Astăzi 22 Septembrie 2018, Sâmbătă - Ultima actualizare la ora 09:46
Abonamente

Editorial 23 Septembrie 2016, ora 11:33    Din editia print

Marime Font

Ambasadorul SUA la Chișinău și democrația

Scandalul de la acest sfârșit de august din jurul declarațiilor ambasadorului Statelor Unite ale Americii la Chișinău, Excelența Sa James Pettit, în legătură cu opțiunile, pe care i le rezervă viitorul R. Moldova, pare să se fi aplanat. Majoritatea celor care dau tonul opiniei publice, aici sau peste Prut, au taxat dur afirmațiile ambasadorului, cu o vitalitate elegantă, dar curajoasă. Or, tocmai prin aceasta, i s-a răspuns pe bună dreptate și aproape la unison reprezentantului diplomatic american că rămâne la discreția și la voința populației din R. Moldova dacă și cu cine își va „uni” destinele. 

 
 
 

Ambasadorul a invocat în „argumentația” sa inițială, pentru că am aflat că, între timp, s-a și „răzgîndit”, un pretext valabil formal, dar total nepotrivit, ba chiar paradoxal în contextul respectiv: suveranitatea. Se părea că R. Moldova nu se putea uni cu România, în opinia ambasadorului, pentru că e... suverană. Cum anume își mai exercită R. Moldova și poporul ei suveranitatea, în condițiile în care i se sugerează „suveran” din altă parte ce să facă sau nu, rămâne de meditat pentru alți reprezentanți din afară.

Dacă ar fi să schimbăm contextul sau domeniul în care așteptăm – nu doar sfaturi, ci chiar expertiză și implicare, intervenția domnului ambasador ar fi fost chiar binevenită, iar recursul la mult trâmbițata suveranitate, poate fi relativizat.



Statele Unite sunt un actor crucial pe scena internațională. America este leagănul democrației – un model de urmat în ceea ce privește transparența și vigoarea proceselor democratice. Alegerile în SUA reprezintă, pe lângă un spectacol în sine, o inginerie sofisticată, menită să asigure într-un mod cât mai echilibrat expresia suverană a voinței poporului. Acesta își alege candidații în cadrul unor alegeri deschise de tip primaries în sânul partidului, iar cursa internă în partid nu e mai puțin spectaculoasă, principială sau acerbă decât alegerile finale dintre candidații celor două mari partide: Republican și Democrat.

Transparența procesului electoral american este unul dintre atuurile democrației americane, un pilon care îi garantează prosperitatea și, într-un anume sens pentru publicul internațional, atractivitatea iconică caracteristică spiritului american – puterea de a-și decide singur soarta.
Această atractivitate a modelului american și convingerea în universalitatea valorilor democrației au determinat și o politică specifică a Statelor Unite în lume. SUA și-au asumat, de cel puțin un secol, rolul binefăcător de jandarm mondial, în ciuda oricărei sonorități deranjante provocate unora de această sintagmă. SUA au acționat mereu ca un exportator de democrație, fie prin războaiele pe care le-au purtat, investițiile postbelice care au revigorat Europa, sau proiectele informaționale de tip Europa Liberă, care au străpuns întunericul totalitar dincolo de Cortina de Fier.

America a supravegheat mersul proceselor democratice și în România infamului an 2012, când rivalitățile politice dintre o majoritate conjuncturală și președintele de atunci au servit ca pretext pentru încălcarea oricăror norme constituționale în încercarea de revocare al celui din urmă. Vocea Americii, dacă-mi este permisă expresia, în acea vară a fost ambasadorul Mark Gitenstein, care a transmis mesaje clare celor implicați în demiterea lui Traian Băsescu. Or, suveranitatea bățoasă își găsește limitele tocmai în aceste considerente: aflarea într-o comunitate de valori te obligă să le respecți, în caz contrar, suveranitatea se transformă dintr-un atribut democratic într-un abuz. A se vedea cazul Turciei. Intervențiile Statelor Unite au isterizat și isterizează și astăzi hoarde de corupți, de „patrioți” venali și „suveraniști” prinși la furat.

R. Moldova ratează în acest moment de două ori: suntem în mare măsură în afara vreunor responsabilități, care să decurgă din niște angajamente clare în fața Occidentului, poate cu excepția celor care rezultă din actualul Acord de Asociere, dar a cărui implementare suferă din cauza slabelor capacități administrative ale R. Moldova. Prin urmare, nu prea are cine sau de ce să ne certe pentru temele nefăcute. Tocmai de aceea, este important să conștientizăm avantajele ce le reprezintă pentru societatea noastră intrarea într-o comunitate de valori, așa cum este Uniunea Europeană. Acest lucru este posibil, la această oră, practic, doar prin Unirea cu România: ar apărea puncte, pârghii de presiune și de penalizare multe și puternice asupra clasei politice interne. Cel de-al doilea mod, prin care R. Moldova ratează, este prin slăbirea prezenței americane în această regiune, prin implicarea timidă a SUA, uneori printr-un oarecare dezinteres, alteori printr-o ignoranță a realităților sau părtinire nescuzabilă, așa cum a dovedit-o recent ambasadorul Pettit.

Dacă cine suntem și cu cine ar fi cazul să ne unim, ține de o expresie a suveranității absolute, pe care nicio solie străină nu are dreptul în veci să ne-o încalce, care ar trebui să fie totuși rolul Ambasadei SUA la Chișinău? Sau a Reprezentanței UE?

Deși iluzoriu, aș îndemna reprezentanțele occidentale în R. Moldova să manifeste o poziție mult mai fermă în spațiul acelei suveranități negociabile, încadrată în valorile universale ale democrației. Cum anume și prin ce minune au cules reprezentanții Partidului Democrat 29.000 de semnături peste noapte în favoarea candidatului Marian Lupu? Ce e democratic în a abuza de resurse administrative? Cât este de democratică mafiotizarea presei și starea de partizanat, căreia i-a căzut victimă (de voie sau de nevoie)? Mai poate fi considerat în aceste condiții cetățeanul nostru informat, atunci când alege? Mai e democrație, atunci când se ating asemenea grade de manipulare? Este percepută această situație în vreun fel de către ambasade? Cum anume se respectă suveranitatea poporului R. Moldova atunci când, din cauza calendarului deliberat întârziat al campaniei electorale și al timpului limitat de colectare a semnăturilor, candidații și partidele din afara sistemului sunt clar dezavantajați și riscă să nu mai ajungă în listele de vot?

Este evident că rătăcirile unui ambasador, nu reprezintă, așa cum s-a și dovedit de altfel, poziția Statelor Unite. Dar R. Moldova are nevoie de o Americă prezentă, care să nu abandoneze spațiile influenței rusești și nici să acționeze pasiv, prin dezmințiri față de declarațiile unui șef de ambasadă scăpat clar de sub controlul Centralei. Este dovada unei lipse de viziune a Americii în lume, care se reflectă, în ultimă instanță inclusiv în eșecul democratizării unui stat ca R. Moldova.

Un articol de: Marcela Țușcă
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 21 Septembrie 2018, ora: 17:00

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:51 de Doina Stimpovschii

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern Din editia print

Prin schimbarea a doi miniştri, guvernarea face o mișcare de PR înainte de alegeri, consideră analiştii politici

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:28

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion, ACTIVIST CIVIC, ZIARIST

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion,  ACTIVIST CIVIC, ZIARIST Din editia print

Liderul unioniștilor, George Simion, s-a născut pe 21 septembrie 1986, la Focșani. În 2005, a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr‟ din București.

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 21 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md