Actualitate

Alina Mungiu-Pippidi: Statul de drept, decăzut din drepturi în noua Comisie Europeană

 Vera Jourova, deşi vine dintr-un partid al cărui şef e dovedit deja a fi deturnat fonduri europene, e singura care se ocupă cu „valorile” care nu se mai numesc clar stat de drept; mai e un comisar minor cu ”democraţia” şi aşa mai departe. Mecanismul despre statul de drept propus de Verzi şi Renew nu e realist şi va rezista tot atât cât a rezistat cel contra corupţiei, pe care contribuabilul european cheltuieşte bani şi azi, deşi e invizibil şi nu serveşte la nimic.

Recent, am citit în EU Observer un comentariu de la Centrul Bingham pe statul de drept, identic cu cel scris de mine acum cinci ani când am denunţat mecansimul anticorupţie, alături de ceilalţi membri academici din grupul de experţi ai Comisiei Europene: fie construim un mecanism independent de executivul european şi care să fie supus unei proceduri de referat sistematică, fie mecanismul va ajunge jucăria politică a Comisiei sau mai exact a statelor mari contra statelor fără influenţă, cum s-a întîmplat deja cu MCV, în vreme ce ţări care joacă bine şahul european, ca Ungaria, nu vor avea nici o problemă.

Decăderea tematicii statului de drept nu e o întîmplare în comisia Ursulei, ci un răspuns direct şi mai puţin ipocrit decît cel al taberei Macron, care deconta cheltuielile de la cabinetele europene cam ca tabăra Le Pen a adversarilor săi, adică exact ca Liviu Dragnea la direcţia de protecţie a copilului din Teleorman, dar pe bani mai mulţi. Dar cum simultan cu oamenii de partid decontaţi pe bani europeni, macroniştii sunt şi cu gura mare, au mai multe necazuri (cu poliţia!) decît mai realista doamnă van der Leyen care vrea să reunească Europa, nu să piardă Polonia şi Ungaria, să aibă o uniune şi nu un imperiu. Pentru că imperiul nu e sustenabil. Cinste ei. Pe frontul domestic german, investigaţiile pe faptul că dădea contracte fără licitaţie la consultanţii ei favoriţi continuă, dar nu vor duce nicăieri. Oricine vrea să reformeze un sector, mai ales unul sensibil precum apărarea, îşi alege consultanţi cu vederi similare. Trebuia Ursula să facă o selecţie de oferte ipocrită pentru a alege Accenture şi McKinsey? Nu sunt de acord cu contractele cu dedicaţie, dar nimeni nu îşi alege consilierii prin licitaţie. Ipocrizia e uneori mai rea decît favoritismul.

În acest context de realism, trupa de românaşi care şi-au dovedit talentele mai ales la contracte cu un stat denunţat ulterior ca penal sau pe diurna SIE nu fac bine că se agită contra Rovanei Plumb. Nu o fi ea de premiul Nobel, dar odată ajunsă acolo testul nu mai e pentru ea. E pentru voi, ca naţiune capabilă să jucaţi de la egal la egal, sau cerînd mereu un statut de rangul doi. Oricît aş fi eu de român din diaspora, m-aş feri să îmi spăl rufele în public la audierea ei. Belina nu e Watergate, cum a încercat Rareş să vă facă să credeţi. Rareş o fi băiat fermecător, dar nu are nicio competenţă pe Constituţie sau integritate. Prost însă nu e. De asta vă zic, pricepeţi cum se joacă jocul şi nu mai jucaţi, indiferent care e piesa, rolul celui care cere palme cînd s-a hotârît deja că nu e corect politic să se mai dea palme.

http://www.romaniacurata.ro

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *