Astăzi 21 Mai 2018, Luni - Ultima actualizare la ora 15:17
Abonamente
SES - noi perspective pentru afacerea ta

Social 26 Aprilie 2018, ora 09:26

Amintiri de la Cernobîl: „Copacii erau roșii, iar animalele lăcrimau cu sânge”

Marime Font

În dimineața zilei de 26 aprilie 1986, o eroare a cauzat explozia unui reactor al centralei nucleare de la Cernobîl, Ucraina. Zona înconjurătoare a fost contaminată cu radiații de câteva sute de ori mai puternice decât după detonarea unei bombe atomice. Din regiunile afectate au fost evacuate peste 300 de mii de persoane.  

Astfel, pentru lichidarea consecințelor catastrofei, din R. Moldova au fost recrutați forțat circa 3500 de oameni. La 32 de ani de la explozie, o parte dintre ei au murit, iar restul acuză grave probleme de sănătate.

Unul dintre moldovenii care a fost acolo chiar în primele luni după explozie este Serghei Barbu, din comuna Cheltuitori, municipiul Chișinău. Bărbatul avea atunci doar 26 de ani, abia se căsătorise, iar soția sa era însărcinată cu primul copil. El spune că dacă ar fi avut opțiunea să aleagă, n-ar fi acceptat să meargă, însă nimeni nu l-a întrebat nimic. Acum Serghei are 55 de ani și recunoaște că nu a uitat nici o secundă din coșmarul trăit în cele două luni petrecute într-un loc lipsit de viață.

„Mergem la Cernobîl”

Era începutul lunii iunie. Serghei s-a întors seara de la serviciu și a găsit în poartă o citație în care se anunța că trebuie să meargă la instruiri și că trebuie să-și pregătească lucrurile de primă necesitate. „În sat, toți eram speriați. Știam ce s-a întâmplat în Ucraina și ne temeam că o să trimită după noi. A doua zi, dis-de-dimineață, au venit câțiva oameni și m-au băgat într-o mașină. Nimeni nu a scos niciun cuvânt”, își amintește bărbatul.



În satul Cheltuitori, Serghei a fost unica persoană recrutată. „Nu știam unde mergem. Doar după ce am ajuns în regiunea Odesa, am înțeles că situația este gravă. Acolo au mai ales dintre noi. Pe unii i-au trimis înapoi acasă pentru că aveau probleme de sănătate, iar pe cei mai sănătoși ne-au tuns chilug și ne-au dat haine militare. „Mergem la Cernobîl”, a strigat cineva și ne-au încărcat pe toți în mașini”, povestește nemulțumit moldoveanul.


După explozie, reactorul centralei nucleare de la Cernobîl a fost acoperit cu un sarcofag de beton. Sursa foto: buzzfeed.com / Daniel Dalton

„S-o mântuit lumea”

La 7 iunie 1986, grupul de moldoveni a ajuns în satul Starye Sokoly, din Ucraina, care se afla la 30 km de reactorul care explodase. Serghei spune că primele imagini i s-au întipărit în minte pentru tot restul vieții. „Satele erau goale, casele încuiate și sigilate. Nu se vedea țipenie de om la zeci de kilometri împrejur. Copacii erau roșii, iar animalele lăcrimau cu sânge. Aveam impresia că s-o mântuit lumea. În primele zile am văzut câțiva câini care au rămas practic fără blană. Apoi, și aceștia au dispărut. Ori că i-au omorât, ori că singuri au murit… habar n-am ce s-a întâmplat cu dânșii”, mărturisește nedumerit bărbatul.


„Atenție radiație!” Sursa foto: buzzfeed.com / Daniel Dalton

Serghei, alături de ceilalți moldoveni, a trăit în corturi pe care și le-au montat singuri pe un câmp și tot în acele condiții găteau mâncare. Alimente aveau destule pentru că depozitele erau completate practic zilnic.

Tehnica și hainele infectate erau îngropate

Din spusele lui Serghei Barbu, regimentul din care făcea parte era compus din circa 300 de oameni, iar asemenea regimente erau câteva sute și se aflau la 30 km de locul exploziei. Misiunea persoanelor recrutate era de a localiza focarul de radiație cât mai aproape de reactor, dar și de a dezinfecta zonele de acces. „Cinci zile am fost chiar la reactor. Făceam dezinfecție. Ne dădeau haine, care chipurile trebuiau să ne protejeze de radiație, dar nimeni nu știe ce efect aveau. Stăteam acolo maximum două ore, iar după ce ieșeam, dezbrăcam toate hainele și persoanele responsabile le îngropau în „moghilnik” - un loc special, un fel de cimitir al lucrurilor afectate de radiație. După asta stăteam mai multe minute sub duș ca să spălăm toate răutatea de pe noi”, își amintește Barbu.

