Acordul de constituire a AIE ca o responsabilitate in fata lui Dumnezeu

Interviu cu Valentin Dolganiuc, fost parlamentar, ex-viceprim-ministru in guvernul Aliantei pentru Democratie si Reforme, anul 1998.

– Domnule Valentin Dolganiuc, Alianta pentru Democratie si Reform,e ADR, care a reprezentat majoritatea parlamentara din legislativul ales in 1998, va ramane in istoria RM ca prima incercare de a asigura o guvernare in baza unui acord in scris, semnat de mai multe partide. Astazi asistam la o a doua incercare, de data aceasta demonstrata de Alianta pentru Integrarea Europeana, AIE. Putem face paralele intre cele doua constructii politice?

– Exista similitudini si exista diferente intre ele. Dar, daca e sa comparam situatia din 1998 cu cea din 2009, nu putem spune ca este ceva tras la indigo. De exemplu, exista niste deosebiri in plan legislativ. In 1998, presedintele era ales de toata populatia si avea anumite prerogative, iar acum avem un sef de stat care nu poate fi numit ca reprezentant al poporului, deoarece este ales de parlament.
Daca revenim la paralele, ADR avusese o mostenire mult mai proasta decat cea de azi, cu toate ca si cea de azi nu este de invidiat. In 1998 se produsese caderea rublei rusesti, ceea ce a influentat direct economia RM. Astazi avem aceeasi criza economica mondiala, care, la fel, a afectat economia RM. Pe de alta parte, ADR
s-a ales cu mostenirea PDAM, care, in viziunea mea, n-a avut o directie foarte clara pentru RM. Acelasi lucru s-a intamplat si pe parcursul a opt ani de guvernare comunista. In 1994-1998, PDAM a avut doar interese personale, precum in ultimii opt ani au prevalat doar interesele personale, inainte de toate – ale lui Voronin si ale celor din anturajul lui.
Daca e sa vorbim despre diferente, cred ca diferenta este timpul. Chiar daca si in AIE exista persoane care au participat la formarea ADR, cred ca aceste persoane
n-au dreptul sa repete aceleasi greseli. Celor de azi le sunt cunoscute greselile de atunci, pietrele subacvatice care ar putea aparea si, deci, AIE trebuie sa fie capabila sa le ocoleasca. In sfarsit, tinand cont de tragedia care s-a produs in ascensiunea spre democratie a RM – am in vedere anticipatele din 2001 -, cred ca liderii PLDM, PL, PD si AMN sunt obligati sa considere Acordul de constituire a Aliantei pentru Integrarea Europeana ca o responsabilitate morala, ca o responsabilitate in fata lui Dumnezeu. In niciun caz sa nu puna mai presus interesele personale, ori in 1998 au fost foarte multe interese personale.

– Sa revenim la invataminte. ADR a fost formata…
– Din trei componente care, de fapt, erau patru: Conventia Democrata a lui Mircea Snegur, din care facea parte si PPCD (26 de mandate), Blocul „Pentru o Moldova Democrata si Prospera” al lui Dumitru Diacov (24 de mandate) si Partidul Fortelor Democratice, condus de Valeriu Matei, cu 11 mandate.

– Cum au decurs negocierile in cadrul ADR, de s-a intamplat ca CDM, cu 26 de mandate, a ramas pe tusa sau s-a ales cu posturi de mana a doua, iar BMDP, cu 24 de mandate, a obtinut ca Dumitru Diacov sa ajunga presedinte de parlament? In baza caror principii s-au partajat functiile?
– ADR a dat nastere la ceea ce numim algoritm. Dar vreau sa spun ca ADR a pornit cu stangul. Intr-adevar, au fost elaborate niste principii, a fost un Acord semnat de liderii celor trei componente, de fapt, au fost patru semnaturi, deoarece CDM era bicefala, dar ADR a pornit cu stangul din simplul motiv ca un partid politic – si acela a fost partidul lui Dumitru Diacov – a recurs la santaj. La una din primele sedinte, atunci cand aveau loc negocierile despre principiile care ar trebui sa fie la baza partajarii functiilor, el a venit cu urmatorul ultimatum: sau eu sunt presedinte al parlamentului, sau eu fac alianta cu comunistii, pentru care Voronin imi da functia de presedinte al parlamentului!

