De o săptămână, municipalitatea e zguduită de un nou scandal, și anume, distrugerea scuarului din fața clădirii Kentford pentru construcţia unui lăcaş de cult. Protestele au început în momentul în care terenul a fost înconjurat cu un gard metalic și au apărut primele utilaje pentru construcții.

Informaţiile privind natura și destinaţia imobilului au fost foarte contradictorii de la bun început. Iniţial, s-a vorbit despre construcţia unei „biserici private” după care s-a vehiculat că biserica va aparţine comunității ucrainene, ca până la urmă să se clarifice că va fi construită o biserică privată care se va afla sub autoritatea bisericii Ortodoxe Ruse (Mitropolia Moldovei).

Nemulţumirea s-a datorat inclusiv faptului că nimeni nu a știut nimic despre vânzarea acestui teren. De altfel, nimeni nu și-a imaginat că cineva ar îndrăzni să scoată la vânzare acest scuar.

Actualul centru comercial KENTFORD este amplasat în edificiul proiectat în anii `60 ai secolului trecut pentru un institut de proiectări. Ca soluţie arhitecturală, edificiul a fost proiectat ca o replică a edificiului Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER) din or. Moscova în anii 1963-1970. El se încadrează perfect în logica urbanistică a zonei, deschizându-se spre Calea Ieșilor.

Cine a ajuns proprietar al scuarului?

Municipalitatea a anunţat că în posesia terenului a intrat cetăţeanul Vladimir Russu, patronul SA „Accent Electronic”.

Vladimir Russu a devenit cunoscut de-a lungul anilor prin apropierea față de toate guvernările. În anii `90, Vladimir Russu a fost apropiat al familiei Lucinschi, obţinând în acest mod mai multe contracte finanţate din bani publici. Cel mai cunoscut a fost contractul încheiat la mijlocul anilor `90 de SA „Accent Electronic” și Ministerul Educaţiei privind livrarea unui lot impresionant de calculatoare. Deşi în presa vremii s-au semnalat mai multe neclarități ce planau asupra acestei tranzacţii, apropierea de familia Lucinschi a permis protagoniştilor să muşamalizeze scandalul, iar investigaţiile au fost stopate.

Relaţiile lui Vladimir Russu cu familia Lucinschi erau atât de apropiate încât, în luna septembrie 1997, Vladimir Russu l-a însoţit pe ex-preşedintele RM într-o vizită oficială în Republica Franceză.

Vladimir Russu, în vizorul Curții de Conturi

După venirea comuniştilor la putere în 2001, Vladimir Russu a căzut temporar în dizgrația noii puteri. La 15 iunie 2001, Curtea de Conturi publică raportul privind activitatea economico-financiară a Complexului Hotelier „Codru” în anii 1998-2000. Potrivit raportului respectiv, „Conducerea CH „Codru" (dna S. Lazari) a încheiat un contract cu S.A. „Accent Electronic" (dl V. Rusu), care prevedea livrarea şi instalarea în termen de 45 zile după plata avansului în mărime de 50% a 200 lăcăţi electronice şi a programului respectiv în sumă totală de 78,4 mii dolari SUA. Primind avansul de 423,0 mii lei (34,2 mii dol. SUA), firma „Accent Electronic" până la 01.03.2001 nu şi-a onorat obligaţiunile contractuale. Lăcăţile cu preţ exagerat (400 dol. SUA/bucata) urmau a fi instalate la numerele hoteliere după reconstrucţie, însă la momentul controlului doar 31 de saloane au fost reconstruite ori se aflau în faza de reconstrucţie”.

Raportul mai constată că SA „Accent Electronic" a mai încheiat contractele din 01.12.99 şi 10.04.2000 în sumă totală de 48,4 mii dolari SUA pentru procurarea şi montarea unui sistem de telecomunicaţii, produs de firma „Siemens". SA „Accent Electronic" a procurat utilajul printr-un şir de intermediari, inclusiv SRL „Virghilii" (sursa: lex.justice.md)

Curtea de Conturi, ţinând cont de încălcările depistate, a cerut Procuraturii Generale să verifice aceste tranzacţii pentru contractarea de servicii la preţuri exagerate, prin documente neveridice, precum şi în lipsa documentelor. Și de această dată investigaţiile nu s-au soldat cu nimic.