Potrivit lui, aceeași procedură era aplicată și asupra tehnicii. După ce mașinile și camioanele mergeau pe lângă focar, acestea erau spălate, însă, dacă nivelul de radiație de pe suprafața lor rămânea ridicat, acestea ajungeau în groapă.


Măști antigaz, Cernobîl 2014. Sursa foto: buzzfeed.com / Daniel Dalton

Locuitorul satului Cheltuitori spune că, la Cernobîl, au murit câteva persoane cu care lucra cot la cot. „Ei au fost mai multe zile în preajma focarului, unii s-au îmbolnăvit și au murit pe loc, alții au decedat la spital. Eu eram mereu cu gândul acasă și cred că asta m-a ajutat să rezist în acele condiții”, recunoaște Serghei.

Revenirea acasă

După două luni și câteva zile petrecute într-o zonă lipsită de viață, bărbatul a revenit în R. Moldova. „Când am ajuns acasă, îmi părea că am venit din cosmos. Natura era natură, animalele - animale și peste tot erau mulți oameni. Cel mai mult m-a bucurat că puteam fi alături de soție și de viitorul nostru copil, care s-a născut în 1987”, povestește emoționat bărbatul.


Sala de operație a unui fost spital, Cernobîl 2014. Sursa foto: buzzfeed.com / Daniel Dalton

După catastrofă, în familia Barbu s-au mai născut alți doi copii, un băiat și o fată. Tatăl spune că aceștia au probleme de sănătate, iar de vină ar fi radiația pe care „au moștenit-o” de la el. Potrivit lui, dacă până la 18 ani statul le-a mai oferit anumite facilități celor doi copii, atunci după ce ei au atins majoratul, nimeni nu i-a mai ajutat cu nimic. „Se promit multe lucruri pentru noi și pentru ei, dar în realitate nu se face nimic”, se arată dezamăgit moldoveanul.

Sănătatea-i joacă feste

Serghei spune că sănătatea sa a început „să-și facă de cap” după ce a revenit de la Cernobîl. Acum el acuză dureri de cap, deseori amețește și îl dor oasele. „Chiar azi am fost la policlinică. Acolo mi-au prescris niște vitamine și mi-au spus că pentru cei de la Cernobîl ele sunt gratis. Când am mers la farmacie, m-au anunțat că pentru cei ca mine nu au nimic, dar în schimb au cu plată. Vitaminele acestea costau 12.50 de lei/cutia și n-au vrut să le dea fără bani, ce să mai vorbim despre medicamente mai scumpe”, se arată nemulțumit Barbu.

Pentru că a participat la lichidarea consecințelor catastrofei de la Cernobîl, Serghei s-a ales cu gradul II de invaliditate și primește lunar câte 2200 de lei. Totodată el beneficiază în fiecare lună de câte 400 de lei pentru alimente și de încă 550 de lei - alte alocații.

Datele arată că, în prezent, în R. Moldova, au mai rămas în viaţă puțin peste 2000 de persoane, care au lichidat consecințele exploziei de la Cernobîl și aproape toți au grad de invaliditate. Pe lângă o pensie lunară, fiecare dintre ei ar trebui să beneficieze anual de tratament într-un centru sanatorial. La fel, soţiile celor decedaţi primesc de la stat câte 250 de lei pe lună.

Pe 26 aprilie 2018 se vor marca 32 de ani de la catastrofa de la Cernobîl.


O fostă sală sportivă, Cernobîl 2014. Sursa foto: buzzfeed.com / Daniel Dalton

În Raportul Forului Cernobîl din anul 2005 au fost confirmate 56 de decese directe, dar s-a estimat că mai mult de 9 mii de persoane, dintre cele aproximativ 6,6 milioane expuse la radiaţie, pot muri din cauza unei forme de cancer. 

Un articol de: Dorin Galben Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

 


Editorial 18 Mai 2018, de Pavel Păduraru

Chișinăul e pierdut!

