Astăzi 21 Septembrie 2018, Vineri - Ultima actualizare la ora 17:36
Abonamente

Externe 20 Noiembrie 2015, ora 06:00

ANALIZĂ: Ce vrea Statul Islamic cu adevărat

Marime Font

Peste 130 de oameni au fost ucişi şi mai mult de 350 răniţi, în urma a șase atentate teroriste produse vineri, 13 noiembrie în capitala Franţei, Paris. 

Atacurile au fost revendicate de reţeaua teroristă Statul Islamic, care susţine că acestea sunt o reacţie la raidurile aeriene efectuate de Franţa în Siria şi Irak şi la ofensele aduse profetului musulman Mahomed. Pentru a înțelege fenomenul terorist ce zguduie întreaga lume, oferim cititorilor spre lectură traducerea unui articol de amploare, scris de jurnalistul canadian Graeme Wood pentru revista americană The Atlantic.

Ce este Statul Islamic (ISIS)? De unde vine și care îi sunt intențiile? Simplicitatea acestor întrebări poate fi înșelătoare și puțini lideri vestici par să știe răspunsurile. În decembrie 2014, The New York Times a publicat comentariile confidențiale ale maiorului general Michael K. Nagata, comandantul operațiunilor speciale ale SUA în Orientul Mijlociu. Acesta a admis că înțelege cu greu care sunt interesele ISIS. „Nu am învins ideea. Nici măcar nu înțelegem ideea”, a afirmat maiorul.



Ignoranța față de Statul Islamic poate fi înțeleasă: e un regat solitar, mulți susținători au plecat încolo, dar puțini s-au întors. Liderul ISIS, Abu Bakr al-Baghdadi a fost înregistrat vorbind deschis lumii o singură dată. Cu toate acestea, propaganda ISIS este foarte prezentă online, iar susținătorii califatului transformă proiectul în unul viabil. Ce știm deocamdată e că Statul Islamic refuză principial pacea, urmărește un genocid, iar concepțiile sale religioase sunt cele mai riguroase, incapabile de vreun fel de schimbare. Mai mult decât atât, ISIS se consideră crainicul și cel din urmă participant al sfârșitului lumii.


Rădăcinile ISIS

Statul Islamic se bazează pe o ramură distinctă a Islamului, ale cărei credințe sunt foarte importante pentru strategia statului. Adevărul e că am interpretat greșit Statul Islamic din cel puțin două considerente. În primul rând, tindem să aplicăm logica Al-Qaida asupra unei organizații care a reușit să o eclipseze. Bin Laden a văzut terorismul pe care-l practica ca pe un preludiu al califatului pe care nu aștepta să-l vadă pe parcursul vieții sale. Organizația sa era flexibilă, opera pe o arie geografică extinsă și difuză, formată din mai multe celule autonome. Statul Islamic, dimpotrivă, cere un teritoriu legitim și o structură de vârf care să îl conducă. Teritoriul său este împărțit pe provincii, iar resursele sale umane – pe două dimensiuni: civilă și militară. Jihadiștii sunt oameni seculari, cu preocupări politice moderne, ce au convingeri religioase medievale. Tot ce face grupul vine să aducă o civilizație caracteristică secolului VII și în ultimă instanță, apocalipsa.

În cel de-al doilea rând, oficialii Statului Islamic și susținătorii acestuia afirmă că ei nu pot renunța la preceptele de guvernare implantate în islam de către profetul Mohamed și cei dintâi adepți ai săi. Ei deseori vorbesc în noțiuni și idei ce par demodate, dar vin tocmai din tradiții specifice islamului timpuriu. Spre exemplu, în septembrie al anului trecut, Sheikh Abu Muhammad al-Adnani, purtătorul de cuvânt al ISIS, a îndemnat toți musulmanii din țările vestice precum Franța și Canada să caute infideli religiei islam și să le „zdrobească creștetul cu o piatră”, să-i otrăvească, să intre în ei cu mașina sau să „le distrugă culturile agricole”. Deși pot suna foarte ciudat, amenințările emise de Adnani au susținere teologică. Realitatea Statului Islamic este foarte… islamică. La baza acestui stat se află religia practicată de cei mai ardenți adepți ai săi, izvorâtă din interpretări coerente și bine învățate ale Islamului. Fiecare decizie majoră sau lege promulgată pornește de la metodologia Profetului, ceea ce înseamnă să urmărești profeția și exemplul lui Mohamed, până în cele mai mici detalii.

Păcatele se spală cu sânge

În noiembrie 2014, Statul Islamic a prezentat un video în care explică originile sale și legăturile cu Bin Laden. Potrivit fișierului video, Abu Musa’b al Zarqawi, șeful Al-Qaida din 2003 până în 2006 (când a fost ucis) a fost urmat de doi lideri, unul din ei fiind Ayman al Zawahiri. Zawahiri nu este apreciat de către alți jihadiști, deoarece nu i-a făgăduit loialitate actualului calif al Statului Islamic, Abu Bakr al-Baghdadi, lider al ISIS din mai 2010.

