Astăzi 19 Septembrie 2018, Miercuri - Ultima actualizare la ora 13:14
Abonamente
 
 
 

Moldova 6 Mai 2016, ora 08:00    Din editia print

Țara cetățenilor nenumărați, dar prezenți în listele electorale

Marime Font

În Republica Moldova multe sunt neclare, bunăoară nici președintele nu știe „ce nu avem”, dar e sigur că „ar fi bine să avem” acel ceva.  

Incertitudinile încep chiar de la poate cea mai importantă cifră, și anume numărul populației. Dacă rezultatele preliminare ale recensământului ne vorbesc de 2,9 milioane de oameni, atunci pe listele electorale sunt înregistrați circa 2,8 milioane de alegători, toți cetățeni ai republicii și toți trecuți de vârsta majoratului. Înseamnă oare asta că doar 100 mii de oameni sunt minori sau că ambele cifre sunt departe de realitate? În ce măsură ne afectează această eroare, când Comisia Electorală Centrală poate considera alegerile nevalabile dacă la ele au participat mai puţin de 1/3 din numărul de persoane înscrise în listele electorale?

Discrepanțe de neînțeles

În mai 2014, se organiza Recensământul Populației și Localităților (RPL), cu numeroase încălcări ireparabile, care au continuat după colectarea răspunsurilor. La sfârșitul aceluiași an, Biroul Național de Statistică anunța rezultatele preliminare ale RPL, potrivit cărora populaţia Republicii Moldova este 2 913 281 milioane de oameni, printre care 11,29% (329.108) plecaţi peste hotare.

În mediul urban au fost recenzate 995 227 de persoane, iar în mediul rural 1 918 054 de persoane, raportul fiind de 34,2% la 65,8%. Din total, 20,5 la sută locuiesc în municipiile Chişinău şi Bălţi – 493 de mii şi, respectiv, 105 de mii de persoane. Conform recensământului din 2004, populația RM era de tocmai 3,5 milioane.



În același timp, Comisia Electorală Centrală anunța că numărul total de alegători înscriși în Registrul de Stat al Alegătorilor la data de 31 martie 2016 este de 2 848 634 de cetățeni cu drept de vot. Adăugând persoanele fără reședință și cetățenii cu drept de vot domiciliați în unităţile administrativ-teritoriale din stânga Nistrului, aflate provizoriu în afara controlului suveran al autorităţilor constituţionale ale Republicii Moldova, cifra respectivă ajunge la 3 233 100.

Asupra acestui fapt a atras atenția și directorul IMAS, Doru Petruţi, care a cerut ca recensământul să fie auditat de o companie privată străină imediat după organizarea acestuia, or, până la efectuarea unui control, credibilitatea acestor date o consideră „foarte scăzută (dacă nu chiar nulă)”. „Populația totală raportată de BNS este 2,9 mln persoane, numărul de alegători incluşi în listele electorale (adică persoane de 18 ani și peste) - 2.800.827 persoane. Numai că, populația de 0-17 ani, conform tot BNS, reprezintă 699.849 persoane. Așadar, la BNS, populația de 18 ani și peste reprezintă 2.213.432 persoane. Prin urmare, între aceste două raportări, care fac referire la populația aceleiași țări, sunt diferențe foarte mari”, spunea Doru Petruți.

Problema deficienţelor statisticii oficiale a fost studiată și de Centrul de Cercetări Demografice, în 2015. „Această discrepanță este un rezultat al metodologiei de înregistrare a populației, deoarece Biroul Național de Statistică calculează numărul populației stabile, care include și migranți, adică pe cei care lipsesc din țară mai mult de 12 luni, ceea ce nu corespunde standardelor europene cu privire la evidența fluxurilor migraționale. Cunoaștem foarte bine că mai mult de două decenii Republica Moldova se confruntă cu migrația masivă, migrația de muncă, sunt foarte multe cazuri când migrația de muncă se transformă într-o migrație definitivă și acest fenomen este cunoscut foarte bine. Practic, fiecare familie din Republica Moldova are rude, cunoscuți, prieteni care, odată plecați peste hotare la muncă, se stabilesc permanent cu traiul în diferite țări europene, dar aceste persoane rămân în statistica oficială”, a declarat Olga Gagauz, directorul Centrului, pentru Radio Europa Liberă.

De unde vin acest cifre?

Dacă, procedural, este clar de unde vin rezultatele recensământului, atunci despre felul în care se formează listele electorale nu se prea cunoaște. Potrivit Regulamentului privind întocmirea, administrarea, transmiterea şi actualizarea listelor, cele de bază se întocmesc de către primărie, în două exemplare, pentru fiecare secţie de votare. Totuși, la întocmirea acestora se utilizează baza de date actualizată din Registrul de stat al alegătorilor, care se distribuie autorităţilor administraţiei publice locale.

Acest Registru se creează în baza informaţiei transmise de trei actori publici. Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor informează despre cetăţenii care au atins majoratul, care au decedat, și perfectat sau modificat actele de identitate, s-au mutat cu traiul sau și-au pierdut cetățenia. Ministerul Justiţiei informează despre persoanele incapabile, iar administraţia publică locală transmite informaţia cu privire la hotarele şi sediul secţiilor de votare, inclusiv despre modificarea acestora, precum şi despre arondarea alegătorilor la o secţie sau alta.

Merită de accentuat că datele personale se introduc în acest Registru fără intervenţia umană, în mod automatizat, prin intermediul modulului de import al datelor din Registrul de Stat al Populaţiei. Așadar, actualizarea datelor personale ale alegătorilor reprezintă un proces automatizat și continuu, iar datele actualizate rămân intacte, nefiind posibilă modificarea acestora.

Nimeni nu poate spune câți cetățeni are RM

Întrebat cum explică acest decalaj, Doru Petruți a afirmat că și în România aceste două cifre sunt diferite pentru că au modalităţi diferite de contorizare. „Uitaţi-va la BNS, ce specificaţii au. Ei când oferă cifra totală a populaţiei - uneori folosesc sintagme precum „populaţia stabilă”. CEC-ul nu are aceeaşi bază de calcul pentru că ei nu se bazează pe datele de la BNS, care au la bază recensământul. Sigur, ideal ar fi ca cele două cifre să coincidă sau, cel puţin, să nu existe diferenţe atât de mari. Cert este că, ambele liste au problemele lor, uneori deloc mici şi simple. În acest moment, nimeni nu poate spune câți cetăţeni avem în ţară. Ceea ce este grav”, afirmă sociologul.

Totuși, potrivit acestuia, ar fi imposibil ca listele electorale să fie constituite după datele de la RPL, or acesta se face o dată la 10 ani. „CEC-ul are obligaţia de a pregăti lista de votanţi, oameni cu vârstă de peste 18 ani şi peste, care au drept de vot în acel moment, indiferent unde ei se află. Modalitățile de culegere a datelor şi formarea listelor pentru alegeri sunt mecanisme complet diferite, fără absolut nici o legătură între ele. Problemele celor două cifre sunt diferite - la BNS este chestionabilă capacitatea de organizare şi derulare a unui recensământ, de a merge efectiv la fiecare gospodărie, iar dincolo ţine de evidenţa populaţiei, actualizarea informaţiei etc.”, explică Doru Petruți. Potrivit acestuia, decalajul este într-adevăr o mare problemă, iar dacă ambele sisteme ar funcționa ideal, atunci o dată la zece ani, când se organizează recensământul, aceste cifre ar trebui să fie egale.

Sociologul Doru Petruți a afirmat că o soluție realizabilă până la alegerile prezidențiale din toamna anului curent nu există, asta însemnând „reformarea unor sisteme uriaşe”, ceea ce nu poate fi făcut într-un timp atât de scurt.

Alegeri (ne)validate sau 25% din populație

Merită amintit că rezultatele finale ale RPL tot întârzie, Biroul Național de Statistică anunțând că acestea vor fi făcute publice abia în martie 2017, la aproape trei ani de la organizarea recensământului. Expertul de la Centrul Analitic și Independent „Expert-Grup”, Dionis Cenușă afirmă că rezultatele RPL ar putea da o notă nouă campaniei electorale. „Dacă recensământul arată că mai mulți moldoveni se prezintă drept români, atunci PSRM și alți pro-moldoveniști s-ar putea victimiza pentru a atrage electoratul de partea lor. Problema identitară va putea fi exploatată dacă datele recensământului vor fi prezentate. Poate fi un subiect pentru dezbateri publice, care pot favoriza anumiți candidați politici”, afirmă Dionis Cenușă.

Importanța unei statistici oficiale corecte este evident subestimată, aceasta fiind esențială atât în elaborarea politicilor publice, cât și la alegeri. Potrivit Art. 86. din Codul Electoral al RM, care reglementează stabilirea pragului de reprezentare, pentru ca un partid să treacă pragul electoral, acesta trebuie să fie votat de 6% din populație, un bloc electoral – de 9-11%, iar un candidat independent – de 2%. Pentru ca alegerile să fie validate, prezența la vot a cetățenilor trebuie să fie de 25 la sută din numărul populației.

Așadar, dacă numărul oficial al populației este unul eronat, atunci riscul ca alegerile să fie invalidate din cauza prezenței scăzute la vot este foarte mare. Nu o dată scrutinele au fost declarate invalide din acest motiv. Amintim alegerile locale din 2002, 2005 și altele.

Avea mare dreptate Nicolae Timofti când spunea că nu știe ce avem. Nu avem o cifră exactă care să ne vorbească despre numărul populației, dar tare ar fi bine s-o avem.

Un articol de: Ana Gherciu Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 10 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

27 de ani

A mai trecut un an de la declararea independenței. Unii dintre noi au sărbătorit, au ţinut discursuri, au dansat, au mers la concerte. De parcă totul ar fi fost minunat. 27 de ani de dezamăgiri.

() Citeşte tot articolul

Editorial 10 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Tata cu trei feciori

Nu știu de ce, poate de-atâta că vine sezonul rece, când moldovenii (etnicii români), dârdâind de frig, revin la îndeletnicirea lor milenară – crearea folclorului – poate pentru că s-au întors deputații din vacanță și reîncepe sezonul fierbinte,...

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md