Editorial

Alianţa invitată la Televiziunea publică

Există o Moldovă chinuită şi săracă şi alta cinică şi bogată, o Moldovă paşnică şi credincioasă şi alta roşie şi agresivă, o Moldovă care dă mită şi una care ia mită, o Moldovă care munceşte ca furnica din fabulă şi una care cântă, ca greieraşul, o Moldovă care merge călare pe măgari şi una care zboară cu avionul, o Moldovă care se închină la Biserica Neamului şi una care se închină la biserica rusului, o Moldovă care merge la lucru în Italia şi una care merge la lucru în Rusia, o Moldovă care-şi botează pruncii cu nume româneşti şi una care şi-i botează cu nume ruseşti, există o Moldovă a lui Voronin, una a lui Filat, alta a lui Lupu, alta a lui Ghimpu, alta a lui Urecheanu, există o Moldovă care-l aşteaptă pe Stalin şi una care-l aşteaptă pe mareşalul Antonescu. Ş.a.m.d.

Mare nebunie e că toate aceste Moldove sunt sortite să încapă şi să trăiască în una singură, şi nu pur şi simplu să trăiască precum fiarele din pădure, dar să convieţuiască paşnic şi creştineşte, să comunice, să se respecte, să se ajute la nevoie. Ce le-ar putea uni într-o singură Moldovă pe aceste multe şi diferite Moldove?

De două decenii, politicienii caută o soluţie, o idee naţională care le-ar aduna şi le-ar uni pe aceste multe şi diferite Moldove în una singură – prosperă, sătulă, deşteaptă şi frumoasă. Caută, dar n-au găsit. Întotdeauna moldovenii sunt tentaţi să dea vina pe politicieni, pe cei de la guvernare. Pe rând, toţi au fost vinovaţi: şi Snegur, şi Lucinschi, şi Voronin, şi Sangheli, şi Ciubuc, şi Braghiş, şi Tarlev, şi agrarienii, şi pepecediştii, şi comuniştii… Mâine vor fi vinovaţi Ghimpu, Filat, Lupu şi Urecheanu… Niciodată moldovenii n-au zis: staţi, fraţilor, dar poate că şi noi suntem de vină? Am trăit o viaţă de om, dar aşa şi n-am înţeles ce fel de neam suntem. Vuiesc forumurile în internet, zumzăie ca nişte stupi de albine susţinătorii decretului lui Ghimpu, dar ieri, la dezvelirea pietrei din Piaţa Marii Adunări Naţionale s-a adunat o mână de oameni… Cum se numeşte asta, fraţilor!?

…Aşa a fost să fie că suntem în mare gâlceavă cu istoria. Astfel, suntem atât de preocupaţi de trecut, încât nu ne mai interesează viitorul. Risc să afirm că la noi, la moldoveni, trecutul e mai imprevizibil decât viitorul. În fiecare an sau după fiecare ciclu electoral şi alternanţă la putere, la noi istoria se rescrie şi trecutul apare altfel decât ieri. Ca la o licitaţie, cine câştigă alegerile şi preia puterea – acela vine cu istoria sa şi cu trecutul său. De aceea în clasa a patra învăţăm o istorie neintegrată, în a opta – una integrată. De ce să ne mirăm aşadar că „moldovenii când se strâng şi-n petreceri se avântă, la un colţ de masă plâng, la alt colţ de masă cântă”? De atâta că la un colţ de masă stă o Moldovă care a învăţat o istorie, iar la celălalt colţ – altă Moldovă, care a învăţat altă istorie…

Să revenim la începutul acestui editorial: dacă Alianţa a rămas întreagă, ca să nu se mai repete asemenea cutremure, propun ca cei patru lideri ai Alianţei să iasă frumuşel la Televiziunea publică, să-şi ia cu dânşii ceva zacuscă şi, de la ora 8 până după miezul-nopţii, noi să le punem întrebări, iar ei să ne lămurească ce au de gând să facă mai departe, cum să unească toate Moldovele în una singură, una prosperă, cu sate şi oraşe bogate, cu drumuri bune, cu oameni harnici şi fericiţi, care s-au lămurit cu trecutul şi vor să se lămurească şi cu viitorul lor.
Ce ziceţi, e posibil aşa ceva?

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *