Actualitate

Adevărul despre aprilie 2009, îngropat de către unii procurori

De această părere este procurorul mun. Chişinău, Ion Diacov, după ce săptămâna trecută a luat cunoştinţă de un dosar, deja clasat, despre ilegalităţile strigătoare la cer la care, în aprilie 2009, au fost supuşi 64 de oameni nevinovaţi de către un grup de urmărire penală, condus de Igor Popa. Cunoscut ca executantul celor mai scandaloase cauze penale politice din timpul lui Voronin, Popa rămâne şi astăzi o figură importantă în Procuratură. Opinia lui Diacov este împărtăşită şi de către unii reprezentanţi ai societăţii civile.

Primul dosar cu privire la evenimentele din aprilie 2009 a fost iniţiat în urma unei scrisori a ex-ministrului de Interne, Gheorghe Papuc, către fostul procuror general, Valeriu Gurbulea, şi se referea la protestele din 6 aprilie. A doua zi, Procuratura Chişinău a mai pornit o urmărire penală pe faptul dezordinilor în masă şi uzurpării puterii în stat. Cele două dosare, fiind conexate, au fost trecute în gestiunea Secţiei urmărire penală pe cazuri excepţionale a Procuraturii Generale (PG), condusă pe atunci de Igor Popa. În aceeaşi zi, printr-o ordonanţă a ex-viceprocurorului general responsabil de urmărirea penală, Vasile Pascari, a fost format un grup de urmărire penală pe acest caz, din care făceau parte 72 de procurori şi 114 ofiţeri de urmărire penală. Şef al grupului a fost numit acelaşi Igor Popa.

S-a lucrat pe un tablou general

Ion Diacov a remarcat că de la bun început apar dubii, care ne duc la concluzia că adevărul despre 7 aprilie a fost tăinuit de instituţiile de drept. Diacov îşi aminteşte că a rămas perplex când, în seara de 7 aprilie, i-a propus lui Pascari ca procurorii să rămână la serviciu pe noapte pentru a cerceta evenimentele pe urme proaspete, iar acela i-a răspuns: „Totul e în regulă, nu te implica! Să plece toţi acasă!”. „Parcă i-ar fi convenit ca distrugerile să continue”, precizează procurorul de Chişinău.

Prima eroare fatală, în opinia sa, a fost pornirea urmăririi penale pe faptul uzurpării puterii în stat, ceea ce a pus din start ancheta pe o pistă falsă. În loc să cerceteze motivele dezordinilor şi să caute organizatorii, procurorii s-au axat pe încercarea de a dovedi că dezmăţul a fost opera Opoziţiei, care ar fi încercat să răstoarne Puterea. „S-a desenat un tablou general, de la care nimeni n-a deviat. Nu s-a dorit pornirea unei investigaţii complexe, care să stabilească acţiunile fiecărui bănuit în parte. Mai mult, grupul de lucru a solicitat materiale video şi foto de la jurnalişti. Înţelegem că, pe durata protestelor, instituţiile competente s-au ocupat cu altceva”, susţine procurorul.

O cercetare formală – probe evidente trecute cu vederea

A doua acţiune a grupului Popa care trezeşte întrebări a fost cercetarea la faţa locului, la fel de superficială, a clădirilor distruse. „În alte ţări, după astfel de evenimente, această operaţiune durează câteva zile, dar la noi opt procurori, conduşi de Popa, au verificat locul infracţiunii în trei-patru ore. Ei n-au avut un plan de cercetare, n-au examinat nici căile de acces şi de părăsire a locului dezordinilor”. Procesele-verbale ale grupului Popa arată că de la faţa locului a fost ridicat un cuţit, nişte documente (nu se spune care anume), un blank al Aparatului preşedintelui, scrisori dintre Lupu şi Voronin, o cutie pentru distincţii şi o bucată de marmură… La 9 aprilie, la Comisariatul General de Poliţie (CGP) se aflau 115 obiecte: telefoane, tehnică de calcul, haine etc., despre care se spune că ar fi fost găsite în perimetrul adiacent clădirii Parlamentului. Însă acestea nu au fost împachetate şi sigilate, după cum prevede Codul de Procedură Penală (CPP), iar ridicarea lor de la locul comiterii infracţiunii nu este confirmată de niciun act. Respectiv, ele au fost ilegal anexate la dosar şi recunoscute drept corpuri delicte. Nu-şi găseşte explicaţii nici faptul că, deşi multe uşi din edificiile devastate fuseseră sparte, grupul Popa nu a solicitat efectuarea unei expertize digitale. Declaraţiile scrise ale unor membri ai grupului denotă „seriozitatea” investigaţiilor: „O uşă este deteriorată cu cruzime…” sau „În birou este un dezastru de necercetat…”.

