Timp de şapte ani, până în 1977, a trecut prin principiala „forjerie de actori” bălţeană. „Ajuns pe o scenă profesionistă, credeam că gata, sunt actor. Însă după vreo doi-trei ani de „chin şi osândă artistică”, înţelegând mai multe despre teatru şi despre scenă, am văzut că mai este mult până voi fi actor în deplinul sens al cuvântului. Pentru asta e nevoie să cunoşti multe subtilităţi ale meseriei, să le înveţi – de la maeştri cum sunt Mihai Volontir, Călin Măneaţă, Mihai Ciobanu, regretatul. Şi aşa am ros scândura scenei încă vreo patru ani…”, îşi aminteşte actorul.
După şapte ani petrecuţi pe scena bălţeană, a vrut soarta să ajungă la Chişinău, fiind angajat la Teatrul „Luceafărul”. „Mai fericit ca în acea zi, când consiliul artistic al teatrului m-a acceptat în trupa luceferistă, n-am fost, probabil, niciodată. Când mă gândeam că în curând voi juca alături de maeştrii Dumitru Caraciobanu, Ecaterina Malcoci, Eugenia Teodoraşcu, Vladimir Zaiciuc, Ilie Todorov, Sandri Ion Şcurea… mi se tăia răsuflarea”, îşi deapănă amintirile maestrul Valeriu Ţurcanu.
A lucrat la „Luceafărul” din 1977 până în 1998, adică mai bine de 20 de ani. Pe scena „Luceafărului” a avut şi roluri mari, şi roluri episodice. Pentru actor, însă, toate sunt scumpe. Apoi s-a creat o situaţie când a trebuit să plece.
„După vreo trei ani de rătăcire, am avut şansa să fiu angajat în trupa Teatrului „Satiricus I. L. Caragiale”. Mărturisesc sincer, mă gândeam să nu mă mai întorc în teatru… Însă şmecherul de Grecu, citindu-mi în privire ceea ce vroiam să-l rog, mi-a făcut din ochi, zicându-mi: „Vino pe data de întâi, să vorbim….” – şi a schiţat un gest sugestiv cu mâinile, din care am înţeles lucrul cel mai principal: mă ia în teatru”, povesteşte Valeriu Ţurcanu.
Sandu Grecu, regizor, director artistic al Teatrului „Satiricus I. L. Caragiale”, etalează aproape cronologic aflarea în trupa „satiricilor” a talentatului Ţurcanu. „Atunci când, la începutul anului 2005, teatrul trecea printr-un adevărat calvar, părăsindu-ne, rând pe rând, Victor Tanmoşan, Vasile Tăbârţă şi Ion Popescu, Valeriu m-a rugat să-l iau actor în trupa „Satiricus”-ului, eu am acceptat bucuros. Tocmai aveam nevoie de actori experimentaţi. La acea oră eram pe cale de a monta, în cadrul proiectului „Integrala Caragiale”, spectacolul „O noapte furtunoasă” şi Valeriu Ţurcanu îmi părea cât se poate de potrivit pentru rolul lui Jupân Dumitrache Titircă Inimă-Rea. Ulterior, m-am convins că intuiţia nu m-a înşelat: Valeriu a creat un personaj de toată frumuseţea”, spune Sandu Grecu.
Totodată, Valeriu Ţurcanu a preluat ca moştenire rolurile regretaţilor maeştri Vasile Tăbârţă şi Ion Popescu: în „Maestrul şi Margareta” partitura lui Levi Matei – Vasile Tăbârţă, iar în „SRL Moldovanul” pe cea a Preotului – Ion Popescu.
Au urmat „Caligula” de Jozef Toman cu Valeriu Ţurcanu în rolul lui Servus Curionis, „Maimuţa în baie” de Irina Nechit, în care el interpretează rolul lui Miron, un personaj „de-al nostru”, comic şi chiar un pic caraghios. Şi, în fine, în spectacolul cehovian „Cerere în căsătorie”, în rolul lui Luca.
„La vârsta împlinirilor, nu-mi rămâne decât să-i doresc îndrăgitului actor şi bunului coleg Valeriu Ţurcanu sănătate şi noi izbânzi artistice – ofrande nepreţuite pe altarul Thaliei şi Melpomenei”, este urarea regizorului Sandu Grecu, din partea tuturor colegilor.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
