Angela Gramada: Speranțele „borșului politic” moldovenesc

publicat în Actualitate pe 11 Ianuarie 2019, 15:48

 Aproape o săptămână am ascultat ce spune lumea despre viitoarele alegeri parlamentare și am răspuns sincer la întrebarea ”Angela, noi cu cine votăm?” cu ”Nu știu! Nu am idee!” Dacă la alegerile anterioare mă panicam cu două-trei luni înainte de scrutin, acum de prin vară îmi e frică să îmi deleg suveranitatea vreunui politician din Moldova.

Imediat după alegerile din noiembrie 2016 am făcut interviuri de cercetare cu mai mulți reprezentanți ai diferitor formațiuni politice din Moldova. Nu mi-au răspuns atunci doi politicieni pe care i-am contactat: Maia Sandu și Mihai Ghimpu. Am reușit, însă, ”performanța” de a discuta cu cineva de la PSRM. După frustrările adunate în timpul interviurilor am reușit să scriu un capitol dintr-o publicație în cadrul unui proiect de cercetare implementat de SNSPA. Încă nu îmi e rușine de acel capitol. Am fost obiectivă. Cel puțin m-am străduit.

În anul 2017 am întâlnit mai mulți tineri din diferite formațiuni politice din Moldova și Ucraina, care aparțineau familiei politice PPE. Unii au apreciat sinceritatea mea, alții au rămas dezamăgiți că nu le aduc elogii celor care s-au auto-proclamat în mod eronat ”salvatori ai națiunii”.

Decepția mare a venit de la potențiali candidați, colegi, rude și prieteni care m-au rugat să îmi țin limba după dinți și să nu le mai critic ”speranțele politice”. Mesajul a fost foarte clar formulat: ”Te invităm, asculți și taci!”

Asta m-a jignit cel mai mult! Trebuia să tac pentru că:
- eu pun întrebări nasoale și ”speranțele politice” au memorie bună și sunt orgolioase;
- nu avem pe cine să votăm și măcar aceștia să reziste până la viitoarele alegeri;
- de acolo de la voi, de la București, nu vedeți cât e de nasoală situația în Moldova!

Atunci am luat o decizie: nu vreți să vă critic pe voi, care vă autoproclamați ”salvatori ai națiunii”, nu-l voi critica nici pe Plahotniuc.

De ce am decis să scriu acum aceste lucruri? Din motivul enunțat în paragraful doi al acestei postări: mi-am petrecut ultimele zile ascultând lumea din Moldova. Nu cea ”informată”. Lumea de la sate, lumea căreia i s-a mărit pensia cu 10% și cea căreia nu i s-a mărit pensia pentru 1,10 lei.
Vă spun sincer: am avut impresia că la sate lumea e mai informată decât lumea de la orașe sau poate e pur și simplu mai puțin arogantă, e mai modestă în a face aprecieri despre politicieni. Și nu e vina omului de la sat că nu știe că, cârnatul din magazinul social a lui Șor e expirat și/sau la fel de scump ca în orice alt magazin. E vină ”speranțelor noastre politice”, care vor să ne salveze de lighioane politice veterane, dar care nu acceptă critici, sugestii, opinii, care nu știu de ce și pentru ce candidează la aceste alegeri și care nu au învățat din greșelile trecutului.

Eu, probabil, nu voi fi politician niciodată și nu voi ști cât e de greu să fii politician în Moldova. Dar eu sunt cetățean cu drept de vot și nu îmi pot bate joc la nesfârșit de suveranitatea mea pe care aleg să o deleg unui individ cu ambiții politice neclare, fără proiecte, fără viziune. Peste o lună și jumătate ne vom alege ”reprezentanții”. E dreptul vostru să îi criticați, să îi chestionați, să le dați palme! Altfel, cu ce sunt ei mai buni decât predecesorii lor dacă nu acceptă să asculte vocea poporului???

PS: dragi candidați, când faceți spoturi video pentru campania electorală, dați nasul mai în jos, nu țineți barba ridicată, vorbiți de la nivelul alegătorului, că nu sunteți curcani împăiați pentru muzeu! A face legi e o responsabilitate mare, nu un privilegiu pentru 101 tâmpiți!

Angela Gramada este Preșdintele ESGA și
Cercetător la SNSPA


Sursa: Pagina Angelei Gramada pe  FB