Vladimir Russu a intrat în grația lui Voronin

După 2001, Vladimir Russu a reuşit să-și aranjeze relaţia cu guvernarea comunistă și să încheie noi contracte cu instituţiile statului pentru livrarea unei game foarte largi de produse: de la filtre bacteriene pentru sterilizarea soluţiilor, echipamente de reţea, climatizoare, la centrale telefonice etc. Printre cei care au contractat bunuri și servicii de la „Accent Electronic” se numără: Ministerul Sănătății, Ministerul Afacerilor Interne, Centrul de Chirurgie a Inimii, Ministerul Protecţiei Sociale, a Familiei şi Copilului, IMSP Policlinica Stomatologică Republicană etc.

După 2009, Compania „Accent Electronic” reintră în vizorul organelor de drept, când Curtea de Conturi face public raportul auditului legalităţii unor operaţiuni şi tranzacţii financiare şi a unor aspecte privind gestionarea patrimoniului public la Ministerul Afacerilor Interne şi unele instituţii subordonate în perioada anilor 2002-2009. În raport, printre altele, se menţionează nereguli la achiziţionarea aparatului digital Roentgen, cu valoarea de achiziţie 2485,0 mii lei și a sistemului digital Radio şi Fluoroscopie teleghidat de model Precision RXi, în valoare de 7482,0 mii lei.

Verificările efectuate au relevat că, potrivit bazei de date a Serviciului Vamal, niciunul din operatorii economici cu care MAI şi DMM au încheiat contracte de livrare a utilajului menţionat, în perioada aferentă (inclusiv anterioară şi ulterioară) achiziţiilor indicate, n-a importat utilajele contractate. În scopul de a obţine confirmarea provenienţei utilajelor livrate, cu suportul Serviciului operativ al MAI, au fost efectuate verificări operative la ÎM „Accent-Electronic” SA, în urma cărora s-a constatat că operatorul economic menţionat a procurat de la firma „Alexis Brio” SRL aparatul digital Roentgen cu valoarea de 2430,7 mii lei şi de la firma „Valgos Grup” SRL - Sistemul digital Radio şi Fluoroscopie teleghidat cu valoarea de 7107,9 mii lei. Auditul a constatat că nici firmele de la care ÎM „Accent-Electronic” SA a procurat utilajele menţionate n-au importat utilaj de acest tip. Încercările de a verifica de la cine au procurat utilajele firmele „Alexis Brio” SRL şi „Valgos Grup” SRL n-au avut succes, deoarece acestea nu se află pe adresele înregistrate. Firmele menţionate sunt incluse de către Serviciul Fiscal de Stat în lista firmelor „fantome” (http://lex.justice.md).

Din nou, în vizorul Curții de Conturi

După debarcarea comuniştilor de la putere, fosta angajată a Curţii de Conturi Tatiana Cebotari a declarat pentru TIMPUL că fosta preşedintă a Curții de Conturi Ala Popescu proteja mai multe firme apropiate de regimul comunist: „Când am depistat schemele prin care activau întreprinderile care fraudaseră Bugetul cu circa 889 mln. lei, le-am prezentat unor firme listele cu procurările de la „fantome” și le-am rugat să ne dea explicaţii - era vorba inclusiv de „Accent-Electronic” și „Ultracom-Electronic”, despre care la Oficiul fiscal Buiucani mi s-a spus că sunt tutelate „de cineva de sus” (via Timpul.md).

În anul 2011, Compania „Accent Electronic” ajunge să figureze din nou în raporturile Curţii de Conturi. În Raportul auditului veniturilor administrate de Serviciul Fiscal de Stat în perioada anului 2010 se menţionează că „Echipa de audit a constatat necoincidenţe între data declarării firmelor-fantomă şi data anulării înregistrării ca subiect al impunerii cu TVA, fapt ce a permis în această perioadă majorarea trecerii în cont a TVA unor întreprinderi viabile. În acest sens, a fost exemplificată o factură în sumă totală de 99,6 mii lei, eliberată către ÎM „Accent Electronic” SA (c/f 1003600023124), rezervându-i dreptul de a atribui la decontări cu bugetul TVA în sumă de 16,6 mii lei
(http://lex.justice.md/).

În Hotărârea Curţii de Conturi nr. 5 din 25.01.2011 s-a constatat că Ministerul Sănătății n-a asigurat economicitatea achiziţiilor publice la procurarea Ultrasonografe Doppler Color profil general „SonoAce X6”, LP nr. 830/06 din 18.09.2008, care au fost procurate de la firma „Accent Electronic” (http://lex.justice.md).

