Astăzi 23 Septembrie 2018, Duminică - Ultima actualizare la ora 10:22
Abonamente

Cultură 20 Noiembrie 2015, ora 06:07    Din editia print

Am făcut ceea ce trebuia să facem

Marime Font

Numele lui Constantin Tănase, la Soroca, e cunoscut de cei care citesc TIMPUL, de cei care l-au cunoscut în campania electorală pentru alegerea președintelui M. Snegur, de cei cărora nu le-a fost indiferentă soarta poporului român din Basarabia.

Apoi, tot acolo, la Soroca, și-a lansat și ultima carte, volumul de eseuri politice „Groapa cu lei”, cu doar câteva luni înainte de plecarea lui spre ceruri. Acest oraș cu Cetatea Soroca, istorie, cultură și veșnicie era un loc spiritual, la care revenea de câte ori își putea permite. Dar dacă era invitat, nu ezita niciodată să vină.

Cu mare drag a participat la sfințirea Bisericii (din lemn) „Sfinții Martiri Brâncoveni”, când a făcut cunoștință cu părintele Sorin, un preot, un duhovnic, care captivează prin simplitate și credința sinceră. A ridicat această biserică cu ajutorul Bisericii Ortodoxe Române, de fapt e un dar al poporului român. Cu aceasta putem să ne mândrim și să credem că, în fața lui Dumnezeu, suntem un singur popor – Poporul Român. 




Părintele

La trecerea unui an, de când Constantin Tănase a părăsit lumea asta, înălțându-se spre fericirea veșnică, părintele Sorin de la Biserica „Sfinții Martiri Brâncoveni” a oficiat un parastas de pomenire. El a început astfel: „Jurnalistul Constantin Tănase, cel pe care astăzi îl comemorăm, a vizitat de mai multe ori Biserica noastră. A fost la deschiderea Bisericii, la Hramul Bisericii, a intrat să se închine ori de câte ori a avut drum la Soroca. A fost un titan al condeiului. Constantin Tănase a trecut la Domnul, iar noi am pierdut un reper. În viața sa pământească a fost mai mult decât un om: zi de zi, fără pauze ținea pulsul evenimentelor și scria, scria, scria… Textele scrise de el aveau impact imediat… Reacționau, comentau, luau atitudine…”. Părintele și-a amintit cum l-a întâlnit ultima oară, în mai 2014, la Cotroceni, fiind invitați de președintele Traian Băsescu. Era în plină forță fizică, vorbea, glumea, era în centrul atenției… Apoi nu s-au mai întâlnit…


Ultima oară

Relația lui Constantin Tănase cu Soroca se datorează, în mare măsură, unei doamne, Ana Bejan, profesoară de limba română, fostă directoare a Liceului „Constantin Stere” (pe care l-a înființat), fostă deputată în Parlament, prefect al Sorocii, pe vremea scurtă a județelor, om de credință sinceră și suflet îndreptat spre fapte bune. Mereu are grijă să nu treacă pe lângă noi, uneori prea grăbiți, evenimente de comemorare a înaintașilor.

„L-am cunoscut, încă înainte de 1989. Eram profesoară la Tudora, r-nul Ștefan Vodă și l-am avut ca inspector. M-a marcat prin sinceritate, corectitudine și cunoștințe profunde în metodică. A zis că sunt „plină de conținuturi”, dar cu metodica am cam rămas în urmă. Deodată m-am speriat, apoi m-am supărat, ca mai apoi, din discuții deschise să înțeleg despre ce e vorba. Am rămas prieteni pentru o viață. Unde ne întâlneam, aveam despre ce discuta: educație, economie, politică, românism. Ultima oară ne-am văzut în iulie 2014, la lansarea cărții „Groapa cu lei”. A fost inițiativa mea, dar el a acceptat-o cu plăcere. Am stat mult de vorbă. Era obosit și dezamăgit de toate câte se întâmplă în R. Moldova”, își amintește doamna Ana Bejan.

Ai noștri tineri

La început cam timid, dar când a văzut că trezește interes, și-a făcut curaj exprimându-și părerea despre unele articole de-ale editorialistului Constantin Tănase. Mihai Halupneac, elev la Liceul Teoretic „Petru Rareș”, a fost impresionat de articolul „Patria fără patrioți?”. L-a marcat anume fragmentul, care, după părerea lui, este actual: „La drept vorbind, azi nimeni nu iubește acest stat, cu excepția poate, a înalților demnitari și a hoților de toate gradele și culorile, care au ceva din această iubire de patrie. Cetățeanul simplu n-are de ce iubi acest stat și respectiva atitudine se formează, cum se spune, de pe băncile școlii. Cu toate că se mai fac unele eforturi, școala de azi din R. Moldova nu mai este o instituție de educație. În primul rând, ea nu știe clar ce fel de dragoste de țară și față de care țară trebuie să educe la copii” (2001). Uimitor, dar acest tânăr, de numai 17 ani, a înțeles că școala ar trebui să fie clară în educația dragostei față de neamul românesc.

