Astăzi 20 Septembrie 2018, Joi - Ultima actualizare la ora 15:06
Abonamente

Ultima oră 5 Octombrie 2014, ora 07:39

Am avut și noi pirații noștri. Cum erau atacate luntrile ce transportau sare, aur și argint

Marime Font

Atacarea navelor de către pirați nu este, se pare, pericolul atribuit în mod exclusiv mărilor și oceanelor. În secolele trecute, astfel de tâlhării aveau loc frecvent și pe râurile din Transilvania, pirații autohtoni vânând în special transporturile de sare, dar și pe cele de aur și argint.

Povestea acelor vremuri este redată de scriitorul sălăjean Gyorfi-Deâk Gyorgy, în lucrarea ”Curiozități sălăjene, apărută la Editura ”Caiete Silvane”. Potrivit scriitorului, transportul pe râurile din România apare în documente încă din secolul al XIII-lea, primele mențiuni referindu-se la Olt și la Mureș.

Tot din secolul al XIII-lea se menționează transportul cu bărcile pe Someș, Tisa, Valea Crasnei şi a Barcăului, pe care se transporta sarea din marile depozite de la Şimleul Silvaniei, Sălacea, Sătmar spre Ungaria.



”Navele ce coborau pe Someş erau nişte plute de o construcţie specială, numite „kurb”, care erau făcute din buşteni de brad tăiaţi din pădurile Ciceului (fapt atestat din 1243). Plutele someşene „aveau o lungime de 61 coţi şi o lăţime de 8-10 coţi, fiind mult mai mari decât cele de Turda”, adică cele de pe Mureş. Ele aveau părţile laterale mai ridicate pentru a feri sarea să intre în contact cu apa, de aceea purtau şi denumirea mai pretenţioasă de „corăbii’ (nautae). Constructorii lor, susţine Cornelia Măluţan, autoarea studiului „Drumurile sării în Nord-Vestul Transilvaniei medievale”, erau organizaţi în bresle, precum „Kalendabus”, amintită într-un document din 1236 prin care Anton Zobo şi cei 12 juraţi ai oraşului

Dej le acordau anumite drepturi, întărindu-se şi cele vechi: „nimeni nu poate să tulbure pe plutaşi în vechile lor obiceiuri”. „Corăbierii” sării apar amintiţi în documente sub numele de „celerişti (celeristae). Pentru a-şi putea apăra mai bine interesele, ei s-au organizat într-o breaslă aparte, breasla cârmacilor de nave, denumită „breasla aventurierilor”, care avea un statut format din 9 puncte şi era condusă de doi decani. De exemplu, un privilegiu din 5 noiembrie 1476 prevedea că toţi plutaşii de sare din Dej erau scutiţi de recrutare. Un alt privilegiu prevedea ca bucăţile care se sfărâmau în timpul descărcării în „portul de destinaţie” să revină celeriştilor, peste plata cuvenită lor, care chiar dacă era mai consistentă decât a căruţaşilor, nu era excesiv de mare”, explică autorul.

Celeriștii nu aveau parte, însă, numai de privilegii, ci și de pericole. Și nu vorbim despre cele scoase în cale de natură, ci despre pirații locali, care stâteau la pândă în așteptarea momentului optim pentru a ataca și a lua încărcătura.

Gyorfi-Deâk Gyorgy spune că sarea era considerată, în secolele trecute, o bogăție, cea mai atractivă fiind cea transportată pe apă. ”Dacă un car cu şase boi putea transporta doar şase-şapte blocuri de sare, o plută „kurb” cuprindea o încărcătură mult mai mare, iar din preţul unui convoi prădat se putea cumpăra ditamai moşia”, explică el. Despre astfel de tâlhării ”la apa mare” au scris istorici renumiți, precum Nicolae lorga sau Ştefan Pascu.

”În volumul al XV-lea al documentelor adunate şi publicate de E. Hurmuzaki, găsim mai multe cazuri de tâlhărie „la apa mare”, amintite şi în lucrările unor istorici renumiţi, precum Nicolae lorga sau Ştefan Pascu. Uneori actele de piraterie erau încurajate chiar de autorităţile locale, precum s-a întâmplat în 1478, „când transportul de sare de la Ocna Dejului pe Someş a fost atacat de iobagii unor nobili – la îndemnul acestora, desigur, ce aveau vreo răfuială cu cămăraşii salinelor -, care au scufundat «navele» cu sare, pricinuind o pagubă mai mare de 6500 fi. aur. Ceea ce înseamnă salariul comitelui cămării de sare din Transilvania pe vreo 10 ani (800-1000 fi. anual), plus alimentele zilnice şi locuinţa sau salariul pe 32 de ani a cămăraşiilor de la diferite ocne (200 fi. anual)””, spune el.

Pentru a preveni asemenea cazuri, s-au emis legi foarte clare şi stricte: „nimeni să nu cuteze a împiedica vasele, carele, sarea şi alte lucruri de ale lor (căruţaşilor şi corăbierilor), când ei sunt ocupaţi cu transportul şi vânzarea sării’. De aceea, multă vreme a fost interzis să se ridice stăvilare sau zăgazuri pe Someş, iar romanticele mori plutitoare ancorate în lunca râului, ce erau trase în largul apei ca să macine grânele, au apărut abia în secolul al XlX-lea.
 
Sursa: voceatransilvaniei.ro

blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md