Cu toate acestea, Vladimir Russu reuşeşte într-un mod miraculos să iasă basma curată din orice încurcături, astfel încât la 14 mai 2012 acesta îl însoțește în vizita oficială în statul Israel pe prim-ministrul R. Moldova Vlad Filat (lex.justice.md).

Vladimir Russu a intrat în grația primăriei capitalei

Cel mai curios însă este cum a reușit Vladimir Russu să intre în grația autorităților municipale, astfel încât să-i convingă să accepte construcţia unui cimitir privat într-un parc din capitală. La fel de curios este faptul că pentru terenul de 3609 metri pătrați s-a plătit suma de 1 milion 20 de mii de lei, adică preţul unui apartament cu trei camere dintr-o zonă bună a oraşului.

Autorităţile municipale au fost solidare în apărarea „investitorului” Vladimir Russu, susţinând necesitatea construcţiei unei biserici „asemănătoare” cu Catedrala „Sfânta Sofia” din Istanbul. Deşi oficialii de la primărie au declarat că „Terenul nu a fost vândut, ci dat în arendă pentru 50 de ani”, nimeni nu s-a trudit să explice în ce mod intenţionează primăria să reintre în posesia terenului peste 50 de ani. Să demoleze aşa-numita biserică?

Nu în zadar am folosit termenul de „aşa-numita biserică” pentru construcţia care intenţionează să o ridice dl Vladimir Russu. Pornind de la activităţile anterioare ale acestuia, ne-am permis să punem la îndoială intenţia de a cheltui o groază de bani pentru a construi o biserică, fără a obţine nimic în schimb. La fel de suspect a fost și faptul că în apărarea proiectului a sărit primăria, dar nu investitorul (Vladimir Russu).

„Biserică privată” sau necropolă

Primele dubii au apărut odată cu vehicularea termenului de „biserică privată”. Din aceste considerente, am decis să aflăm mai multe despre acest „proiect”. Mare ne-a fost mirarea când, intrând în posesia schiţelor de proiect, am constatat că în spatele intenţiei afişate de construcţie a unei „biserici private” de fapt se urmăreşte construcţia unui complex de morminte sub formă de bolți subterane (necropole).

Aşa arată proiectul „bisericii”, potrivit proiectului. Nu este necesar să ai studii teologice ca să observi cu uşurinţă că aspectul exterior aduce mai mult a necropolă decât a biserică ortodoxă. 

Schema de amplasare a cavourilor la subsol 

Schiţa de proiect pentru plasarea a 36 de cavouri cu o capacitate de 12 sicrie fiecare cavou

De ce tace primăria?

Potrivit schiţei de proiect, la demisol urmează să fie amplasate 36 de cavouri familiale, cu o capacitate de 12 persoane, în total „biserica privată” având o capacitate de înhumare a 432 de persoane. Aceste cavouri familiale ar urma să fie destinate oamenilor bogaţi din Chişinău. Potrivit investigaţiilor efectuate de TIMPUL, preţul pentru înhumarea unei persoane ar constitui în jur de 10 mii EURO. Prin urmare, preţul integral al unui cavou ar varia între 120.000 și 150.000 EURO. În total, „investiţia” ar urma să aducă un profit imediat între 4 și 5 milioane EURO.

Este cel puţin straniu că niciun oficial de la primărie nu a menţionat despre acest aspect al destinaţiei „bisericii private”, pe care noi îl găsim destul de important. În loc să explice citadinilor ce-i cu acest proiect, oficialii municipali au preferat să se ia la harță cu presa și cu societatea civilă. Pe lângă aspectul comercial, există și unul moral. Sunt oare de acord locuitorii Chişinăului ca să fie distruse parcurile din oraş de dragul cimitirelor de lux?

Poate ar fi bine să reamintim că, în ultimii ani, în Chişinău nu s-a deschis nici o galerie de artă, nici o sală de expoziţii, ci doar benzinarii, saune, baruri și săli de nunți și de banchete. Mai lipseau doar cimitirele de lux... Nu punem punct înainte de a adresa o întrebare, retorică, de altfel: de ce primăria nu a avut un dialog public cu locuitorii orașului, de ce nu s-a anunţat un concurs pentru selectarea celui mai potrivit proiect al construcţiei înainte de a decide să distrugă acest scuar și să construiască în loc o fastuoasă necropolă pentru milionari?

(Departamentul Investigații TIMPUL)