Pretenţiile financiare ale Rosneft se ridică la aproximativ 170 de miliarde de ruble (circa 2,5 miliarde de euro). Plata acestei sume va ruină o societate sănătoasă din punct de vedere economic.
După confiscarea bunurilor în urmă decizia instanţei de judecată, la începutul săptămânii, compania „Sistema“ a fost nevoită să declare „default tehnic“. Compensaţia cerută de Rosneft, la rândul sau, reprezintă profitul anual al Rosneft.
Presă rusă au atras atenţia asupra paralelei cu prăbuşirea unei alte mari companii de petrol – Yukos – care după 2004 a intrat în faliment că urmare a unui număr de procese şi creanţe fiscale. Atunci, cele mai „suculente bucăţi” din Yukos au intrat în portofoliul Rosneft.
La fel că şi atunci, la conducerea companiei se află Igor Secin, un apropiat al lui Putin încă din vremurile când el era un umil funcţionar la Sankt-Petersburg. Din 2004 – cu excepţia unei întreruperi de scurtă durata în timpul preşedinţiei lui Dmitri Medvedev – Secin a fost şeful „Rosneft“.
În acelaşi timp, există şi diferenţe. În comparaţie cu şeful Yukos (Mihail Hodorkovski), patronul AFK Sistema – Vladimir Evtusenkov – nu are ambiţii politice, niciodată nu a intrat în politică şi, spre deosebire de majoritatea miliardarilor ruşi din primul val, nu a făcut avere din afaceri cu materii prime. Strategia să corporativă până în prezent a constat în cumpărarea de companii aflate în dificultate, profitabilizarea lor, cu ulterioară vânzare.
Evtusenkov se pare că regretă faptul că a făcut acelaşi lucru în 2009 cu grupul petrolier Bashneft – care astfel a ajuns în atenţia lui Secin – scrie autorul. Potrivit unor zvonuri, graţie efortuilro lui Evtusenkov, Secin a dezvoltat un interes pentru Bashneft, care a ajuns a 6-a companie petrolieră din Rusia. Evtusenkov a vândut părţile neprofitabile ale companiei, apoi a răscumpărat acţiunile şi a început să se pregătească pentru listare la bursă de valori când, în 2014, a fost reţinut şi pus sub arest la domiciliu.
Autorităţile l-au acuzat de spălare de bani şi au decretat că privatizarea a fost ilegală. Evtusenkov a fost cumpărător de bună credinţă de la cei care au privatizat şi falimentat compania. Dar acest lucru a contat mai puţin în ochii „judecătorilor”, care erau pregătiţi să-i administrezeun tratament a la Hodorkovski (10 ani de închisoare). Spre deosebire de Hodorkovski, Evtusenkov nu a declanşat lupte cu aparatul de stat şi s-a supus. Că urmare, Bashneft a fost renationalizata, iar Evtushenkov a scăpat de arestul la domiciliu.
În toamna anului 2016, Rosneft preia activele Bashneft.
Cu toate acestea, deja în luna mai Evtusenkov a înţeles că speranţa să de a obţine liberatea în schimbul acţiunilor Bashnetft a fost una deşartă. Rosneft a intentat proces împotriva să, argumentând că Bashneft a pierdut din valoarea să şi cere despăgubiri, la care a adăugat şi o compensaţie reprezentând pierderea din variaţia cursului de schimb.
Astfel, conchide publicaţia, în acest caz s-au ciocnit două strategii de afaceri: pe de o parte, strategia lui Evtusenkov, care a cumpărat companii falimentare, le-a însănătoşit şi mai târziu vândut, iar pe de altă parte – strategia lui Secin, care a făcut din Rosneft cea mai mare companie petrolieră din Rusia eliminând de pe piaţă concurenţi de succes – Yukos“, TNK-BP, iar acum „Bashneft“. Evident nu fără ajutorul regimului Putin, care controlează „justiţia” din Rusia.
Apropo, potrivit agenţiei TASS, în ultimii 20 de ani, „Rosneft“ a intentat 500 procese din care a câştigat 124 miliarde de ruble. Dacă va obţine şi de această dată câştig de cauza, cel de-al 501-lea proces îi va aduce mai mult decât dublul sumelor obţinute pe această cale până acum.
Sursa: paginaderusia.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