Un alt tânăr, tot de 17 ani, Vladislav Bantuș, elev la Liceul Teoretic „Petru Rareș”, a vorbit despre faptul că „Școala noastră produce două feluri de cetățeni, în egală măsură, străini de acest stat, ba mai mult, chiar porniți împotriva lui. Să nu ne facem iluzii, să nu ne autoamăgim. În acești ani instituțiile statului – inclusiv școala – dar, poate, în primul rând școala – nu s-a achitat de principala sarcină ideologică care stă în fața oricărui stat: să crească și să educe cetățeni loiali față de stat și valorile lui (2001)”. Tânărul, curajos și cu gândire critică sănătoasă, a conchis că nu doar școala e vinovată, ci mai degrabă politicienii, care mint, sunt corupți, una spun și alta fac. În încheiere, tânărul sorocean a spus că drama acestui stat nu e numai sărăcia, hoția, demagogia și politicianismul, ci generația tânără „globalizată” lipsită de sentimentul patriotismului.


Marele copac

„A trecut un an de când jurnalistului, patriotului, omului de litere Constantin Tănase îi simțim lipsa fizică. De aceea brandul semnăturii sale CT, lăsat peste atâtea articole publicistice, și altele încă nepublicate, a căror mesaj este mereu actual, mă motivează să vorbesc de el doar la prezent. Aceasta a fost și convingerea mea, la masa de sublimă amintire, într-o minune de Biserică „Sf. Martiri Brâncoveni” din Soroca, al cărei slujitor este părintele Sorin. Preotul s-a rugat pentru liniștea maestrului, cum a știut mai bine. Într-o zi de sâmbătă, mai multe inimi calde și sincere au însoțit-o pe Alexandra Tănase, cea care i-a purtat cu mândrie numele și-l mai poartă. Și inimile, și privirile acestor oameni s-au unit într-o singură rugăciune pe care i-am spus-o în acest lăcaș sfânt: „La umbra marilor copaci nu crește iarba”, a menționat Silvia Strătilă, profesoară de limba română.


Costică

Sora jurnalistului Vera Tănase-Patrașcu, care a venit cu multă căldură la Soroca pentru a-i vedea prietenii lui Constantin (Costică-i zicea) relatează: „Tot ce a făcut Costică în timpul vieții, pentru mine și pentru alții, am înțeles abia când l-am văzut pe patul de spital. Înainte de asta vorbisem la telefon, avea vocea obosită și a spus că nu se simte prea bine. A doua zi, când l-am văzut schimbat, am înțeles că e greu, dar nu imposibil de recuperat. Credea că va scăpa, că va doborî boala, dar moartea l-a biruit. Și l-a luat. La ultima întâlnire a spus că a iubit și iubește pământul românesc, că este mai întâi român, apoi ziarist. În acea discuție, la spital, a zis: „Să mă ierte cei pe care poate i-am supărat, dar vreau să știe că am făcut-o cu mare dragoste pentru oameni”.


A avut dreptate

Alexandra Tănase, soția jurnalistului, a mulțumit preotului paroh Sorin, doamnei Ana Bejan pentru organizarea evenimentului. „Anul, care a trecut, a fost greu, anul despărțirii de un om pe care l-a știut alături 45 de ani. I-am recitit cărțile, un pic altfel, căci cel care le-a scris mă privea de sus, atent, critic, ironic. Mi-am dat seama câtă dreptate a avut: aici, în R. Moldova, nimic nu se schimbă – eternitatea ne este asigurată – am împietrit în secolul al XX-lea. A fost român totdeauna, și-a avut identitatea și i-a citit, destul de timpuriu pe Bacovia, Coșbuc, Sadoveanu. A citit Biblia, nu o singură dată, avea puse multe fișe, însemne ale ideilor biblice ce-l interesau. A fost dezamăgit de unele evenimente și de unii oameni, însă a fost și fericit că a putut să transmită, zilnic, în scris, ideile, opiniile, analizele, atitudinile față de acestea pentru cititori, societatea civilă, oameni în genere”.

Despre Constantin Tănase ca jurnalist, bun român și scriitor de primă mărime au mai vorbit Victor Cobăsneanu, Pavel Gâscă, Iurie Tănase, Antonina Hibovschi, Anatol Șapovalov și Nina Neculce.

Un articol de: Ana Gabor Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Carte 23 Septembrie 2018, ora: 05:03

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem Din editia print

Mai ieri, de câte ori deschideam vreo pagină în internet, îmi sărea în faţă un spot publicitar, sonorizat de o tânără care întreabă, punând un accent puternic pe primul cuvânt al frazei: „Vrai să trăieşti, să înveţi şi să...

( ) Citeşte tot articolul

Istorie 21 Septembrie 2018, ora: 17:00

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:51 de Doina Stimpovschii

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern Din editia print

Prin schimbarea a doi miniştri, guvernarea face o mișcare de PR înainte de alegeri, consideră analiştii politici

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:28

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion, ACTIVIST CIVIC, ZIARIST

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion,  ACTIVIST CIVIC, ZIARIST Din editia print

Liderul unioniștilor, George Simion, s-a născut pe 21 septembrie 1986, la Focșani. În 2005, a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr‟ din București.

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 21 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

 


Cele mai citite articole Timpul.md