Pentru Statul Islamic, Profetul și adepții săi reprezintă modele pentru comportament, luptă, viață și familie. Islamul este o religie monoteistă, majoritatea musulmanilor sunt sunniți. A doua parte, mai mică (10-20%) reprezintă șiiții. Statul Islamic urmează o ramură a sunnismului, numită salafism. Potrivit acestei religii, există o mare diferență între păcătos și un apostat (n.red. persoană care a trădat, a renunțat la o anumită credință religioasă).

A denigra sfințenia Coranului sau a profețiilor propovăduite de Mohamed reprezintă o apostazie sau o trădare a religiei, pedepsită cu moartea. În unele cazuri, apostazie poate fi considerată procurarea de alcool, purtarea unor haine vestice, aranjarea bărbii sau votarea unui candidat. A fi șiit este la fel o apostazie, deoarece ISIS privește șiismul ca pe o inovație, iar inovația Coranului înseamnă să-i negi perfecțiunea inițială. Ceea ce înseamnă că peste 200 de milioane de șiiți sunt destinați morții. O soartă asemănătoare trebuie să aibă și toți șefii statelor ce au acceptat să fie aleși și au acceptat legi care nu au fost făcute de Dumnezeu.

Urmărind această doctrină, Statul Islamic își asumă rolul de purificare a lumii prin asasinarea unui număr cât mai mare de oameni. Postările de pe rețelele de socializare arată că execuțiile se întâmplă neîncetat. Musulmanii trădători sunt cele mai comune victime. Spre surprinderea noastră, Statul Islamic poate permite creștinilor să trăiască, dacă aceștia plătesc o taxă specială, numită jizya și se declară subjugați.

Cât de islamic e ISIS

Multe organizații musulmane au ajuns să declare Statul Islamic, de fapt, anti-islamic. Potrivit savantului de la Princeton, Bernard Haykel, cei care afirmă asta sunt jenați, încearcă să fie corecți din punct de vedere politic și au o viziune inocentă asupra propriei religii. Aceștia omit ceea ce islamul le-a cerut legal și istoric. Oamenii vor să grațieze islamul, să-l promoveze ca o religie a păcii, deși legile războiului au ajuns în Coran. Deși legile Profetului erau calibrate vremurilor violente de atunci, Statul Islamic le reproduce cu strictețe în zilele noastre. Asta include un număr de practici pe care musulmanii preferă să nu le considere parte a propriilor texte sacre, cum ar fi sclavia, crucificările și decapitările. Potrivit lui Haykel, luptătorii ISIS le readuc în prezent. „Ceea ce șochează la ei e modalitatea de a prelua literalmente cele scrise în texte, seriozitatea cu care le studiază și le pun în practică”, afirmă Haykel. Dacă Al-Qaida și-a dorit să reînvie sclavia, nu a făcut-o, nefiind o măsură foarte populistă. Califatul nu a renunțat la ea, ci a îmbrățișat sclavia și răstignirea fără întârziere. „Vă vom cuceri și vom face din femeile voastre niște sclave”, anunța într-un comunicat Adnani, purtătorul de cuvânt ISIS.


Reîntoarcerea califatului

Ultimul califat a fost Imperiul Otoman care și-a atins apogeul în secolul XVI, după care a trăit un lung declin până în 1924. Dar mulți nu consideră imperiul un adevărat califat, deoarece acela nu a aplicat în totalitate legea islamică, iar califii nu au provenit din tribul profetului, the Quraysh.

Califatul nu este doar o entitate politică pentru musulmani, ci de asemenea un mijloc de salvare. O povață a Profetului spune că a muri fără a-ți făgădui supunerea înseamnă a muri ca un ignorant și a îndura „moartea necredinței”. Potrivit lui Musa Cerantonio, unul dintre cei mai importanți mentori spirituali ai celor ce vor să se alăture Statului Islamic, musulmanii ce recunosc un singur Dumnezeu și se roagă, dar mor fără să-și dedice viața unui califat nu au trăit o viață cu desăvârșire islamică. Ceea ce înseamnă că toți musulmanii ce au murit în perioada 1924-2014 au avut o „moarte a necredinței”. Ei nu sunt nici cu certitudine salvați, nici condamnați în mod irevocabil. „Prin intermediul acestui nou califat, islamul a fost reîntemeiat”, a afirmat Cerantonio. După declararea lui Baghdadi califul ISIS, un flux uriaș de jihadiști s-au îndreptat către Siria cu o motivație reînnoită. Recrutați din Franța, Marea Britanie, Belgia, Germania, Olanda, Australia, Indonezia, SUA și multe altele. Mulți au venit să lupte, mulți intenționează să moară.

De ce? În teorie, toți musulmanii sunt obligați să migreze în locul unde se aplică aceste reguli ale lui Dumnezeu. Înainte de a fi instaurat califatul, nimeni nu era obligat să implementeze legile riguroase, cum ar fi amputarea mâinilor în cazul unei hoții. Odată creat califatul, întreaga jurisprudență intră în vigoare. Acest sistem de conducere presupune, de asemenea, locuințe, hrană și haine gratuite tuturor. Reprezentanții Statului Islamic afirmă că deși pedepsele pot fi considerate medievale, sistemul de asigurare socială este progresiv, iar cel de sănătate - gratuit.

