Actualitate

Alexandru Tănase: „Lupta pentru drepturi şi libertăţi este una permanentă”

Pentru a comenta această hotărâre, i-am solicitat un interviu dlui Alexandru Tănase, preşedintele Curţii Constituţionale a R. Moldova.

– Dle Tănase, în ultima perioadă, solicitările de interpretare a Constituţiei, adresate Curţii Constituţionale (CC), devin tot mai frecvente. E Constituţia noastră atât de neclară, încât să necesite interpretări permanente?
– Este adevărat că, în ultimul an, CC a examinat mai multe cereri de interpretare a Constituţiei, dar aceasta nu înseamnă neapărat că prevederile Legii Supreme sunt neclare. Dispoziţiile constituţionale sunt dezvoltate în mii de acte normative ierarhic inferioare Constituţiei, care reglementează întregul spectru de relaţii sociale şi instituţionale din ţară. Prin urmare, interpretarea normelor constituţionale este necesară pentru ca spiritul Constituţiei să fie respectat în toate actele normative, precum şi în practica administrativă.

– De această dată, Curtea a examinat o problemă legată de funcţionalitatea justiţiei…
– Puterea judecătorească se confruntă astăzi cu o problemă cronică, legată de interacţiunea puterilor în procesul de numire a judecătorilor. Dacă, în privinţa judecătorilor care sunt numiţi în funcţie prin decret prezidenţial, există o anumită claritate, atunci în privinţa judecătorilor de la Curtea Supremă de Justiţie mereu apar dificultăţi. De mai mulţi ani ne ciocnim cu o situaţie anormală, când propunerile Consiliului Superior al Magistraturii, privind numirea şi destituirea judecătorilor de la Curtea Supremă de Justiţie, nu sunt examinate de Parlament perioade nejustificat de lungi de timp. La ora actuală, în Parlament se află propunerea Consiliului Superior al Magistraturii de numire în funcţie a mai mulţi judecători la Curtea Supremă de Justiţie. Aceste propuneri au fost trimise în Parlament încă anul trecut, candidaţii pentru funcţia de judecător au obţinut avizul Comisiei Juridice a Parlamentului, dar până în prezent acestea nu au fost supuse votului de Legislativ. Situaţii similare s-au constatat şi în parlamentele anterioare. În consecinţă, au de suferit oamenii, care aşteaptă ani în şir ca instanţele de judecată să le examineze procesele…

– Nu putea să rezolve Parlamentul această problemă, fără să ajungă la CC?
– Faptul că numirile la Curtea Superioară de Justiţie nu se examinează cu anii demonstrează că implicarea CC a fost necesară. Este o problemă importantă, care vizează principiul separaţiei puterilor în stat. Tocmai din acest motiv, vicepreşedintele Comisiei Juridice a Parlamentului a sesizat CC ca să explice care este competenţa fiecărei autorităţi implicate în procesul de numire a judecătorilor şi care sunt termenele în care trebuie adoptate deciziile respective.

– Care a fost hotărârea CC?
– Decizia spune că Parlamentul este obligat să se pronunţe în problema numirii sau eliberării din funcţie a judecătorilor, preşedintelui şi vicepreşedinţilor Curţii Supreme de Justiţie după prezentarea propunerii respective de către Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 30 de zile. Acest termen este unul restrictiv, prin urmare, Parlamentul are obligaţia constituţională să-l respecte. Curtea a mai decis că încălcarea acestui termen reprezintă o obstrucţionare a funcţionalităţii puterii judecătoreşti de către puterea legislativă.

– Ce sesizări importante se află acum pe rol la Curtea Constituţională?
– Pentru noi toate sesizările sunt la fel de importante. În prezent avem pe rol sesizări din partea deputaţilor (atât din partea AIE, cât şi din partea opoziţiei), a procurorului general, a ministrului Justiţiei, excepţii de neconstituţionalitate ridicate în cadrul instanţelor de judecată. Diversitatea subiecţilor de sesizare, de asemenea, vorbeşte despre încrederea societăţii faţă de CC. Există ţări cu regimuri nedemocratice unde curţile constituţionale sunt instituţii de faţadă, care n-au fost sesizate ani în şir. În RM, Curtea Constituţională are sesizări pe probleme de substanţă, deoarece avem o ţară cu un anumit nivel de democraţie.

– Deşi vorbiţi de încredere, CC este, totuşi, deseori criticată…
– Nu este criticat doar acel care nu face nimic… CC este obligată să asigure intangibilitatea valorilor constituţionale fundamentale, precum sunt protecţia drepturilor omului, accesul la justiţie, dreptul la protecţie socială. Asigurarea acestor valori presupune respectarea de către toate autorităţile statului a unor principii enunţate de Constituţie. Sigur că, atunci când aceste principii contravin unor interese politice de moment, Curtea devine subiectul unor atacuri. Am mai spus: nu văd nimic rău în faptul ca societatea sau oamenii politici să critice hotărârile CC. De cele mai dese ori însă, cei care nu reuşesc să obţină soluţia dorită din partea CC recurg la insinuări şi insulte împotriva judecătorilor, în loc să combată argumentele Curţii. E ceva inadmisibil într-o societate democratică.

– În alte ţări politicienii la fel de greu acceptă deciziile CC, când nu le convin?
– Depinde de nivelul de cultură politică din societate. De ce să vorbim de oamenii politici, atunci când până şi CEDO, deseori, acceptă cu greu unele hotărâri ale unor curţi constituţionale europene? Eu consider că, prin fiecare hotărâre pronunţată, noi contribuim la reducerea nivelului de nihilism juridic în mediul politic. Lupta pentru drepturi şi libertăţi e una permanentă şi niciodată nu poate fi câştigată definitiv. Tocmai de aceea judecătorii constituţionali au misiunea de a acţiona mereu pentru a consolida supremaţia Constituţiei.

– Vă mulţumim pentru interviu. 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *