Comentariu

Antimisul

Şi pentru că – aşa cum probabil aţi aflat – biserica (?) Sfânta Teodora de la Sihla a fost ruptă abuziv de Mitropolie, aş vrea să vă lămuresc câteva lucruri pornind de la antimis.

Însă mai întâi să vedem ce s-a întâmplat la biserica în cauză. Pentru că legea cultelor din Moldova e cea mai permisivă din Europa, orice grup de 100 de persoane poate înfiinţa un cult nou pe care îl poate numi cum are chef: chiar şi Patriarhia Ierusalimului (cum spunea cineva). Aşa se face că în Moldova sunt înregistrate nu mai puţin de opt mitropolii. Din care doar două sunt canonice, deci adevărate: Mitropolia Moldovei şi Mitropolia Basarabiei. Fiindcă doar ele au statut canonic şi sunt recunoscute de patriarhiile ortodoxe. Dacă vă veţi uita pe înregistrarea acestei aşa-numite noi mitropolii, veţi vedea că apare trecută în Registrul de Stat al Organizaţiilor necomerciale. Deci vorbim de un ONG, nicidecum de o mitropolie.

Să revenim: antimisul e un obiect liturgic, o bucată de pânză dreptunghiulară pe care e imprimată icoana Punerii în mormânt a Mântuitorului (are aproximativ 50 de cm). Pe antimis (aşezat pe Sfânta Masă) se slujeşte liturghia. Primul lucru foarte important pe care trebuie să îl ştim e că fără el nu se poate săvârşi sfânta liturghie. Orice alt obiect liturgic poate fi înlocuit, însă antimisul nu. Dacă nu e antimis, nu e nici liturghie, deci nici biserică.

Antimisul are cusut în interior sfinte moaşte, fiindcă reprezintă biserica sfinţilor. El este semnat de episcopul care are în grijă biserica respectivă. Dacă episcopul este înlocuit şi antimisele sunt înlocuite ca să primească semnătura noului ierarh. Probabil vă întrebaţi de ce e atât de importantă semnătura.

Episcopul e cel care reprezintă o biserică locală. Biserica locală e formată din toate bisericile care sunt sub un episcop recunoscut de celelalte biserici ortodoxe şi aflat în comuniune cu ele. Când cineva vrea să devină preot, episcopul e cel care îl hirotoneşte preot şi îl trimite la o anumită biserică. El primeşte antimisul cu semnătura ca dovadă că episcopul îl recunoaşte. Fiindcă el e reprezentantul episcopului în biserica respectivă. Dacă preotul se rupe de episcopul său, nu mai are voie să folosească antimisul.

Patriarhia Română a dat un comunicat în care spune că cei de la biserica Sf. Teodora de la Sihla nu mai sunt subordonaţi Patriarhiei, iar rezolvarea problemei trebuie făcută de Mitropolia Basarabiei. Fiindcă ierarhul locului răspunde de problemele bisericii locale. Aşa se întâmplă în toate mitropoliile româneşti.

Mă gândesc cu tristeţe că cei mai mulţi dintre noi nu ştiu lucrurile astea şi continuă să aibă încredere în aşa-zisele mitropolii apărute ca ciupercile după ploaie. Tocmai de aceea am considerat necesar să vorbesc despre antimis. Dacă ONG-ul nou înfiinţat, autoproclamat biserică, s-a rupt de mitropolit, fără ca să treacă (măcar!) sub altă mitropolie de la care să primească un nou antimis, acolo nu mai avem nici biserică, nici liturghie.

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *