Astăzi, Curtea Constituțională s-a pronunțat asupra constituționalității unor prevederi din Legea nr. 3 din 25 februarie 2016 cu privire la Procuratură, a Hotărârii Parlamentului nr. 101 din 30 iulie 2019 privind înaintarea candidaturii la funcția de Procuror General interimar al Republicii Moldova și a Decretului Președintelui Republicii Moldova nr. 1232-VIII din 31 iulie 2019 privind desemnarea domnului Dumitru Robu în funcția de Procuror General interimar.
Era evidentă de la bun început neconstituționalitatea procedurilor de desemnare a Procurorului General interimar, a procedurii de „preselecție” de către Ministrul Justiției, precum și politizarea mecanismelor de eliberare din funcție a Procurorului General. La acea vreme, atenționam că eliminarea CSP din procesul decizional este formula politizării perfecte a mecanismului de numire a Procurorului General. Tot atunci, am avertizat că, în spiritul loialității constituționale și din respect pentru Curtea Constituțională, ar fi fost corect ca toți factorii de decizie implicați în procesul de numire a Procurorului General, să aștepte soluția Curții Constituționale, care avea pe rol o sesizare la acest subiect, și abia după asta să acționeze, în funcție de constatările CCM. Din aceasta perspectivă, Hotărârea CCM de azi nu a produs absolut nici o surpriză.
Subiectul, despre care cred trebuie să vorbim, ține de obligația de loialitate constituțională, ce constă în atașamentul sincer față de regulile, principiile și valorile constituționale și excluderea oricăror acțiuni sau inacțiuni de natură să le afecteze.
Să încercăm să vedem cât de sincer a fost atașamentul autorităților față de principiile și valorile constituționale în procedura de desemnare a PG.
Parlamentul a votat modificările la legea Procuraturii, declarate astăzi neconstituționale, fiind conștient de neconstituționalitatea acestora. Concluziile Comisei de la Veneția și OSCE/ODIHR care desființau acel proiect de lege, erau deja cunoscute.
Guvernul (Ministerul Justiției) a organizat acel celebru concurs de selectare a PG, fără să aștepte soluția Curții Constituționale, deși pe rolul acesteia se afla deja sesizarea referitor la verificarea constituționalității acelor prevederi.
Președintele Republicii Moldova a promulgat modificările la legea procuraturii, deși era clar că ele au probleme de constituționalitate. La acea vreme, m-am adresat public președintelui Igor Dodon să facă uz de dreptul său de a cere Curții Constituționale efectuarea unui control prealabil de constituționalitate al acestor modificări.
Curtea Constituțională a refuzat suspendarea legii, deși era anume cazul când trebuie să o facă, pentru a împiedica derularea unor proceduri care puteau fi în contracție cu Constituția, efectele cărora nu ar mai fi putut fi anulate. Curtea a amânat inadmisibil de mult soluționarea acestei cauze, pentru mai bine de 9 luni de zile (deși legea oferă doar 6 luni). Aceasta speță trebuia rezolvată imediat, pentru a nu admite numirea unui PG prin intermediul unor proceduri contrare Constituției. Acest lucru era necesar pentru a nu afecta încrederea publică în persoana care urma să fie aleasă în acestă funcție.
Societatea civilă proguvernamentală (de la acea vreme) s-a făcut că nu vede sau nu înțelege semnalele de alarmă din opiniile Comisiei de la Veneția și OSCE/ODIHR și care, în mod inadmisibil, „interpreta” constatările acestora ca pe o posibilitate de a „merge” și mai departe cu asemenea aventuri.
CCM a declarat neconstituțională procedura de numire a actualului Procuror General după 6 luni de zile (PG a fost numit la sfârșit lui noiembrie 2019), și asta deși avea pe rol sesizarea încă din luna septembrie. Pentru a salva cumva situația, Curtea decis că neconstituționalitatea procedurilor de numire a procurorului general „nu afectează procedurile deja desfășurate” pentru numirea actualului Procuror General, probabil pentru a nu afecta valabilitatea sutelor de decizii procesuale adoptate de actualul Procuror General în dosarele pe care le are în gestiune. Efectul negativ al acestei hotărâri este că este pusă la îndoială credibilitatea actului PG, care se află încă la început de mandat.
Din păcate, toate instituțiile statului și societatea civilă au partea lor de vina pentru această situație. Este acea „furtună perfectă” unde au gafat toți. Chiar dacă lucrurile nu mai pot fi întoarse înapoi, este necesar să învățăm anumite lecții din acest rateu. Cred că principala lecție, pe care trebuie să o învățăm, este că statul de drept nu poate fi construit prin abuzuri, iar deciziile de oportunitate politică, oricât de nobile nu ar fi scopurile urmărite, trebuie subordonate principiilor constituționale.
Alexandru Tănase / https://www.facebook.com
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
