat, în iunie, că va începe să retragă din piaţă banii injectaţi în economie, în cadrul celebrelor programe de expansiune cantitativă, Federal Reserves pare să dea înapoi. Analiştii calculau că reversul medaliei va scoate lunar din piaţă între 10 şi 20 de miliarde de dolari. Dacă s-ar fi întâmplat asta, ratele dobânzilor ar fi urcat, ceea ce ar fi stimulat un flux de bani către piaţa americană. Banii ăştia care ar fi zburat spre Wall Street fugeau din plasamentele consumate în ţările emergente, inclusiv în România. Fed a anunţat însă că va injecta în piaţă lunar câte 85 de miliarde de dolari, continuând astfel faza a treia a expansiunii cantitative. Piaţa financiară digeră acest moment derutant de aparentă slăbiciune a Federal Reserves. Să se datoreze el unui reviriment prea fragil al economiei americane sau tensiunii create de lupta de culise pentru fotoliul lui Ben Bernanke? Să fie această temporizare expresia unei politici mai ample, de susţinere a economiei globale, care s-ar deteriora în cazul retragerii banilor către America? Să fie Siria şi scumpirea petrolului un risc prea mare? Deocamdată, Europa şi moneda ei se fortifică.
Lidia Moise
Revista22.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
