De la începutul anului curent, 148 de persoane au fost plasate în arest la domiciliu sub controlul Centrului Național Anticorupție, printre ei și oficiali de rang înalt. În prezent această măsură este aplicată pentru 48 de bănuiți, în diverse dosare de corupție, spălare de bani sau trafic de influență.

Atunci când procurorii dispun de mai multe probe, este solicitată măsura de arest preventiv în penitenciar. Conform cercetărilor, după introducerea funcției de judecător de instrucție, a crescut numărul mandatelor de arest eliberate, ceea ce face ca Republica Moldova să fie în topul statelor cu cel mai mare număr de arestări pe cap de locuitor. Potrivit juriștilor, majoritatea celor împotriva cărora este aplicată una dintre măsurile preventive de arest ar trebui să fie cercetați în libertate. Psihologii spun că cei care au deținut funcții de conducere, iar la un moment dat au ajuns în arest, trec printr-o criză profesională.

„În Republica Moldova, libertatea persoanei poate fi limitată indiferent de existența condițiilor necesare pentru emiterea unui mandat de arest. Judecătorii de instrucție moldoveni nu-și motivează hotărârile, care vizează arestarea preventivă a cetățenilor. În unele cazuri, magistrații pur și simplu copiază demersul procurorilor”. Acestea sunt concluziile raportului prezentat anul trecut de Fundația SOROS - Moldova. Autorul cercetării, expertul internațional în domeniul justiției, Albrecht Stange, constată că judecătorii moldoveni nu cunosc ce înseamnă a motiva o decizie.

Potrivit Codului de Procedură Penală al Republicii Moldova, arestarea preventivă şi măsurile alternative se aplică numai persoanei care este bănuită sau învinuită de săvârșirea unei infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave. Totodată, măsurile preventive sunt orientate spre asigurarea unei bune desfăşurări a procesului penal. În prezent, există 11 la număr: obligarea de a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu părăsi ţara, garanţia personală, garanţia unei organizaţii, ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport, transmiterea sub supraveghere a militarului, transmiterea sub supraveghere a minorului, eliberarea provizorie sub control judiciar, eliberarea provizorie pe cauţiune, arestarea la domiciliu și arestarea preventivă.

„Numele și reputația mea au fost pătate”

De ultimele două măsuri de arest a avut parte și un bărbat din Capitală, care în momentul reținerii ocupa o funcție publică. El a acceptat să vorbească despre experiențele sale doar cu condiția că-i va fi respectat anonimatul. Imediat cum a început urmărirea penală, bănuitul a fost plasat în închisoare și a petrecut acolo 25 de zile, iar ulterior a fost transferat în arest la domiciliu, care a durat 30 de zile. „După experiența din penitenciar, evident că acasă e mult mai bine, nici nu se compară. La mine se construia casa și asta m-a ajutat să nu mă gândesc că sunt în arest. Când faci ceva cu mâna ta, uiți de emoțiile negative. Totuși există un disconfort, ca și în cazul unui cățel, cât de bine s-ar simți, dar dacă e legat, e legat. La fiecare arestul la domiciliu diferă. În cazul meu nu au fost multe restricții. Știu că sunt oameni care trebuie să sune la organul de urmărire penală din două în două ore, de la 7 dimineața la 21 seara – eu nu am avut așa ceva”, povestește fostul funcționar public.

Cât timp s-a aflat în penitenciar, familia a suferit cel mai mult, în special copiii. La băiatul cel mic chiar s-a oprit adăugarea în greutate. Împreună cu soția au hotărât să nu le spună copiilor ce se întâmplă. „Psihologic e dificil, mai ales că atunci când ajungi în asemenea situații și te ciocnești cu practici din perioada sovietică. Depinde de fiecare în parte, dacă omul este luptător trece peste toate astea. În cazul meu, sistemul a fost destul de cuminte. Cunosc, din auzite, că de multe ori sistemul este extrem de dur. Așa și nu am mai înțeles ce s-a urmărit prin această reținere. Cert este că dacă cineva dorește, atunci sistemul face în așa fel încât să-ți fie rău. La noi se abuzează la greu privind solicitarea arestului preventiv sau a arestului la domiciliu. În situația când procurorul te invită doar după cinci luni de la reținere ca să-ți adreseze prima întrebare pe cazul tău - e cel puțin straniu. E un absurd total și pentru toată lumea este evident că ei urmăresc cu totul altceva, decât buna desfășurare a anchetei. E o metodă de a presa persoanele incomode. Numele și reputația mea au fost pătate, asta este, dar de bine, de rău, nu suntem în Coreea de Nord și mai avem justiție internațională. Toate sunt recuperabile, doar că astea costă nervi, timp și bani”, susține dezamăgit interlocutorul meu, care în prezent este cercetat în stare de libertate.

„Până acum judecătorii nu cântăreau atât de bine procedurile de arestare”

Persoana ar trebui să stea la libertate atâta timp cât nu există trei motive care să justifice arestarea ei. Primul este riscul, că bănuitul o să fugă, al doilea, că o să comită alte infracțiuni și al treilea, că va influența urmărirea penală - adică va interacționa cu martorii, va distruge urmărirea penală etc. Dacă aceste riscuri există, atunci persoana trebuie să fie limitată în libertatea sa. În momentul în care ele nu există, nici nu-l poți aresta. De această părere este președintele Centrului de Resurse Juridice, Vladislav Gribincea. Avocatul susține că de obicei însă, procurorii invocă riscurile respective, iar judecătorii le acceptă cu ușurință.

„Am observat că deși Curtea Europeană spune că arestul se aplică prea des în Republica Moldova, în ultimii ani rata demersurilor de arestare și a numărului persoanelor arestate a crescut. Până la ultimele cazuri răsunătoare, în care au fost reținuți mai mulți demnitari de rang înalt și plasați în arest preventiv sau în arest la domiciliu, această măsură nu era atât de populară. Consider că până acum judecătorii nu cântăreau atât de bine procedurile de arestare. Sunt sigur că o mare parte dintre persoanele care stau în arest preventiv sau în arest la domiciliu ar trebui să fie la libertate. Nu există niciun pericol ca acești oameni să fugă sau să comită alte infracțiuni. Pur și simplu procurorilor le este mai comod să lucreze cu cei care stau în penitenciar sau cu cei care au interdicția de a părăsi locuința”, se arată convins Gribincea.

O analiză efectuată de Centrul de Resurse Juridice, demonstrează că multe persoane ajung în arest pentru că judecătorii sunt prea indulgenți cu procurorii. Pentru anul 2016, statistica arată că magistrații au acceptat solicitările din partea acuzării în peste 80 la sută din cazuri.

„La noi se face o justiție selectivă”

Faptul că arestul preventiv în Republica Moldova este aplicat prea des îl demonstrează și un studiu realizat de Asociația Promo-LEX. Potrivit Nicoletei Hriplivîi, avocată în cadrul instituției, standardele internaționale și Codul de Procedură Penală al Republicii Moldova arată clar că arestul trebuie aplicat ca o măsură de excepție. „A doua concluzie e că la noi de multe ori arestul preventiv se aplică nemotivat și nejustificat. Sunt invocate motive subiective, care nu au un suport probatoriu. De regulă, procurorul înaintează un demers pe care-l scrie destul de frumos, dar nu adresează dovezi clare. El trebuie să indice în demers de ce nu este binevenită aplicarea unei alte măsuri, neprivative de libertate. Arestul la domiciliu, la fel este o măsură privativă de libertate. Chiar nefiind mare specialist în drept, poți înțelege că la noi se face o justiție selectivă”, constată avocata.

În opinia Nicoletei Hriplivîi, arestul preventiv în penitenciar, cât și arestul la domiciliu, mai mult sunt aplicate pentru a influența și speria persoanele reținute. Potrivit ei, în străinătate mai des este aplicată cauțiunea – când bănuitul pune în gaj o anumită sumă de bani și este lăsat la libertate în timpul desfășurării anchetei. Și la noi Codul de Procedură Penală prevede această măsură, dar ea este aplicată extrem de rar.

