Astăzi 18 Februarie 2018, Duminică - Ultima actualizare la ora 14:03
Abonamente

Actualitate 23 Septembrie 2017, ora 09:00

reportajArhiva din subsolul universității - depozit de acte și povești uitate

Marime Font

Unii moldoveni își ridică diplomele de studii de la universitate peste patru decenii doar pentru a se lăuda în fața nepoților

După ce absolvă facultățile, mulți studenți uită să-și ridice diplomele de licență sau master și dispar. Uită sau nu le pasă, depinde de caz. Unii dintre ei își amintesc de aceste documente tocmai peste ani. Căutând să afle care este soarta diplomelor lăsate să se prăfuiască prin universităţi, TIMPUL a discutat cu Ana Ştirbu, arhivarul Universității de Stat din Moldova, care, de mai bine de opt ani, depozitează nu doar acte, dar și emoții.

„Arhiva este cea mai vizitată subdiviziune a universității”

Arhivarul Ana Știrbu ne spune că nu și-a imaginat vreodată că va îndrăgi atât de mult aceasta profesie. De mai bine de un deceniu, ea a venit la Chișinău cu scopul de a face carte la Facultatea de Istorie, pentru ca apoi să revină în satul natal din raionul Florești, unde visa să devină profesoară. Așa s-a întâmplat însă, că, în anii de studenție, Ana și-a cunoscut viitorul soț, iar după căsătorie tânăra familie a decis să rămână cu traiul în Capitală. După obținerea licenței, ea a căutat cu disperare un post vacant, dar ia-l de unde nu-i…
Astfel, din voia destinului, femeia a ajuns arhivar. „Nu am crezut niciodată că voi avea această meserie. De la bun început, când m-am angajat, eram sigură că nu voi rezista mai mult de un an, fiindcă mi se părea o activitate foarte plictisitoare. Acum pot spune cu certitudine că arhiva este poate cea mai vizitată subdiviziune a Universității de Stat. Aici ne întâlnim zilnic cu circa 50 de foști absolvenți ai facultăţilor noastre”, menţionează Ana Știrbu.

Diplomele de studii medii sunt păstrate 75 de ani

În arhiva Universității de Stat sunt depozitate toate dosarele foștilor studenți. Acestea conțin informații despre activitatea curriculară și, de foarte multe ori, actele de absolvire a studiilor medii în original, în baza cărora studenții au fost înmatriculați la facultate. Deși specialista spune că, după absolvirea instituției, fiecare student este obligat să-și ridice documentele cu care s-a prezentat la admitere, de cele mai multe ori acest lucru nu se întâmplă. „După obținerea diplomei de studii superioare, mulți studenți uită să-și ridice actele în temeiul cărora au fost înmatriculați. Cu toate acestea, noi suntem obligați să le păstrăm timp de 75 de ani. De exemplu, în 2015, în arhivă erau peste 84 de mii de dosare, numai pentru secția frecvență la zi”, explică Ana Ştirbu.


Și-a ridicat „diploma roșie” peste 40 de ani

Motivele pentru care foștii studenți uită de propriile acte sunt diverse. Cert este că toţi își amintesc că au fost cândva elevi sau studenţi doar atunci când au nevoie de aceste documente. Potrivit Anei Ştirbu, dintre persoanele care vin cu întârziere la arhivă, cei mai mulţi sunt absolvenții promoțiilor de după anii 2000, care solicită diploma de BAC pentru a-și continua studiile în străinătate, acolo unde au emigrat imediat după absolvirea universității. „E foarte trist că ne fug oamenii din țară şi revin acasă din toate colţurile lumii doar pentru a-și retrage actele. Aceștia constituie marea parte a vizitatorilor arhivei. Am avut însă și cazuri, când unele persoane s-au prezentat să-și retragă diploma roșie cu care au fost admiși la facultate acum 40 de ani, cu singurul scop de a se lăuda în fața nepoților, demonstrându-le cât de tari au fost la învățătură”, își amintește specialista.

Un bărbat a albit într-o clipă

Chiar dacă arhivarul are un salariu de puțin peste 2000 de lei, iar condițiile de muncă nu sunt cele mai bune, Ana Știrbu spune că-i place activitatea sa, deoarece zilnic interacționează cu tot felul de oameni care ascund povești de viață impresionante. „În cei opt ani de muncă cred că aș putea scrie o carte despre foștii absolvenți care s-au perindat prin această sală. Aici, fiecare își spune, involuntar, durerea. Uneori am impresia că depozităm nu doar acte, dar și întâmplări”, consideră arhivarul.



Femeia ne spune că nu va uita niciodată cum într-o bună zi, bunăoară, a intrat pe ușă un fost absolvent cu părul cărunt, care dorea să-și ridice un document uitat. Când, la vederea acestuia, Ana și o colegă de-a sa s-au mirat de părul prea alb pentru vârsta vizitatorului, el a început să le relateze povești cutremurătoare. Bărbatul a avut un singur fiu, care plecase cândva împreună cu familia în vacanță. Acolo, pe mare, s-ar fi întâmplat un accident, în urma căruia copilul a dispărut. „Mi-a spus că până la urmă poliția a găsit doar bucăți din corpul celui mic, iar tatăl fusese chemat să-l recunoască. Astfel, în momentul în care a înțeles că acesta este fiul său, a albit imediat. Istoria aceasta m-a marcat profund”, recunoaște Ana Știrbu.

Deși este îndrăgostită de profesia sa, interlocutoarea mea nu crede că își va continua activitatea o viață întreagă, deoarece arhivele din țara noastră se află într-o situație critică, iar salariile sunt mizerabile. „Toate arhivele din R. Moldova sunt în subsoluri, nici a noastră nu face excepție. În zădar am făcut nenumărate apeluri la instituțiile abilitate pentru a ne schimba sediul, însă de peste tot ni se spune că nu există finanțare pentru așa ceva. Mai mult decât atât, și salariile ne sunt foarte mici. Este imposibil să-ți întreții familia din banii aceștia, care nu-ți ajung nici pentru servicii la comunale, pe timp de iarnă. De aceea, deși regret că alții pleacă din țară, încep și eu deja să mă gândesc la emigrare”, conchide femeia.

Nici diplomele de licență nu sunt ridicate la timp

Nu doar diplomele de BAC și cele de licență și master sunt ridicate cu întârziere. Motivul este același, că tinerii iau drumul spre Rusia sau Europa după facultate și inițial nu cred că au nevoie de documentele de studii. Despre aceasta ne-a povestit Ludmila Tomuleț, metodista sectorului de eliberare a actelor de studii. „Diplomele pe care le eliberează universitatea nu sunt depozitate în arhivă, dar într-un safeu special. De regulă, studenții le ridică în timp de două-trei luni de la absolvire. Însă avem și din cei care vin peste cinci sau șapte ani. De exemplu, cele mai vechi diplome pe care le avem acum în safeu sunt din anul 2002”, explică specialista.
Ludmila Tomuleț nu ne-a putut da o cifră exactă a absolvenților care nu și-au ridicat diplomele, deoarece numărul acestora se schimbă de la o zi la alta.

Un articol de: Ana Marchitan
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi


Editorial 14 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Credința și minunile (III)

Legătura dintre vindecare și credință este una foarte puternică, dar are loc în plan spiritual. Credința vie și lucrătoare duce la vindecarea sufletului nostru, la sănătatea duhovnicească. Nu întotdeauna și la cea trupească, cum ne place să credem.

() Citeşte tot articolul

Constantin Tănase 14 Februarie 2018, de Constantin Tănase

„Azilul singuraticilor”, fragment din cartea „Groapa cu lei”, 2014

Există un paradox, care doar aparent e paradox: omul, fiind sută la sută ființă socială, care „înnebunește” în singurătate în aceeași măsură în care are nevoie de parteneri sociali. Cândva eram și eu înclinat să cred că singurătatea e apanajul,...

() Citeşte tot articolul

Editorial 14 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Accesul la literatură

Întotdeauna mi s-a părut nedrept că literatura își croiește mai greu drumul prin lume decât arta plastică, pentru că – spre deosebire de cea din urmă – are nevoie de traducere. Și cu cât e mai săracă țara, cu atât mai puține sunt căile de acces la literatura...

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Februarie 2018, de George Simion

Igor cel Fără de Țară

Chiar în aceste zile și în săptămânile și lunile, care vor urma, R. Moldova se unește cu România, comună cu comună, localitate cu localitate, om cu om. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 13 Februarie 2018, de Răzvan Munteanu

(I)logica rusă

Tensiunile dintre NATO și SUA, pe de-o parte, și Federația Rusă, pe cealaltă parte, ating, din păcate, cote din ce în ce mai ridicate, fiind evident că asistăm la cea mai rece relație pe axa Washington-Moscova, de după căderea Zidului Berlinului.

() Citeşte tot articolul

Actualitate 22 Decembrie 2017, de Marin Basarab

Domnule Jereghi, ne așteptam să turnați filme, nu să vă turnați colegii

„Noi îl mustrăm întotdeauna pe tovarășul Stalin, și da, cu siguranță o merită. Însă eu vreau să întreb – cine a scris 4 milioane de denunțuri?” (Serghei Dovlatov)

() Citeşte tot articolul

Editorial 18 Decembrie 2017, de Octavian Țâcu

Dosarul Centenarului (V): Sfatul Țării în polemica dintre Ioan Pelivan și Pavel Miliukov

Spuneam în articolul precedent dedicat problemei legitimității Sfatului Țării la Conferința de Pace de la Paris (1919), că unul din cei mai importanți și înflăcărați apărători ai intereselor Basarabiei a fost Ion Pelivan.  

() Citeşte tot articolul


 

 



Cele mai citite articole Timpul.md