Apocalipsa

Mai există un punct de vedere care diferențiază ISIS de orice alt curent jihadist. Dacă Al-Qaida funcționează ca o mișcare politică de subsol, cu scopuri bine conturate: expulzarea non-musulmanilor de pe peninsula Arabică sau abolirea statului Israel, ISIS are apocalipsa ca laitmotiv al propagandei sale. Bin Laden vorbea foarte rar despre sfârșitul lumii și când o făcea, era sigur că va fi demult mort când aceasta va avea loc. ISIS crede, așa cum scrie în sursele primare ale sunniților, că va reuși să instaleze 12 califate, iar Baghdadi (cel de astăzi) este al optulea. Armata Romei se va întâlni cu armata ISIS în nordul Siriei, iar ultima bătălie se va desfășura la Ierusalim. În această ultimă încăierare, musulmanii vor fi ajutați de Isus, cel de-al doilea profet după importanță în Islam, care se va întoarce pe Pământ pentru a-i salva. De ce armata Romei? Experții cred că jihadiștii se referă la Imperiul Roman de Est, a cărei capitală este Istanbulul de azi. Alte surse susțin că Roma ar putea însemna orice armată a infidelilor, iar americanii tind să se potrivească acestei descrieri.

Puritatea ideologică a Statului Islamic permite țărilor occidentale să prevadă acțiunile grupului. Extinderea califatului prin război este o responsabilitate a califului. Statul este obligat să-și terorizeze dușmanii prin decapitări, răstigniri și luări de sclavi din rândurile copiilor și ale femeilor. Statul Islamic permite doar tratate de pace de scurtă durată, ce nu depășesc un deceniu. A accepta anumite granițe ale statului este de asemenea un blestem, din spusele Profetului. Inclusiv a alege un calif prin căi democratice înseamnă a păcătui.


A-i cunoaște pentru a-i învinge

Dacă forțele occidentale ar fi înțeles intențiile Statului Islamic mai devreme și ar fi realizat direcția în care se îndreaptă această mișcare, poate ar fi fost în stare să influențeze întărirea graniței dintre Irak și Siria și să îmbunătățească relația cu sunniții. Sau ar fi încercat să evite efectul pe care l-a avut propaganda și noutatea creării unui califat. Din păcate, abia un an în urmă, președintele Obama declara publicației The New Yorker că ISIS pare fi partenerul mai slab al Al-Qaida.

O modalitatea de a lovi în Statul Islamic este de a-i depăși din punct de vedere militar, și de a ocupa părți ale Siriei și ale Irakului aflate astăzi în componența califatului. Dacă ISIS pierde teritoriu, el încetează a mai fi califat. În consecință, va dispărea valoarea unui califat și odată cu ea, îndatorirea religioasă de a-i servi.

Riscul escaladării unor conflicte de proporții este enorm. Cel mai mare susținător al invadării SUA pe teritoriul ISIS este chiar Statul Islamic. Filmele provocatoare, execuțiile în care călăul se adresează direct președintelui Obama sunt făcute pentru a atrage America într-un război terestru. Invadarea ar fi o victorie pentru jihadiști, care i-ar convinge pe mulți alții că America demarează o cruciadă modernă și extermină musulmanii.

Deocamdată, Statul Islamic și Al-Qaida nu sunt parteneri, întrucât ISIS cere supunere din partea celeilalte organizații. Însă, dacă acestea reușesc să ajungă la un consens, acest parteneriat ar putea să se transforme în cel mai îngrozitor dușman pe care l-a avut omenirea vreodată.
Statul Islamic trăiește întru îndeplinirea profețiilor, iar asta vorbește despre puterea și entuziasmul oponentului. Rămâne neclintit, chiar și atunci când este înconjurat, deoarece este convins că va primi susținere divină dacă rămâne loial modelului profetic. Mecanismele ideologice ar putea să convingă câțiva reprezentanți că mesajului grupului este fals. Prin mijloace militare, unele orori ar putea fi stăpânite, dar pentru o organizație atât de perseverentă precum e Statul Islamic, puține dintre aceste măsuri vor funcționa. Războiul va fi unul lung, chiar dacă nu va dura până la sfârșitul lumii.

Traducere și adaptare de Victoria Colesnic de pe www.atlantic.com „What ISIS really wants”

Un articol de: Victoria Colesnic Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 21 Septembrie 2018, ora: 17:00

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:51 de Doina Stimpovschii

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern Din editia print

Prin schimbarea a doi miniştri, guvernarea face o mișcare de PR înainte de alegeri, consideră analiştii politici

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:28

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion, ACTIVIST CIVIC, ZIARIST

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion,  ACTIVIST CIVIC, ZIARIST Din editia print

Liderul unioniștilor, George Simion, s-a născut pe 21 septembrie 1986, la Focșani. În 2005, a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr‟ din București.

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 21 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md