Conform datelor World Prison Brief, dintr-un număr total de puțin peste opt mii de persoane reținute în Republica Moldova la sfârșitul anului 2016, 17,8 procente erau în arest preventiv. „Ținând cont că este o măsură excepțională, aproape 20 la sută este o cifră foarte mare pentru statul nostru. Sunt cazuri când arestul preventiv este aplicat și pentru o persoană care a furat un portmoneu de la cineva în transportul public. Puțini realizează că o zi petrecută după gratii este extrem de stresantă, mai ales pentru o persoană care ajunge acolo prima dată, pentru o încălcare minoră”, susține avocata din cadrul Asociației Promo-LEX.

„Nimeni nu are plăcerea, pur și simplu, să rețină un om”

Eugen Balan, procuror în Procuratura Anticorupție, spune că în cazul în care există o persoană bănuită, se analizează gravitatea faptei săvârșite și multe alte criterii ca să-i fie aplicată una dintre măsurile preventive. „Fiecare procuror apreciază individual persoana: cum se caracterizează, ce pondere și relații are în societate. În cazul funcționarilor publici reținuți este dispusă izolarea lor ca să nu aibă posibilitatea să elaboreze versiuni de eschivare de la urmărirea penală. Sunt tentative să preseze martorii ca să-și schimbe depozițiile. Nimeni nu-și dorește ca toți bănuiții să fie plasați în arest. Încercăm să nu intervenim acolo unde nu este nevoie. Dacă persoana colaborează cu ancheta, procurorul înțelege că el nu va împiedica urmărirea penală și poate stabili cercetarea sa în libertate”, comunică Balan.

Atunci când persoana este în arest la domiciliu, măsură vine cu un set de restricții, pe care procurorul le solicită judecătorului. Dacă bănuitul le încalcă, poate fi solicitată plasarea lui în arest preventiv, în penitenciar. „Noi avem și diferite metode prin care verificăm oamenii cărora le-a fost aplicată această măsură preventivă. Din două în două ore fie telefonează ei, fie noi. În mod spontan, colaboratorii operativi fac verificări inopinate la domiciliu. Progresul tehnologic decurge foarte rapid și nici nu știi la ce să te aștepți. Cu privire la interceptarea telefoanelor sau monitorizarea rețelelor de socializare a bănuitului, putem face acest lucru dacă este necesar și dacă măsurile sunt autorizate - asta în funcție de infracțiune, dar și de ceea ce urmărim să aflăm. La finalizarea procedurii de interceptare, persoana este informată. Un bănuit nu poate sta mai mult de un an în arest la domiciliu pe aceeași cauză penală. Nimeni nu are plăcerea, pur și simplu, să rețină un om. Pe lângă aplicarea măsurii preventive, oamenii legii depun foarte mult efort pentru ca să dovedească vinovăția persoanei, ca să expedieze dosarul în judecată într-un timp cât mai scurt”, susține procurorul.

El dă asigurări că măsurile de arest preventiv sau arest la domiciliu sunt aplicate pentru ca să fie audiați toți martorii până când nu au fost influențați, intimidați sau chiar cumpărați.

„Dacă spui lucrurilor pe nume ești văzut ca o persoană incomodă”

Avocatul Igor Blanari este de părerea că, în ultima perioadă, organele de drept nu sunt privite tocmai într-o lumină bună. Asta din mai multe puncte de vedere: netransparența organelor de drept sau aplicarea selectivă a legii. În cazul când spui lucrurilor pe nume, ești privit ca o persoană incomodă. Nu țin partea nimănui, dar pentru a trasparentiza sistemul justiției avem nevoie de acțiuni și oameni integri, care nu se ascund după paravane juridice”, consideră juristul.

În viziunea sa, arestul la domiciliu este o măsură care dă un confort celor ținuți în arest, de parcă organele de drept le-ar face o favoare. El crede că se urmărește scopul de a schimba unele orientări negative, a comportamentului antisocial și de a preveni recidiva de comitere a unor noi infracţiuni. „Problema principală este și creșterea numărului deținuților în penitenciare, fapt care îngreunează, dar și pune sistemul în dificultate. Nu trebuie să uităm și de faptul că întreținerea celor din închisori este o povară a statului, asupra bugetului”, a subliniat Blanari.

Foștii funcționari publici trec printr-o criză profesională

Contactată de TIMPUL, Iuliana Curea, psiholog în cadrul Departamentului Instituțiilor Penitenciare, consideră că persoanele care sunt în arest la domiciliu nu pot fi comparate cu cele în arest preventiv în instituția penitenciară. Ambele categorii însă trec printr-o perioadă dificilă, care influențează asupra vieții lor personale, profesionale și sociale, în special familiale. „Este o perioadă când toate activitățile trec pe planul doi și toată energia este direcționată spre soluționarea situației în care s-au pomenit. Totuși pentru cei ce sunt în arest la domiciliu această etapă este trăită mai puțin dificil, deoarece ei nu trebuie să se adapteze unui nou mediu, care, cel mai des, este neprietenos. Ceea ce însa îi caracterizează pe toți este așteptarea trăită cu anxietate, presiune, incapacitatea de a interveni și de a acționa liber. Așteptare în combinație cu speranță - asta simte orice persoană în situația în care a ajuns sub ancheta”, presupune specialista.

În opinia ei, cei care au deținut funcții de conducere este posibil să treacă printr-o criză a vieții profesionale, marcată de schimbarea valorilor proprii, care crește sentimentul de frustrare și dezamăgire. „De multe ori ei singuri nu doresc să comunice cu cei apropiați datorită sentimentului de vină și rușine. Atunci când pierzi o parte din viața ta - cea profesională, este important să completezi acest gol cu căldura celor apropiați, cu dragostea și susținerea lor. Familia este valoarea supremă în special în această perioadă”, opinează psihologul.

Iuliana Curea consideră că majoritatea persoanelor ce trec printr-o asemenea problemă, ulterior necesită o intervenție specializată din partea specialiștilor.

În Republica Moldova este încălcată frecvent procedura de arest

O hotărâre a Curții Constituționale din februarie 2016 prevede că arestul preventiv poate fi aplicat pentru o perioadă totală de cel mult 12 luni, care include atât etapa urmăririi penale, cât şi etapa judiciară până la emiterea încheierii judecătoreşti, prin care persoana este eliberată din arest sau la momentul pronunţării sentinţei de către instanţa de fond. Termenul arestului preventiv include timpul în care persoana a fost reţinută şi s-a aflat în arest preventiv, a fost în arest la domiciliu sau s-a aflat într-o instituţie medicală, la decizia instanţei de judecată, pentru expertiză în condiţii de staţionar, precum şi la tratament, în urma aplicării în privinţa ei a măsurilor de constrângere cu caracter medical.

Potrivit datelor oficiale, circa o treime din hotărârile Curții Europene pentru Drepturile Omului împotriva țării noastre vizează încălcarea Articolului 5 al CEDO, adică încălcarea procedurii de arest. Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei a inclus Republica Moldova pe lista statelor care prezintă deficiențe sistemice, ce violează Convenția Europeană a Drepturilor Omului, invocând o problemă de mentalitate a judecătorilor moldoveni. Țara noastră este printre cele 12 state cu cel mai mare număr de plângeri la CEDO, iar raportat la numărul populației, Moldova este în capul listei.

Raport SOROS - Moldova 2016:
„Arestarea la domiciliu este o măsură ineficientă, deoarece respectarea executării acesteia, cât și a restricțiilor suplimentare, nu poate fi controlată. Experții recomandă renunțarea pe viitor la instituția arestării la domiciliu în R. Moldova.”