Ecourile campaniei pentru Hâncești vor fi demult uitate prin toamna lui 2020 când se va da marea bătălie.

Dodon și PSRM

Timpul va arăta cine-i până la urmă Igor Dodon, „carteojnik”, sau șahist. Deocamdată, dispariția lui Plahotniuc din peisaj, corelată cu lipsa unor politicieni experimentați de pe centru dreapta eșichierului politic, i-a eliberat lui Dodon foarte ușor calea spre puterea totală.

Experiența creșterii și prăbușirii sistemului lui Plahotniuc demonstrează riscurile concentrării excesive de putere. S-ar părea că Igor Dodon nu este conștient de aceste riscuri, repetând întocmai strategia creșterii lui Plahotniuc din 2009 încoace - acaparări de instituții, concentrări de business-uri și media în aceeași mână. Puterea excesivă se dovedește până la urmă, că este periculoasă, în primul rând, pentru cel care o deține. Astfel, în acest context aparent favorabil pentru Igor Dodon, marele maestru al șahului de pe malurile Bîcului, riscă să rămână fără piese.

Rezultatul slab al PSRM de la Parlamentare (doar 35 de deputați - având Președinția și bani „nelimitați” de la Putin) a fost cu mult sub așteptări. Rezultatele la locale sunt și ele mediocre: - 28-29% la consilieri și doar 23% la primari. Un recent sondaj de opinie, l-a plasat pe Dodon la vreo 24%, ceea ce în mod sigur, ar putea fi un moment de cotitură. Cu toate speculațiile la acest capitol, este puțin probabil că rușii vor risca să nu-l sprijine mediatic și financiar pe Igor Dodon la fel cum au făcut-o în 2016. Dar, chiar și cu acest sprijin rusesc, victoria lui Dodon nu este nici pe departe garantată.

A cu M

Să nu uităm că Guvernele Filat 1, 2, Leancă și Streleț au durat din septembrie 2009 până în octombrie 2015. Multe lucruri urâte s-au produs în acea perioadă, totuși, pe lângă acestea, acea generație de politicieni a reușit, cel puțin, „un” Acord de Asociere cu UE ce include și un Acord de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător…

Dacă cei de la ACUM ar fi fost ei consecvenți și ar fi organizat alegeri anticipate in toamna, așa cum au promis în iunie când au anunțat „alianța temporară” cu socialiștii – ar fi avut un avantaj uriaș în acea campanie electorală. Entuziasmul legat de debarcarea lui Plahotniuc le-ar fi asigurat celor de la ACUM un scor confortabil.

Distanțarea deschisă de Maia Sandu și Andrei Năstase de către deputații Țîcu, Reniță, Carp și alții, a fost doar un preludiu al rupturii ce s-a produs între PAS și PPDA și arată dimensiunea disensiunilor în interiorul bazinului european. Se poate observa și o apropiere „ideologică” dintre PSRM și unii membri din ACUM. „Deconectarea butonul geopolitic”, voturile simbolice pentru Rusia la APCE, îmbrățișarea „valorilor” societății civice moldovenești, „războiul civil din Transnistria” și etc, sunt argumente în acest sens.

PDM

UNIREA și PUN

Cei din UNIREA și PUN ar putea să „dea lovitura” doar dacă se vor așeza la o masă. Puțin probabil că cele două partide vor obține mai mult de cât au acum, dacă vor continua reglările de conturi infantilele „pă” facebook. Această păruială în văzul lumii – compromite cel mai grav imaginea unioniștilor în „exterior”! Discuțiile dintre liderii „euro-unioniști” trebuie să aibă loc în liniște, iar politicienii ar trebui să-și încurajeze efectivul să fie mai temperat. Rezultatul pe care îl vor obține cele doua entități unioniste, depinde de capacitate și maturitate liderilor acestor două grupuri de a se tempera și de a „juca un pic de șah”.

O cooperare strânsă (poate fi și tacită) dintre UNIREA-PUN, în cooperare strategică cu PAS și stabilirea unui modus-vivendi cu partea sănătoasă a PDM, este ceea ce îngrijorează cel mai mult Moscova în viitoarea campanie prezidențială.