Astăzi 19 Septembrie 2018, Miercuri - Ultima actualizare la ora 13:14
Abonamente

Interviu 22 Aprilie 2012, ora 07:40    Din editia print

Andrei Gurin, jurist la Comisia Europeană: „Imaginea RM pe holurile instituţiilor UE este una SUMBRĂ, însă schimbarea este posibilă”

Marime Font

Foto: Ramin Mazur
 
 
 

Născut în 1982, Andrei Gurin şi-a făcut studiile gimnaziale în Republica Moldova şi cele liceale în România, după care a studiat dreptul comunitar în univesităţile din Strasbourg (Robert Schuman), Paris (Sorbona) şi Londra (King's College). 

De mai bine de patru ani, Andrei Gurin lucrează în calitate de jurist la Comisia Europeană, organul executiv al Uniunii Europene. Este originar din Republica Moldova, însă a ajuns la Bruxelles în urma unui concurs pentru locurile alocate cetăţenilor români de către instituţiile europene, după aderarea României la UE. Despre revolta tinerilor din aprilie 2009 a aflat din publicaţia franceză „Le Monde” şi a fost atât de surprins încât a trimis imediat un mesaj Comisarului român de atunci, domnul Leonard Orban, rugându-l să facă tot ce-i stă în putinţă pentru a evita represiunea şi vărsările de sânge. Cât despre aderarea Moldovei la UE, consideră că politicienii moldoveni ar merita un cartonaş roşu pentru lipsa unui consens naţional privind integrarea europeană.

În prezent, Andrei Gurin este jurist la Direcţia „Piaţa internă şi servicii" a Comisiei Europene şi lucrează în una dintre secţiile specializate în reglementarea serviciilor financiare. A petrecut sărbătorile de Paşti acasă, în Moldova. Am profitat de această ocazie pentru a afla cum se vede parcursul de integrare a RM în UE din culisele instituţiilor europene.



- Dle Gurin, cum se vede parcursul de integrare a RM în Uniunea Europeană de pe holurile instituţiilor de la Bruxelles?
- Am impresia că în RM lipseşte, în acest moment, un consens naţional real privind integrarea în UE. Şi asta, pentru că politicienii oscilează între ideea de integrare europeană şi… o alternativă. În plus, dacă e să ne uităm la fostele ţări comuniste care au aderat la Uniunea Europeană, observăm că acestea au aderat în acelaşi timp şi la Alianţa Nord-Atlantică (NATO), or societatea moldovenească este foarte divizată când e vorba de NATO.

Uneori, integrarea europeană pare a fi doar un interes de moment. Acest lucru este o slăbiciune de care este responsabilă clasa politică din Moldova. De exemplu, actuala opoziţie, care s-a declarat proeuropeană cât timp a fost la putere, acum este mai mult împotriva integrării. Pentru a avea sorţi de izbândă trebuie să existe un consens pe termen lung în această privinţă, o dorinţă arzătoare de a deveni ţară membră cu tot ceea ce implică acest lucru. Având în vedere că „peştele de la cap se strică", aş da un cartonaş galben, chiar roşu pentru actuala clasă de politicieni din RM.

- Cât de importantă consideraţi că este poziţia geografică a unei ţări în cazul aderării la Uniunea Europeană?
- Din acest punct de vedere, cazul RM este unul mai dificil. Dacă în alte ţări a existat un consens naţional de la bun început, dar şi factorul extern a fost destul de favorabil, având în vedere suportul administrativ, material şi moral din partea structurilor euroatlantice şi a civilizaţiei occidentale în general.

În cazul nostru, putem vorbi de un handicap dublu, lipsa de coerenţă internă şi factorul extern nefavorabil, ţinând cont de influenţa Rusiei în regiune. În asemenea situaţie, factorul intern este cel care ar trebui să-l compenseze pe cel extern.

- În ce măsură experienţa ţărilor vecine în procesul de integrare în UE este relevantă pentru RM?
- Cred că Moldova are o şansă extraordinară, având în vedere experienţa de aderare a ultimelor 12 state, mai ales în cazul României, care a tradus deja în română mii de pagini de legislaţie europeană. Vă amintesc că româna este una dintre limbile oficiale ale UE. Într-un fel, noi suntem deja integraţi în Uniunea Europeana, lingvistic vorbind.

- Se vorbeşte şi pe holurile instituţiilor europene despre Moldova ca despre „o poveste de succes”?
- Ca să fiu sincer, această euforie există mai mult în RM decât în culoarele instituţiilor UE. Moldova este o ţară puţin cunoscută pentru cei care lucrează în structurile UE. Pentru europeni, statutul de candidat la UE pentru RM este văzut ca o perspectivă pe termen destul de lung.

Pentru colegii mei din instituţiile europene, prima imagine despre RM este una sumbră: RM este văzută ca o ţară săracă şi nesemnificativă din punct de vedere economic… Avem încă mult de muncit pentru a schimba imaginea ţării. Ceea ce pot face eu în acest sens, precum şi fiecare dintre noi, este să fiu un bun ambasador al acestei ţări în străinătate, ca cetăţenii europeni să afle că în RM există şi altceva decât sărăcia şi prostituţia despre care se vorbeşte atât de mult în presa de scandal. În acest sens, o trupă ca „Zdob şi Zdub” sau violonistul Ilian Gârneţ, laureatul prestigiosului concurs al Reginei Elisabeta din Belgia, au făcut mult mai mult pentru imaginea ţării decât toţi politicienii din RM reuniţi la un loc.

- Care ar trebui să fie poziţia Republicii Moldova, dacă ţinem cont de faptul că aderarea la Uniunea Europeană este o perspectivă pe termen lung?
- Eu cred că trebuie să profităm de fiecare oportunitate care ni se oferă. La momentul de faţă, RM beneficiază de politica europeana de vecinătate a Uniunii Europene. Unii cetăţeni profită deja de avantajele acordului privind micul trafic la frontiera între RM şi UE, adică România. În prezent se negociază un acord de liber schimb cu Uniunea Europeană şi un acord de liberă circulaţie a persoanelor. În cazul în care aceste acorduri vor intra în vigoare, mărfurile din RM şi cetăţenii ei vor putea circula liber şi nestingherit în Uniunea Europeană. Acesta este un prim pas spre o integrare mai profundă în viitor şi efectele acestuia se vor răsfrânge în viaţa de zi cu zi a cetăţenilor din Republica Moldova.

- Care sunt în opinia dumneavoastră principalele obstacole în calea integrării europene?
- Pe lângă lipsa unui consens naţional în privinţa integrării europene şi a factorului extern nefavorabil, un alt obstacol major este neîncrederea cetăţeanului faţă de stat şi instituţiile acestuia. Citind presa din RM, îmi dau seama că prea puţină atenţie se acordă problemelor economice. Un alt obstacol fundamental în calea integrării europene este lipsa unui consens în privinţa identităţii noastre naţionale. Fără un consens asupra identităţii noastre naţionale, nu vom avea niciodată un consens naţional real în privinţa integrării europene.

Este greşit să ne punem întrebarea: „suntem români sau moldoveni?”, pentru că un bun moldovean este prin definiţie şi un bun român, precum şi un bun român este prin definiţie un bun european. Ca să înţeleagă acest lucru simplu, cetăţenii noştri au nevoie de mai multă cultură. Cineva care a vizitat măcar o singură dată mănăstirile din Bucovina sau bisericile din lemn din Maramureş sau cineva care a citit măcar o dată din Stănescu, Blaga sau Eliade nu îşi va mai putea nega românitatea. Pe de altă parte, observ că minorităţile noastre naţionale, dar şi mulţi moldoveni suferă de o românofobie cronică care este rezultatul a două sute de ani de separare şi ideologizare profundă. Pentru mulţi, a-ţi afirma apartenenţa la spaţiul lingvistic şi istoric românesc înseamnă a fi fascist, agresiv şi nerespectuos faţă de cultura minorităţilor naţionale. În plus, problema identităţii este foarte politizată, astfel încât pentru mulţi cetăţeni de-ai noştri, dar şi vecini din Răsărit, a fi român înseamnă în mod automat relaţii proaste cu Ucraina şi, mai ales, cu Rusia.

Românitatea basarabenilor este cel mai puternic argument moral în favoarea integrării europene a RM. Nu putem avea o frontieră de netrecut pe Prut între cei ce au o istorie, o limbă şi o cultură comună. Aici cred că putem sensibiliza cu adevărat opinia publică din Europa, care, în treacăt fie spus, îşi aminteşte foarte bine de Zidul din Berlin.

- Ce se va schimba în viaţa unui cetăţean din RM după aderarea acesteia la UE?
- Aderarea la UE este o perspectivă pe termen lung şi nu un scop în sine, ci un mijloc de a moderniza RM, de a o transforma într-o ţară de succes cu cetăţeni civilizaţi. Spre asta trebuie să tindem. În Polonia, spre exemplu, o ţară pe care o cunosc mai bine, după aderarea la UE, dar şi înainte, datorită reformelor majore din societate am observat schimbări esenţiale în mentalitatea oamenilor, în comportamentul funcţionarilor publici, în calitatea infrastructurilor publice (drumuri, şcoli, servicii). Cei care au avut ocazia să treacă vreodată frontiera dintre Ucraina şi Polonia au văzut diferenţele majore: drumuri mai bune, mai multă lumină şi niciun poliţist care să te hărţuiască…

- Vă mulţumim!

* Ideile exprimate în acest interviu sunt opinii personale şi nu reprezintă poziţia oficială a instituţiilor europene.

ARTICOLUL FACE PARTE DIN EDIȚIA TIPĂRITĂ A COTIDIANULUI NAȚIONAL TIMPUL, VINERI 20 APRILIE

Un articol de:
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 10 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

27 de ani

A mai trecut un an de la declararea independenței. Unii dintre noi au sărbătorit, au ţinut discursuri, au dansat, au mers la concerte. De parcă totul ar fi fost minunat. 27 de ani de dezamăgiri.

() Citeşte tot articolul

Editorial 10 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Tata cu trei feciori

Nu știu de ce, poate de-atâta că vine sezonul rece, când moldovenii (etnicii români), dârdâind de frig, revin la îndeletnicirea lor milenară – crearea folclorului – poate pentru că s-au întors deputații din vacanță și reîncepe sezonul fierbinte,...

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md