Drept răsplată pentru aceasta sunt aplaudaţi şi muşcaţi de picioare… Gest de mare recunoştinţă şi încredere din partea micuţilor. Despre meseria de clovn este vorba, cea mai jovială, nomadă şi boemă dintre toate. Unul dintre temerarii acestei profesii, care a reuşit să păstreze pulsul vieţii artistice de la noi după ce Circul din Chişinău şi-a încetat activitatea, este Iuri Budkov. De aproape trei decenii, renumitul actor aduce circul în R. Moldova, un gest altruist şi benevol din partea sa, fiindcă nimeni nu i-o cere. Poate doar prescripţia morală şi dorinţa de a alunga tristeţea de pe feţele încruntate ale oamenilor.

Din cei treizeci de actori de circ ai fostei echipe, puţini au reuşit să supravieţuiască în ţară, mulţi dintre aceştia alegând calea pribegiei. Acum unii sunt şomeri, iar doi s-au dus mult prea departe de această lume… Printre protagoniştii curajoşi ai acestei arte sunt Iuri Budkov şi fiul său, Sandu, ambii exponenţi ai unei meserii ce pare ruptă de realitate. Dormitul şi spălatul prin vagoane şi frig sunt atributele indispensabile ale profesiei de circar. „Viaţa noastră este una ambulantă, acest regim prejudiciindu-ne sănătatea şi familia, în sensul că îi vedem rar pe cei dragi. În corturi ne spălăm şi tot acolo ne creştem copiii. Or, în cazul dinastiilor de circari, e puţin mai uşor din acest punct de vedere”, spune artistul.

O reprezentaţie ce se scurge în cinci minute, o prestaţie artistică ticsită cu bufonerii şi acrobaţii – sunt efortul a zeci de ani de muncă, iar asta pentru câteva secunde de ovaţii furtunoase. „Circul este un gen de artă în care artistul nu poate minţi. Trebuie să ai vocaţie pentru aceasta şi un dram de nebunie. Niciun om normal nu va intra în cuşca tigrului ca să distreze copiii sau aşa, de florile mărului. Toate spectacolele de circ impun o doză mare de risc. Orice dresor poate fi prada animalului său, fiindcă ele nu întotdeauna sunt ascultătoare”, mărturiseşte Iuri Budkov, invocând drept exemplu elefantul, cel mai inteligent şi susceptibil dintre mamiferele terestre care, dintr-un capriciu, „te poate strivi”. El spune că riscul e şi mai mare în cazul acrobaţilor, care se pot izbi de podea, ceea ce poate fi fatal pentru viaţa şi cariera lor.

„Trebuie să înţelegi ce-l amuză pe spectator”

Colectivul condus de Iuri Budkov este o prezenţă constantă pe arenele din fostele republici sovietice şi din Europa. Iar numerele de circ pregătite de artist sunt create în funcţie de cerinţele şi specificul fiecărei zone. „Mai întâi de toate încerc să aflu ce animale au fost prezentate anterior. De exemplu, dacă spectatorul n-a văzut de multă vreme elefanţi, atunci eu încerc să identific posibilitatea de a aduce în scenă aceste animale. În fiecare regiune există anumite preferinţe. În Ungaria şi Franţa, spre exemplu, oamenilor le displac animalele. Ei preferă spectacole axate pe acrobaţie, gimnastică şi jonglerii, ne mărturiseşte renumitul clovn. El mai spune că şi umorul este perceput diferit, iar asta derivă dintr-un anumit specific social. De regulă, receptivitatea publicului ţine de unele probleme sociale, iar clovnilor le revine misiunea de a anticipa şi a înţelege aprioric ce-l amuză pe spectator. „Bunăoară, pe un englez îl poate amuza faptul că nu are apă la robinet. Vă daţi seama, Mister Bean deschide robinetul şi… surpriză! La ei aşa ceva nu se întâmplă niciodată, aici, la noi, însă e un lucru firesc. Eu am stat fără apă 40 de zile şi nu prea mi-a venit să râd”, spune pe o notă ironică marele actor. Un element plin de haz este atunci când oamenii îl întreabă în ce limbă va fi numărul artistic. Replica este că circul nu poate fi ascultat, ci văzut.