La 10 aprilie, expertiza Serviciului Protecţie Civilă şi Situaţii Excepţionale a stabilit că incendiul din Preşedinţie a avut două focare simultane, iar cel din Parlament – cinci focare simultane, focul fiind generat de benzină. Este primul indice clar că incendiile au fost pregătite din timp. „În loc să dispună o cercetare repetată şi minuţioasă a celor două clădiri, dar şi a materialelor video, care conţin imagini cu persoanele aflate în regiunea focarelor, Popa nu a reacţionat…”, precizează Diacov.

Oameni reţinuţi ilegal, aceleaşi întrebări pentru toţi

Şi în cazul reţinerii tinerilor s-a mers pe principii unilaterale. CPP stipulează că un bănuit de comiterea unei infracţiuni poate fi reţinut dacă este prins în flagrant delict, dacă martorii sau victima indică la el sau dacă pe corpul, pe hainele ori la domiciliul acestuia sunt depistate urme ale infracţiunii. Mai mult, Codul obligă organul de urmărire penală să întocmească un proces-verbal de reţinere a bănuitului în cel mult trei ore din momentul arestării. Aceste prevederi au fost încălcate în cazul celor 64 de reţinuţi pe dosarul studiat de Diacov. Niciunul dintre aceştia nu a fost reţinut în flagrant delict. 44 dintre ei au fost ridicaţi dintr-un autobuz care se deplasa spre Cahul, printre pasageri numărându-se şi Iurie Crăciuneac, tânărul distrus în bătăi la CGP, care a apelat la CEDO pentru a-şi face dreptate.

O altă abatere este diferenţa dintre ora reţinerii consemnată în procesele-verbale şi cea reală. Deja se ştie că tinerii din Cahul au fost aduşi la CGP după miezul nopţii, însă în procesul-verbal de reţinere a lui Chiril Nicoliţă, bunăoară, se indică ora 17.33. Rezultă că acesta a fost lipsit de libertate nelegitim mai bine de 12 ore. Falsurile abundă şi în alte cazuri. Ion Găluşcă a fost reţinut acasă, în s. Coloniţa, fapt confirmat de inspectorul poliţiei criminale Grigore Cigoreanu, dar în procesul-verbal de reţinere se arată că el a fost prins la faţa locului. De unde nu putem înţelege decât că bietul om arunca cu pietre în Parlament din curtea casei… Un alt caz: procurorul Grigore Dântu notează că Viorel Guzun a fost reţinut în flagrant delict, deşi poliţia a pus mâna pe el la 10 aprilie. Dântu mai scrie că există martori care confirmă vina lui Guzun, deşi realmente n-a fost audiat niciunul.

Farsa dosarelor e demonstrată şi de întrebările pe care membrii grupului Popa le puneau reţinuţilor în timpul audierilor. Aceştia nu se interesau de acţiunile bănuiţilor în cadrul dezordinilor, ci le adresau aceleaşi întrebări: cine i-a chemat la proteste şi cât li s-a plătit? Unii erau audiaţi în lipsa avocaţilor, iar alţii erau maltrataţi bestial, fiind constrânşi să dea mărturii false. Apoi toţi erau învinuiţi printr-o frază generală, ca participanţi la dezordini în masă, fără să existe vreo dovadă în acest sens. Şi ordonanţele de învinuire au toate, practic, acelaşi text. Potrivit lui Diacov, acest principiu a fost încălcat de 13 procurori, care executau ordinele lui Popa. „Procurorii au manifestat o neglijenţă criminală, n-au pus întrebări de control, au neglijat regulile tactice de interogare. S-au ales cu un material sărac, care era doar în detrimentul anchetei. De fapt, ancheta era blocată, pare-se, intenţionat. Căci acţiunile grupului Popa au lăsat neelucidate circumstanţele reale ale tragediei din 7 aprilie”, consideră Diacov.