– Si in cazul AIE de azi s-ar fi auzit cam ceva asemanator…
– Eu nu pot sa spun ca exista asa ceva, dar istoria se repeta ca o farsa si acest lucru trebuie sa-l luam in considerare, pentru ca, daca va predomina incorectitudinea, in primul rand din partea liderilor componentelor AIE, lucrurile vor merge foarte rau ulterior. In niciun caz nu trebuie sa se mearga pe principii incorecte. Trebuie ca fiecare componenta sa-si cunoasca fortele. Sa-si vada lungul nasului, sa stie cat merita si, in niciun caz, sa nu doreasca sa obtina mai mult decat i se cuvine. Fiindca exista niste principii foarte exacte – pornind de la numarul de mandate.
Este foarte bine ca Alianta de azi are un liant foarte puternic – vectorul european. Si ADR avea aceeasi orientare spre UE, numai ca, spre deosebire de AIE, integrarea europeana nu era dorita sincer de toate componentele ADR.
 

– Unele componente ale ADR au votat deseori impreuna cu comunistii. Au votat proiecte de legi, demiteri si numiri in functie. Seara erau cu ADR, iar dimineata erau cu PCRM. Cum de era posibil acest lucru? Unele decizii erau votate de comunisti impreuna cu PPCD, altele – de comunisti impreuna cu BMDP. Ne-am putea trezi cu o astfel de situatie si in actualul parlament?
– Lucinschi a reusit cu brio sa bage niste strambe si sa inceapa destramarea ADR. Eu cred ca in spate a fost mana Moscovei, care a lucrat nu numai prin intermediul lui Lucinschi, dar si prin intermediul lui Voronin, si prin intermediul lui Rosca. Fiindca, in momentul in care RM incepea sa se rupa de fosta metropola, sa se integreze in structurile europene – si era vadit acest lucru -, a fost pus in actiune planul de compromitere a ADR. Lucinschi intrase intr-un conflict personal cu Diacov, pe de o parte, iar pe de alta parte – l-a gasit ca partener pe Rosca, pentru a distruge ADR chiar din interior. A treia componenta a destramarii a fost Voronin. Deci totul era regizat dintr-un singur loc. Astfel, PPCD a inceput sa voteze cu PCRM anumite legi si, din acel moment, era clar finalul ADR.

– Dar si Diacov vota legi impreuna cu Voronin, mai ales cand era vorba de pastrarea influentei limbii ruse.
– Exact. Deja si Diacov, voalat, facea jocurile din est, dorind astfel sa mentina RM in sfera de influenta a Rusiei. Si de aceea, atunci cand cineva vota altfel decat se convenea in interiorul ADR, se facea o fisura tot mai mare si mai mare in Alianta. Persoana de legatura dintre Lucinschi si Iurie Rosca era Valeriu Pasat, ministru pe atunci la Securitate. Valeriu Pasat era in cabinetul lui Iurie Rosca foarte des. Acest drum spre putere a fost netezit pentru Partidul Comunistilor de mai multi actori politici de diferita factura. In primul rand, de PPCD si Iurie Rosca.
 

– Erau si noi, si vechi, si tineri, si in etate. La fel ca cei de azi.
– Da, dar cunoscandu-i pe cei din PLDM, PL si AMN, precum si pe unii din PD, nu as crede ca s-ar putea intampla o a doua tradare a democratiei si a optiunii europene. Or, aliantele postelectorale sunt considerate in Europa ca niste constructii de guvernare firesti si credibile. E un lucru normal, deoarece in majoritatea tarilor europene un partid nu castiga majoritatea in alegerile parlamentare si este nevoit sa formeze aliante de guvernare. Derivata acestor aliante este algoritmul conform caruia participa la actul guvernarii. Niciunul dintre deputatii celor trei componente ale AIE nu a cedat in fata comunistilor. Nu stim, insa, ce se va produce in noua formula de guvernare.
 

– Cat de periculoase ar putea fi pentru viabilitatea AIE ambitiile si interesele personale ale liderilor componentelor?
– La fel de periculoase ca si in 1998. Daca la baza acestei aliante nu vor fi puse corectitudinea si sinceritatea, daca nu se va juca cu cartile pe masa – aceasta alianta va avea soarta ADR. Trebuie sa stim ca PCRM nu va pleca cu una, cu doua, nu va ceda puterea cu care s-a deprins, pentru ca puterea este dulce ca mierea. Eu mizez pe faptul ca in PCRM exista persoane tinere, care tin la cariera lor de viitor, si ar putea vota pentru presedintele tarii. Deoarece este clar ca Voronin pleaca. Iata de ce scenariul fericit pentru R. Moldova este ca alianta lui Filat, Ghimpu, Lupu si Urecheanu sa se mentina la guvernare de la inceput pana la sfarsit.