Axa educaÅĢiei, Frumosul
În cotidian însÄ cei mai mulÅĢi oameni asociazÄ Åi limiteazÄ frumosul la senzaÅĢiile de plÄcere Åi confort, ceea ce denunÅĢÄ un grad inferior de percepÅĢie Åi înÅĢelegere a lui. DepÄÅirea nivelului elementar de percepÅĢie a frumosului este misiunea dintotdeauna a educaÅĢiei, caracterul complex al cÄreia îÅi are originea sub ramurile Pomului cunoaÅterii. Potrivit Bibliei, Femeia, cea care se va identifica cu educaÅĢia, a vÄzut pomul cunoaÅterii ca „bun de mâncat” (utilul) „Åi plÄcut de privit” (frumosul) „Åi cÄ … era de dorit ca sÄ deschidÄ cuiva mintea” (cunoaÅterea) (Geneza 3:6). Frumosul este deci congenital omului, adicÄ ne este dat prin naÅtere, Åi, alÄturi de relaÅĢia omului cu Dumnezeu, capacitatea de a crea Åi a percepe frumosul reprezintÄ semnul distinctiv al esenÅĢei fiinÅĢei umane. Cu alte cuvinte, omul n-ar fi om dacÄ n-ar fi înzestrat cu capacitatea de a percepe Åi a crea frumosul. De aceea frumosul este omniprezent, adicÄ oriunde existÄ oameni acolo gÄsim Åi frumosul, el reprezentând o atitudine specificÄ a omului faÅĢÄ de lume Åi faÅĢÄ de sine. De aceea a Åi indicat V. Vasilache drept motto la romanul Povestea cu cocoÅul roÅu proverbul chinezesc DacÄ ai douÄ cÄmÄÅi, vinde una Åi cumpÄrÄ un trandafir.
Frumosul este universal, în lume existând un numÄr nesfârÅit de lucruri pe care toÅĢi oamenii le apreciazÄ ca frumoase, de la naturÄ la cerul înstelat, de la întrebarea inocentÄ a copilului la rÄspunsul înÅĢelept al învÄÅĢÄtorului Åi de la casa pÄrinteascÄ la drumul spre afirmare. În acelaÅi timp, frumosul este subiectiv, cÄci percepÅĢia lui este strict individualÄ, iatÄ de ce „nu-i frumos ce-i frumos, da-i frumos ce-mi place mie”.
Ca Åi tot ce-i omenesc, percepÅĢia Åi crearea frumosului se învaÅĢÄ prin educaÅĢia cea bunÄ din sânul familiei Åi al Åcolii, lipite strâns de sufletul neamului Åi spiritul universal. Este firesc deci ca orice moldovean care a beneficiat de o educaÅĢie corectÄ sÄ îndrÄgeascÄ cel puÅĢin muzica moldoveneascÄ, sÄ fie receptiv la întreg melosul românesc, Åi ca maximum, la muzica altor popoare Åi la cea clasicÄ. La 31 august mÄ întorceam de la baÅtinÄ cu un autocar de rutÄ. Åoferul, bÄrbat bine, respectat de sÄteni pentru cumsecÄdenia sa, ne-a servit mereu cu muzica ruseascÄ a unui post de radio din Tiraspol. Poate cÄ somnul neîmplinit Åi timpul urât de afarÄ m-au fÄcut sÄ uit pe câteva minute de faptul cÄ Åoferul provine dintr-o familie mixtÄ Åi sÄ mÄ irit în sine cÄ de Ziua Limbii Române, în ÅĢara mea, mi se serveÅte muzicÄ ruseascÄ. AdevÄrul a survenit implacabil, amintindu-mi cÄ am un telefon mobil care prinde Åi câteva posturi radio. Deschizându-l, am constatat cÄ pe aproape întreg traseul nistrean Palanca – ChiÅinÄu nu putea fi recepÅĢionat niciun alt post de radio decât cel din Tiraspol. Astfel neîndurÄtoarea realitate a mai confirmat o datÄ ceea ce Åtiam de la Aristotel Åi Kant, de la CreangÄ Åi Eminescu: cÄ Frumosul este nedespÄrÅĢit de AdevÄr Åi Bine, adevÄrul invaziei undelor radio arÄtându-mi cât de micÄ Åi neputincioasÄ este patria mea Åi cÄ n-am gândit bine despre Åofer cÄ mi-ar fi stricat cu muzicÄ strÄinÄ Åi aÅa umilita sÄrbÄtoare a limbii.
FiČi la curent cu ultimele noutÄČi. UrmÄreČte TIMPUL pe Google News Či Telegram!