Astăzi 19 Septembrie 2018, Miercuri - Ultima actualizare la ora 09:05
Abonamente

Opinii & Editoriale 11 Iunie 2018, ora 08:18

Marime Font

Alegerile de la Chișinău și statul captiv

Am citit câteva articole scrise în presa moldovenească, în care se vehicula ideea că victoria lui Andrei Năstase la alegerile pentru Primăria Chișinăului este o dovadă certă a faptului că R. Moldova nu este un stat captiv. 

 
 
 

Cu alte cuvinte, prin naivitatea unora și reaua intenție a altora, se aruncă în spațiul mediatic convingerea că, dacă puterea în stat ar fi gestionată de o singură persoană, actualul edil ar fi fost altul, interzicându-i-se lui Năstase, prin diferite subterfugii, să câștige cursa electorală. Cu alte cuvinte, cineva încearcă să ne convingă că astfel R. Moldova este un stat democratic, în care instituțiile funcționează și toată puterea este în mâinile alegătorilor.

Nu, domnilor. Cu părere de rău, lucrurile nu stau chiar așa. Poate că cei care vehiculează astfel de opinii cred că un stat captiv este asemenea regatelor și împărățiilor din Evul Mediu, unde regele tăia și spânzura după propriul plac, și nimeni nu i se putea opune, căci el era atotputernic. Nicidecum nu e așa. Într-un stat captiv, inclusiv centrele de putere pot suferi pierderi politice, economice ori strategice. Și, după cum vedeți, folosim pluralul, când vorbim despre centre, neuitând astfel conexiunile proeuropeanului Năstase cu oligarhii Țopa, fugiți din țară ca urmare a scandalurilor de corupție. Desigur, ei îl învinuiesc pe Plahotniuc pentru situația lor, dar, dacă ei ar fi fost în postura acestuia, situația ar fi stat invers și Țopii ar fi fost „curați”, și ar fi condus (sau nu?) R. Moldova spre Uniunea Europeană.



Asta înseamnă, de fapt, un stat captiv, pentru că o asemenea construcție are instituții care nu acționează independent, ci doar pentru un anumit grup sau grupuri de interese. Prima țintă în această ordine de idei este justiția, căci numai prin procurori și judecători poți elimina sau șantaja adversarii politici sau concurenții economici. Vreți să spuneți că situația în R. Moldova este alta? Evident că nu…

Dacă Thorbjorn Jagland, secretarul general al Consiliului Europei, a catalogat R. Moldova ca un stat captiv, sau, dacă alte zeci de articole și analize, fie de presă, fie de specialitate, ajung la aceeași concluzie, este nevoie să ne lamentăm în contextul alegerilor pentru Primăria Chișinău? Putem face asta doar dacă vrem să mascăm anume statul captiv sau să fluturăm cel mult un semieșec al sistemului. Al unui sistem care se poate rearanja în viitor.

În final, dacă R. Moldova nu ar fi un stat captiv, nu s-ar fi permis furtul atât de ușor al unui miliard de dolari SUA, ceea ce reprezintă 12% din PIB, fără ca toți vinovații să fie trași la răspundere. Și nici afacerile, în acest caz, nu ar fi împărțite pe baza unor monopoluri bine stabilite.

De aceea, îi invit pe cei, despre care am vorbit mai sus, să cerceteze și să studieze conceptele politologice, înainte de a vorbi despre ele. În această privință, ar fi încurajator pentru ei să efectueze măcar câteva vizite în universitățile și instituțiile de presă europene.

Un articol de: Răzvan Munteanu Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 10 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

27 de ani

A mai trecut un an de la declararea independenței. Unii dintre noi au sărbătorit, au ţinut discursuri, au dansat, au mers la concerte. De parcă totul ar fi fost minunat. 27 de ani de dezamăgiri.

() Citeşte tot articolul

Editorial 10 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Tata cu trei feciori

Nu știu de ce, poate de-atâta că vine sezonul rece, când moldovenii (etnicii români), dârdâind de frig, revin la îndeletnicirea lor milenară – crearea folclorului – poate pentru că s-au întors deputații din vacanță și reîncepe sezonul fierbinte,...

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md