A.Tanase: Modificarea Constitutiei trebuie sa devina subiectul central al negocierilor dintre Putere si Opozitie

– Domnule Tanase, cum calificati esecul de a alege presedintele RM?

– Nu cred ca notiunea de „esec” este cea mai potrivita situatiei date. Este mai degraba o consecinta previzibila a actualului sistem constitutional care reglementeaza exercitarea puterii de stat. Mecanismele acestui sistem sunt cunoscute atat de Putere, cat si de Opozitie.

Prin urmare, ambele parti stiau ca presedintele tarii nu va fi ales. Actuala constitutie contine in sine o serie de mecanisme ce mentin deliberat un nucleu de contradictii care genereaza instabilitatea politica. In aceasta ordine de idei, este gresit de a astepta solutionarea actualei crize politice atat prin votarea unui presedinte comunist, cat si prin perspectiva unor eventuale alegeri anticipate.

– Credeti ca nici alegerile anticipate nu vor solutiona criza politica dintre Putere si Opozitie?

– La baza crizei alegerii presedintelui sunt mai degraba probleme de ordin institutional, decat de ordin politic. In eventualitatea unor alegeri anticipate, este putin probabil ca una din parti sa obtina 61 mandate, ceea ce inseamna ca putem ajunge exact in situatia de astazi, iar viitorul parlament sa fie pus in imposibilitatea de a alege noul sef al statului. Este foarte probabil ca si dupa eventualele alegeri anticipate se va discuta in special despre „voturi de aur” si „arginti pentru Iuda”, in loc de strategia de dezvoltare normala a acestei tari. Deficientele de sistem continute in actuala constitutie a priori nu pot fi rezolvate prin alegeri anticipate, ci prin modificarea Constitutiei. In acest sens, PLDM, acum un an, a venit cu un proiect de lege care prevede modificarea procedurii de alegere a sefului statului. Aceasta modificare ar putea constitui un pas important pentru echilibrarea institutionala a puterilor in stat.

– Care sunt aceste deficiente ale actualului sistem constitutional?

– Sistemul constitutional actual reprezinta consecinta votului din 5 iulie 2000 pentru modificarea procedurii de alegere a presedintelui Republicii Moldova. Acest sistem ofera, in mod mecanic, doar trei optiuni. Prima optiune ar fi stabilirea prin consens de catre toate formatiunile reprezentate in parlament a unei candidaturi agreate reciproc. A doua optiune este repetarea scenariului din 2005, cand Opozitia ar vota un comunist la functia de presedinte. A treia optiune este instabilitatea si incapacitatea permanenta de a alege presedintele. Prima optiune nu este aplicabila in cazul de fata, deoarece comunistii nu vor accepta nicicand sa voteze pentru functia de presedinte o persoana cu viziuni democratice si proeuropene, capabila sa-si exercite mandatul in limitele constitutionale. A doua optiune la fel nu este valabila, deoarece Opozitia nu poate accepta perpetuarea acestui regim prin instaurarea in functia de presedinte a unei marionete docile lui Vladimir Voronin. Acest argument este valabil in mod special dupa gravele violari ale drepturilor omului care au avut loc in ultimii opt ani si dupa atrocitatile comise de comunisti dupa evenimentele din 7 aprilie 2009. In consecinta, actualul mecanism constitutional declanseaza in mod automat a treia optiune – nealegerea presedintelui si alegeri anticipate.

– Vladimir Voronin deja este presedintele parlamentului si este evident ca el va controla intreaga putere in stat, indiferent cine va fi ales presedinte. In asemenea caz, care este logica bataliei pentru functia de presedinte, daca ea va fi una mai mult simbolica?

– Este o mare eroare sa percepem functia de presedinte a statului ca pe una simbolica. Lucrurile sunt exact invers. Presedintele tarii reprezinta statul, este garantul suveranitatii si independentei nationale, al unitatii si integritatii teritoriale a tarii. Presedintele este unicul in drept sa desemneze candidatul pentru functia de prim-ministru si unicul in drept sa dizolve parlamentul. Presedintele are dreptul sa suspende actele guvernului care contravin legislatiei, pana la adoptarea hotararii definitive a Curtii Constitutionale si este unicul in drept sa promulge legile. Presedintele numeste judecatorii, este comandantul suprem al fortelor armate si are atributii extrem de largi in domeniul politicii externe. Prin urmare, este gresit sa credem ca RM este o tara parlamentara. In realitate, la 5 iulie 2000, a fost instituit un sistem nemaivazut de republica prezidentiala, unde presedintele este ales de parlament si nu de popor. Prin urmare, in actualul context al mecanismelor constitutionale, presedintele ramane a fi principala figura in stat.