„Prin alte părţi există doar circuri mobile…”

„Pe vremuri, lucrurile stăteau altfel, mărturiseşte interlocutorul meu, toţi actorii de circ ai URSS activau la Moscova, iar pentru reprezentaţii era nevoie să aduci trupe din Rusia, lucru de care mă ocupam personal, fiindcă ministerul republican al Culturii nu era interesat să organizeze spectacole la noi în ţară, astăzi cu atât mai mult”. Actorul nu pare deranjat de faptul ca edificiul nu mai este funcţional. Argumentul său este acela că arta trăieşte prin artişti, şi nu într-un bloc de piatră. „Artiştii au rămas în viaţă după ce acest bloc, clădirea Circului, nu a mai funcţionat. Nici în Europa şi nici peste Ocean nu există edificii special amenajate pentru spectacole de circ, ci doar chapitouri, circuri mobile. Aceste clădiri au fost concepute în perioada sovietică. Mai există două la fel ca al nostru – la Sankt Petersburg şi Milano, remarcă Iuri Budkov, întrebându-se ce rost are să dai spectacole pe timp de iarnă? „Îmi aduc aminte cu groază cum era în perioada sovietică – Bradul de Anul nou, unde părinţii îşi cărau copiii prin frig. La ce bun toate acestea?”, ridică din umeri actorul de circ.

Convieţuieşte cu cinci şerpi, un crocodil şi o maimuţă…

Exerciţiile pentru animaţie pe care le pregătesc actorii nu au o locaţie anume şi fiecare se antrenează pe unde poate – studiouri şi săli de sport. La fel se întâmplă şi în cazul dresorilor, care sunt nevoiţi să-şi domicilieze animalele în apartamentele proprii ori, în cel mai bun caz, în garaj… „O vreme făceam repetiţii la Casa Armatei, chiar şi urşii i-am ţinut acolo. Astăzi, lucrurile stau puţin altfel. Unul dintre băieţii noştri îşi împarte apartamentul cu cinci şerpi, un crocodil şi o maimuţă”, mărturiseşte scamatorul pe un ton firesc. El mai spune că, în general, jivinele nu prea apucă să stea pe acasă, deoarece sunt mai mereu prin turnee. „E ca şi cum ai avea un animal de companie pe care l-ai ţine toată ziua lângă tine. Trebuie să le iubeşti foarte mult ca să fii în stare să le acorzi atenţia şi dragostea cuvenită”, adaugă amiralul jovialităţii.

Potrivit fostului vicedirector şi director artistic al Circului din Chişinău, Ion-Gheorghe Şvitchi, trupa de actori a funcţionat după principiul turneelor. Iar din 1999, Ministerul Culturii decide să le permită actorilor să-şi prezinte programele, în mod individual, în afara republicii. În schimbul acestei oferte, ei erau obligaţi să cotizeze la fondul social. „Începând cu 2001, pe nimeni nu l-a mai interesat soarta acestor oameni şi… li s-a pierdut urma. Unii dintre aceştia nu mai au unde activa, alţii s-au pensionat. Mulţi animatori au ales România, Polonia, Rusia, Irlanda şi chiar America”, a declarat dl Şvitchi. El a mai spus că aceeaşi soarta au avut-o şi cele şase colectivele de amatori ce au activat odinioară. „Aceşti copii erau selectaţi la Chişinău şi trimişi pentru două-trei luni la şcolile de profil din Moscova. Era singura metoda de pregătire a actorilor de circ de la noi din ţară”, a mai spus ex-directorul artistic al Circului din Chişinău.