Popa a dirijat şi judecătorii, şi l-a acuzat pe Filat

62 dintre cele 64 de persoane reţinute au fost aduse în faţa judecătorului de instrucţie. Lumea întreagă i-a condamnat pe magistraţii care au venit atunci în comisariatele de poliţie, dar nu toţi ştiu că şi aceştia au fost invitaţi de către Igor Popa. Acesta solicita în scris şefilor de judecătorii să asigure prezenţa magistraţilor la CGP (vezi foto).


Apropo, referindu-se la protestele din 6 aprilie, Popa îl menţionează pe Filat drept conducător al unei întruniri la care au participat şi persoane în stare de ebrietate… Potrivit raportului comisiei Nagacevschi, cel mai „rapid” judecător a fost Mihai Diaconu de la Judecătoria Buiucani, care a bătut recordurile, examinând un caz în 0 minute. Raportul specifică şi că procesele-verbale ale şedinţei de judecată erau iniţial xeroxate, lăsându-se loc liber în dreptul numelor bănuitului, apărătorului şi al procurorului.

Condamnaţi deja de instanţă, reţinuţii pe acest dosar au văzut libertatea aproape de 19 aprilie, în ajunul Paştelui, după aşa-zisa amnistie a lui Voronin. La 24 iunie 2009, CGP a stabilit că nu există probe despre implicarea acestora în dezmăţul din 7 aprilie. În octombrie 2009, materialele au fost disjunse din dosarul 7 aprilie. La 7 octombrie, învinuiţii au fost declaraţi nevinovaţi, iar în decembrie dosarul a fost clasat din lipsă de probe… Finita la comedia.

Un singur procuror a avut curajul să se opună

Cine şi cum a condus această mascaradă? Diacov menţionează că grupul Popa era dirijat de Gurbulea şi Pascari, care, în seara de 7 aprilie, s-ar fi mutat în incinta Procuraturii municipale. „La indicaţiile lor, Popa a dat dovadă în continuare de un comportament loial faţă de comunişti, pe care i-a slujit cu supuşenie timp de opt ani. După ce şi-a bătut joc de Andronic, Pasat, Urecheanu, fabricându-le dosare cusute cu aţă albă, ce-l costa să aresteze nişte oameni de rând?”. Ceilalţi procurori au fost constrânşi să încalce legea. Cei de la Municipală au fost chemaţi de către ex-procurorul Chişinăului, Sergiu Croitoru, care le înmâna şabloane ale actelor de reţinere, ale ordonanţelor de punere sub învinuire şi ale demersurilor de arestare – toate pregătite din timp. „Când au înţeles că trebuiau doar să înscrie numele şi adresele reţinuţilor şi că, de fapt, reţinerile sunt ilegale, băieţii s-au opus. Revoltat, viceprocurorul de Chişinău, Vladimir Lupu, l-a contactat pe Pascari, care i-a reproşat: „Dacă nu vor să lucreze, să depună cereri de demisie!”. Astfel, procurorii s-au pomenit într-o stare de confuzie. Nimeni nu lucra, toţi executau ordine”, afirmă Diacov.

Un singur procuror a avut curajul să le spună „nu” lui Pascari şi Popa. Ion Vicol, şi el fost viceprocuror de Chişinău, îşi explică gestul: „Dacă altă dată eram obligat să fac prostii şi le-am făcut, acum n-am semnat. Le-am zis: „Mi-e ruşine, nu pot!”. Mi s-a reproşat că nu-mi îndeplinesc obligaţiunile de serviciu”. Incredibil, după venirea lui Valeriu Zubco în fruntea Procuraturii Generale, Vicol a fost demis din funcţie… Ceilalţi procurori din grupul Popa refuză in corpore să dea explicaţii jurnaliştilor. „Deţin o funcţie publică, nu pot să mă pronunţ, nici n-am dreptul”, ne-a spus Victor Plugaru. „Nu cunosc, la revedere”, este răspunsul lui Octavian Nârea.