– Atunci cand s-a modificat Constitutia, nu erau cunoscute aceste contradictii?

– La 5 iulie 2000, Constitutia a fost modificata de comunisti si pepecedisti. Ei au stiut exact ce scop urmaresc, creand un sistem generator de instabilitate in care controlul asupra puterii de stat ar trebui sa-l detina comunistii sau alta majoritate conservatoare. Despre acest lucru s-a scris la acea data, iar evenimentele ce au urmat dupa modificarea Constitutiei au confirmat acest lucru. Era absolut clar, de la inceput, cum va functiona un asemenea sistem intr-o tara unde lipsesc traditiile democratice, un electorat si o clasa politica bine structurata. Anume din acest motiv, in numele viitorului democratic al acestei tari, este cazul de a redimensiona discutiile in problema alegerii presedintelui, de la eventualii candidati pentru aceasta functie – la crearea unui sistem constitutional, care prin mecanismele sale ar garanta o anumita stabilitate politica.

– Mai muti emisari europeni au indemnat Opozitia sa atinga un compromis cu Puterea. Primarul general Dorin Chirtoaca s-a referit la oferta Reprezentantului special al UE, Kalman Mizsei, de a oferi credite guvernului, in marime de un miliard de euro, in schimbul votarii unui candidat comunist la functia de presedinte. De ce Opozitia nu a acceptat aceasta propunere?

– Am auzit din presa ca ar fi existat o asemenea propunere. Fara sa suparam pe nimeni, este cazul sa ne dam seama ca dl Kalman Mizsei si alti emisari europeni nu locuiesc in aceasta tara. Ei au un scop extrem de clar – ca la frontiera estica a UE sa fie liniste. Faptul ca pretul pentru aceasta liniste este perpetuarea unui regim autoritar, care tortureaza si omoara propriii cetateni, din pacate, nu pare sa-i deranjeze prea tare. Chiar daca ar fi sa admitem, prin absurd, ca asemenea propuneri ar fi acceptate de Opozitie, oricum substantial nu s-ar fi schimbat nimic. In 2005, Voronin a fost votat tot la indemnul emisarilor europeni. In 2009 am revenit la aceeasi situatie, cand alegerea sefului statului este imposibila fara influente din exterior. Exact acelasi lucru se va intampla si la viitoarele alegeri parlamentare, fiind obligati sa alegem intre doua rele. Trebuie sa constientizam ca ne confruntam cu o problema de sistem, or problemele de sistem nu se rezolva prin voturi de „compromis”, ci prin imbunatatirea sistemului.

– Care ar fi solutia cea mai potrivita?

– Eu vad o singura solutie logica – modificarea Constitutiei, pentru a face imposibila concentrarea in mainile unei singure persoane a controlului asupra televiziunii, justitiei, procuraturii, armatei, politiei si finantelor. Este necesar de a crea un sistem constitutional ce ar garanta institutional principiul separatiei puterilor in stat. Acum, mai mult ca oricand, este evident ca acesta trebuie sa devina subiectul central al negocierilor dintre Putere si Opozitie. Doar prin modificarea Constitutiei ar fi posibil de evitat crizele politice ce survin si care vor mai surveni dupa toate alegerile parlamentare.

– Daca admitem ca s-ar modifica Constitutia, iar presedintele ar fi ales de intreg poporul, care ar fi sansele ca un candidat al Opozitiei sa invinga in asemenea alegeri?

– Sigur ca pot fi modelate mai multe scenarii. Un lucru insa este cert: indiferent cine invinge in alegerile generale prezidentiale, legitimitatea invingatorului nu poate fi contestata de nimeni. Aceasta – deoarece invingatorul ar avea girul populatiei, dar nu aranjamentele oculte dintre fractiunile parlamentare. In aceeasi ordine de idei, un presedinte ales de intreg poporul ar reprezenta un nou pol de putere, care ar echilibra sistemul si ar conduce la functionarea institutiilor statului, pornind de la principiul separarii puterilor in stat. Atat Opozitia, cat si Puterea sunt obligate sa accepte discutia asupra initiativei PLDM de a modifica Constitutia pentru a face posibila alegerea presedintelui prin alegeri directe. Cu putina inteligenta si dialog public, in 15 luni am putea ajunge la modificarea Constitutiei si la alegerea directa a sefului statului. De aici poate veni atat democratizarea vietii publice, cat si stabilitatea politica de care avem nevoie.