Bună Dimineața

Amintirile TIMPUL-ui meu

Am intrat în redacție, pășind șovăielnic. Mi-am salutat colegii, care m-au îndemnat să mă așez la una dintre mese. Se discuta cu multă voie bună, în aer se simțea mirosul pătrunzător de cafea. În scurt timp, în redacție a intrat domnul Tănase, cu pasul greu și gânditor. S-a așezat în mijlocul reporterilor, așa cum obișnuia întotdeauna. Am avut nevoie de câteva minute ca să-mi fac curaj să mă prezint. Domnul Tănase m-a întâmpinat cu un zâmbet larg și încurajator. După primele săptămâni, într-o dimineață, s-a oprit asupra reportajului meu și privindu-mă, mi-a zis: „Ai tu ceva!”. În acea clipă, mă credeam în stare să mut munții din loc. Uneori, încerc să mă întorc la acea emoție, să-mi provoc un deja-vu forțat când nu știu cum să apuc un subiect.

La TIMPUL, am cunoscut ritmul uimitor al unei redacții, exercițiul scrierii și importanța surselor. Ca un adevărat lider, domnul Tănase a știut să-și motiveze jurnaliștii, să-i determine în cele mai grele momente să nu se lase de această meserie.

La plecare, mi-a spus să revin. Și după trei ani, m-am întors la TIMPUL și am găsit aceeași atmosferă caldă, alți oameni buni și ca înainte, un ziar de calitate. Din păcate, nu l-am mai găsit pe domnul Tănase, care să-mi iasă în cale zâmbind.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *