Istoria omenirii este plina de conflicte de tot felul, iar razboinicii au cautat mereu mijloace de a proteja zonele vitale ale corpului, acest lucru ducand initial la aparitia scutului si apoi a coifului. Primele scuturi cunoscute din descrieri erau confectionate in intregime din lemn, insa primele scuturi descoperite erau confectionate din placute de os cusute pe un suport textil sau din piele.
S-a gasit un coif preistoric format din colti de mistret cusuti pe o caciula de piele. De aici pana la inventarea armurii pentru corp nu a fost decat un singur pas. Metoda de a acoperi o bucata de material textil sau piele cu placute de os a fost folosita pentru confectionarea armurii de solzi, unul dintre cele mai vechi tipuri de armura cunoscuta. In epoca bronzului (sec.14 i.Hr.) au aparut si primele armuri de tip platosa care protejau corpul, acestea insa erau foarte grele si incomodau luptatorul.
Din cauza costurilor ridicate de productie, platosa era folosita doar de paturile sociale instarite. In timpul cruciadelor, zalele – care au evoluat intre timp de la o simpla vesta pana la un costum ce proteja tot corpul – au devenit armura favorita a cavalerilor. Acesti cavaleri aveau posesiuni intinse, pamanturi, paduri, orase si castele. Ei erau de vita nobila si unicul lor scop in viata era de a mentine si spori gloria si onoarea familiei din care faceau parte si de a apara credinta crestina in care fusesera botezati. Erau adevarati razboinici, iar indemanarea lor in manuirea spadei sau lancii era admirata si temuta.
Aceasta abilitate era dovedita fie in turnee cavaleresti, fie pe campul de lupta, in fata dusmanului. Orice cavaler era echipat cu o armura corespunzatoare rangului, avand si un scut, o spada, o lance si un cal; cavalerul era insotit de cel putin un scutier. Pe armura sa – ca si pe scut si pe flamura – era reprezentat blazonul familiei sale, ce simboliza faptele sau insusirile deosebite detinute de stramosii sai.
O armura clasica germana completa cantarea 30 de kilograme, o sabie putea ajunge si pana la sase kilograme, deci cu toate celelalte – scut, lance, spada – se putea ajunge usor la o greutate de aproape 50 de kilograme.
Aparitia si imbunatatirea armelor de foc in secolul XV a fost elementul care a dus insa la un declin rapid al armurilor care nu au mai putut tine pasul cu puterea de perforare a glontului.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