Scriam săptămâna trecută că, dacă cei trei candidați importanți unioniști sau proeuropeni la șefia Capitalei, Andrei Năstase, Valeriu Munteanu și Constantin Codreanu, nu vor alege doar pe unul dintre ei, pentru a merge în alegerile de duminică, nu va avea niciun sens să ieșim la votare. Din...

() Citeşte tot articolul

Editorial 18 Mai 2018, de George Simion

Schimbați balada!

În cei peste zece ani, de când am cunoscut R. Moldova, m-a fascinat mereu felul în care electoratul pro-estic s-a mobilizat la vot. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Mai 2018, de Moni Stănilă

Buni sau răi?

Că tot suntem în campanie electorală, să ne reîntoarcem puțin la judecata aproapelui. Ușurința cu care catalogăm oamenii din jurul nostru e incredibilă. Despre oricine putem afirma câte ceva, de parcă le-am cunoaște gândurile și pocăința. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Mai 2018, de Constantin Tănase

Obsesia autohtonizării și destinul graiului matern

Nu rareori, când vorbim despre situația limbii române din stânga Prutului, demonstrăm o înțelegere cu totul puerilă, școlărească a fenomenului.  

() Citeşte tot articolul

Editorial 16 Mai 2018, de Răzvan Munteanu

Trump scoate SUA din acordul nuclear cu Iranul. Ce poate urma?

Foarte mulți jurnaliști sau analiști de politică externă spuneau că retorica folosită de către Donald Trump în cursa electorală pentru Casa Albă va fi abandonată odată cu alegerea sa în funcția de președinte al Statelor Unite.  

() Citeşte tot articolul

Atitudini 16 Mai 2018, de Constantin Tănase

Presa a uitat de 16 mai

Presa de la Chişinău, dar şi cea de peste Prut, preocupată de chestiuni vitale pentru destinul nostru naţional, cum ar fi, de exemplu, înjurăturile de căruţaş ameţit ale lui Voronin sau cele de oier devenit milionar ale lui Gigi Becali, a trecut falnic şi fără păs peste data de 16 mai, o zi...

() Citeşte tot articolul

Editorial 16 Mai 2018, de Moni Stănilă

Primăvară cu poezie

În perioada 3-5 mai a avut loc Festivalul Internațional „Primăvara Europeană a Poeților”, ediția a VIII-a. Evenimentele au debutat cu depunerea de flori la busturile scriitorilor de pe Aleea Clasicilor Literaturii Române, urmată de Simpozionul Internațional „Dialoguri europene:...

() Citeşte tot articolul

Editorial 15 Mai 2018, de Dan Nicu

Lui Dodon nu i-ar strica să ia lecţii de la Kim Jong-un

Întâlnirea de pe 27 aprilie dintre preşedinţii celor două jumătăţi ale Coreei, despărţite din 1953 printr-un război purtat pe baze ideologice, imprimă speranţe că în curând în peninsula Coreeană starea formală de război va fi încheiată şi va începe o eră a...

() Citeşte tot articolul

Editorial 14 Mai 2018, de Moni Stănilă

Cu pași repezi spre Primărie

Fiecare dintre noi are o poziție vizavi de apropiatele alegeri de la Primărie. Fie susține un candidat, fie nici nu vrea să meargă la vot, fie merge să își dea votul împotriva cuiva. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 14 Mai 2018, de Pavel Păduraru

Salvați Chișinăul! Andrei, Valeriu, Constantin…

Peste o săptămână, unii chișinăuieni îşi vor alege primarul. Dar dacă și atunci vom avea 12 concurenți electorali, nu va avea niciun rost să ieșim din case. Mai bine am dormi în acea zi până la închiderea secțiilor de votare, pe fundalul unor cântece de luptă...

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 10 Mai 2018, de Moni Stănilă

Copilăria lui Kaspar Hauser

Bogdan-Alexandru Stănescu - scriitor, traducător și editor - pe care l-am avut invitat la cenaclul Republica în 2015, a publicat anul trecut primul său roman - Copilăria lui Kaspar Hauser, care deja a primit Premiul pentru „Proză”, în cadrul Premiilor „Nepotu' lui Thoreau”,...

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 9 Mai 2018, de Moni Stănilă

Împărat al distrugerii

Nu pot să nu revin constant la ce ar fi trebuit să presupună datoria omului ca împărat al creației. Mai ales acum, în plină primăvară, când vegetația se străduiește să acopere tot gunoiul pe care îl lăsăm în urma noastră.

() Citeşte tot articolul

 

 



Cele mai citite articole Timpul.md