Popa nu a fost sancţionat, ci avansat

După schimbarea puterii la Chişinău, Valeriu Zubco a dispus formarea unei comisii pentru verificarea acţiunilor procurorilor în aprilie 2009. Majoritatea celor din grupul Popa au fost propuşi Colegiului Disciplinar pentru a fi sancţionaţi. Însă procedura disciplinară a fost încetată, invocându-se expirarea termenului de prescripţie. Cât ţine de acţiunile lui Pascari şi Popa, consideră Diacov, prin indicaţiile cărora numai pe acest dosar au fost arestate ilegal 64 de persoane (în total numărul reţinuţilor se ridică la peste 300), acestea ar trebui examinate sub aspect penal, şi nu disciplinar. Mai ales că acţiunile grupului Popa au prejudiciat considerabil statul RM, care deja plăteşte despăgubiri morale victimelor din 7 aprilie, care au apelat la CEDO. Pentru a le plăti indemnizaţii acestora, prin hotărârea de miercuri a Guvernului, au fost alocate alte 630 mii lei.

Dar toate s-au întâmplat invers – Popa a fost avansat în funcţie… Acum doi ani, Zubco ne spunea: „Referitor la Popa există dubii. Dacă se va demonstra implicarea sa în ilegalităţile din 7 aprilie, voi cere să fie demis din funcţie”. În scurt timp, în funcţia ocupată de el a fost numit Corneliu Bratunov şi lumea a crezut în triumful dreptăţii. Însă surse din Procuratură ne-au spus că, de fapt, n-a fost vorba de o sancţiune, ci de o mutare tactică pentru a distrage atunci atenţia opiniei publice. În realitate, Popa a depus o cerere pentru a fi transferat ca procuror simplu în aceeaşi secţie, după care, printr-o altă cerere, a fost numit procuror cu misiuni speciale – funcţie egală cu cea de şef de secţie. Iar acum o lună a devenit procuror de Râşcani. Uluitoare pentru societate, avansarea sa tacită nu-i miră pe procurori. Toţi ştiu că deciziile de sancţionare se iau de către Colegiul Disciplinar (CD) al PG, care e condus de naşul lui Popa, Nicolae Chitoroagă…

Gurbulea îl apără pe Popa

De data aceasta, Valeriu Zubco ne-a sugerat să ne adresăm Consiliului Superior al Procurorilor (CSP) sau CD, motivând că sancţiunile ţin de competenţa acestora: „Nu e dreptul excepţional al meu să aplic sancţiuni. Sunt doar un membru al Consiliului şi am un singur vot. Dacă ziceţi că Popa a lucrat pentru comunişti, 80% din procurorii de astăzi pot fi puşi pe aceeaşi treaptă. Ca şi în justiţie, avem un alt mecanism pentru schimbare şi vă veţi convinge de aceasta. Există riscuri, dar acesta e sistemul”. Dacă Chitoroagă, naşul lui Popa, nu ne-a răspuns la telefon, prim-viceprocurorul general Andrei Pântea, membru al Colegiului Disciplinar, ne-a spus doar atât: „Procedura disciplinară trebuie să fie iniţiată de cineva, dar în legătură cu Popa nu a venit nicio propunere”. Iurie Garaba, preşedintele CSP, ne-a spus că-i ocupat, după care nu ne-a mai răspuns. Solicitat de TIMPUL, Igor Popa a repetat ca de fiecare dată: „Sunt ocupat, o zi bună, la revedere” şi a închis telefonul. Şi Pascari a fugit de răspuns: „De doi ani nu sunt în procuratură. Nu ştiu nimic, cu 7 aprilie se lămuresc organele care lucrează”.

Numai Gurbulea se apără hotărât. Ne asigură că, la început, au existat indici care arătau că dezordinile în masă au fost organizate în scopul uzurpării puterii în stat. Gurbulea este mulţumit de activitatea lui Igor Popa şi se arată convins că grupul condus de acesta nu a comis nelegiuiri, chiar dacă materialele dosarului demonstrează contrariul. „Popa a fost conducătorul unui grup mare şi, desigur, i-a fost foarte greu, dar, după mine, el a făcut faţă obligaţiunilor sale”, spune Gurbulea. Apărându-se, el consideră că actuala conducere a PG a dus ancheta pe o pistă falsă şi nu face o investigaţie complexă a evenimentelor. „Ei se limitează la dosarele despre tortură, dar uită că 300 de poliţişti au fost bătuţi până la sânge. Există şi un cadru unde Mătăsaru şi alţi nemascaţi lovesc în poliţişti cu picioarele. Oriunde în lume aceasta este infracţiune, numai nu la noi…”, este de părere Gurbulea.

Naşul regizează dansurile în Procuratură. Cine e naşul?

Dacă responsabilii din Procuratură tac, Legea cu privire la procuratură ne lămureşte (în art. 118, alin. 1) că dreptul de a intenta procedură disciplinară împotriva procurorului îl are orice membru al CSP, procurorii-şefi ai subdiviziunilor PG, procurorii teritoriali şi procurorii specializaţi. Ce putem înţelege – că toţi aceştia aprobă acţiunile lui Popa sau că puterea naşului e dominantă? Şi cine e Nicolae Chitoroagă, dacă nici procurorul general – un om care se vede că vrea într-adevăr o schimbare – nu-i reproşează nimic? Lipsa răspunsului la această întrebare şi situaţia jenantă în care e pus Valeriu Zubco ne întăreşte în convingerea că pecetea de pe dosarele ascunse va rămâne pe vecie. Nu-i exclus că comuniştii îşi au oamenii lor peste tot şi de aceea sunt protejaţi de toate instituţiile din guvernarea AIE. Dacă e aşa şi comuniştii se vor întoarce la putere, presupunem că Popa le-ar deschide dosare penale cu plăcere lui Filat, Ghimpu, sau – de ce nu? – şi lui Lupu…

Cum explică avansarea în funcţie a lui Popa politicienii, cei care au suferit altădată de la el? „Aveam o dispoziţie bună şi tu mi-ai stricat-o, amintindu-mi de Popa. Nu ştiu cum să explic. Şi-a făcut „bine” meseria sub fostul regim, dar de ce astăzi este avansat chiar nu pricep. Credeam că guvernarea AIE va face ordine printre falsificatorii de dosare…”, este de părere Valeriu Pasat, care a stat doi ani în puşcărie după un dosar fabricat de Popa. „El a acuzat democraţii, iar astăzi îi apără. Naşul său, Chitoroagă, e mâna dreaptă a procurorului general şi el regizează dansurile în Procuratură. Totul e clar. Asemenea indivizi au interesul să blocheze şi anchetarea evenimentelor din 7 aprilie”, crede Nicolae Andronic. „Dumnezeu ştie, dar cred că şefii de la Procuratură, înainte de a-l avansa, trebuiau să ia în calcul şi lucrurile mai puţin frumoase făcute de el”, punctează Urechean. Şi Vitalie Nagacevschi are un răspuns în acest sens: „Se vede că Popa e un instrument foarte comod pentru orice guvernare. El lucrează împotriva oricui doar ca să rămână în funcţie mare”.

Un ultim apropo: arestarea ilegală a lui Gabi Stati, planificată înainte de devastarea clădirilor Parlamentului şi Preşedinţiei cu scopul de a-l şantaja să achite reparaţia celor două edificii, a fost efectuată în baza unui dosar fabricat de Igor Popa… Pentru cei care n-au înţeles această frază, vom reveni cu explicaţii…

P.S. Citiţi în ediţia de luni istoria cutremurătoare prin care a trecut la 7 aprilie 2009 deputatul PLDM Ion Butmalai, care a făcut parte din cei 64 de reţinuţi pe dosarul studiat de Diacov. 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *