Astăzi 20 Septembrie 2018, Joi - Ultima actualizare la ora 18:30
Abonamente

Moldova 3 Februarie 2014, ora 13:07

BARTER SEPARATIST: Loialitate regimului – TORTURĂ LA NOROD

Marime Font

Foto: theblacksea.eu

Nicio persoană din regiunea transnistreană nu a fost atrasă la răspundere pentru acte de tortură, deşi se ştie că este aplicată la scară largă acolo, informează „Promo-LEX”, în cadrul unui buletin informativ. 

Foarte rar, doar când victimele sunt prea insistente şi implică un avocat, aici, la Chişinău, se reuşeşte iniţierea unui dosar pe faptele de tortură şi re-lele tratamente semnalate de victime.

În majoritatea cazurilor, însă, oamenii legii reuşesc să convingă victimele să renunţe, utilizând fraze ironice de genul: „O să puteţi depune plângere după soluţionarea diferendului!”.



Dosarele de acest gen reprezintă o povară pentru procurorii din dreapta Nistrului, ei fiind nevoiţi să le poarte pur şi simplu cu ei dintr-un loc în al-tul, fără să lucreze asupra lor. În mediul procurorilor aceste dosare se nu-mesc „conserve”. Nimeni din conducerea Procuraturii Generale de la Chişinău nu le cere socoteală procurorilor pentru faptul că aceste „conserve” stau pe linie moartă ani de zile. Ba mai mult, au găsit şi argu-mente-şablon pe care să le invoce în răspunsul la interpelările venite din partea victimelor, avocaţilor şi jurnaliştilor:

- „Lipsa controlului efectiv asupra raioanelor de Est ale Republicii Moldo-va fac imposibilă desfăşurarea măsurilor operative de investigaţie...”.
- „Situaţia politică din regiune nu ne permite să documentăm faptele de-scrise în plângerea Dvs...”.
- „Cazul descris de Dvs ar putea fi examinat numai după reintegrarea ţării, deoarece momentan măsuri operative de investigaţii în raioanele de Est nu pot fi efectuate...”.

Sunt extrase din răspunsurile oficiale trimise de autorităţile constituţionale persoanelor care au fost sechestrate şi bătute crunt prin subsolurile in-stituţiilor represive din regiunea transnistreană. La o privire atentă a lucru-rilor, constatăm că, din cauza lenei şi plictiselii unor birocraţi, Republica Moldova s-a blocat în raport cu ilegalităţile comise pe teritoriul ţării lor. Nu fac uz la pârghiile pe care le posedă ca stat recunoscut la nivel internaţional ci se limitează la argumente şi scuze greu de acceptat. Asta în timp ce forţele represive de la Tiraspol îi hărţuiesc pe oameni cu „citaţii”, cu tot soiul de „percheziţii”, scriu „procese verbale”, iniţiază „dosare”, etc. Ai im-presia că s-au inversat lucrurile (structurile ilegale se comportă de parcă ar avea legitimitate şi recunoaştere internaţională, iar autorităţile con-stituţionale de parcă ar fi ilegale).

Pârghii nefolosite
Fiind un stat recunoscut, Republica Moldova dispune de numeroase pârghii la nivel internaţional, pentru a face ordine în această ţară. Anunţarea în căutare internaţională a cetăţenilor săi sau străini, care se fac vinovaţi de anumite fapte ilegale ar putea fi unul dintre aces-te instrumente. Dacă ar fi utilizat, ar putea fi extrem de eficient in-clusiv ca măsură de sporire a încrederii, deoarece ar reda demnita-tea umană şi cetăţenească multor dintre locuitorii regiunii aflate sub controlul administraţiei de facto. Această procedură nici măcar nu necesită trimiterea procurorilor sau a poliţiştilor, pentru lucrul oper-ativ, în partea stângă a Nistrului, fapt care ar conduce la anumite situaţii de tensiune sau provocări din partea separatiştilor. E o procedură ce poate fi demarată ca urmare a simplei ignorări de către suspect a citaţiei de prezentare la organul de urmărire penală. Există proceduri legale clare, care indiferent de circumstanţe, trebuie respectate. Inclusiv sus-pendarea sau încetarea procedurilor legale trebuie bazate pe normele legale şi nicidecum pe justi-ficări de ordin politic. Aşa-numita Transnistrie seamănă cu o colivie, dar nu este. Cei care astăzi bat oameni în penitenciarele sau subsolurile miliţiei locale, mâine vor dori să călătorească - să meargă în ospeţie la mama, fiica sau fratele din alte regiuni ale ţării sau din străinătate. Prins şi tri-mis la Chişinău, va trebui să răspundă pentru faptele sale de pe vremea când era tare în pumni. Dar pentru aceasta, procedura trebuie demarată, astfel încât călăii să fie anunţaţi în căutare.
Din păcate, victime ale tratamentelor inumane şi degradante devin nu doar maturii, consideraţi mai rezistenţi. Despre astfel de cazuri, care au loc mai ales în penitenciarele transnistrene, presa scrie cu regularitate. Nastia este o fetiţă orfană de 14 ani din satul Ploti (Plopi) din estul ţării. La vârsta ei, a trecut prin momente greu de imaginat chiar şi pentru un matur. Toate şi-au lăsat amprenta pe faţa ei. Familia de rromi la care locuia a vândut-o de 2 ori unor miliţieni locali (de fiecare dată cu câte 100 de dolari). Aceştia îi făceau acte, cu ajutorul unui notar şi o duceau în Rusia la cerşit. Pâ-nă să ajungă acolo, însă, era violată şi bătută ca pedeapsă pentru că miliţienii au trebuit să o cum-pere de 2 ori. Cazul ei a devenit cunoscut atunci când a fost repatriată pentru a treia oară de către organizaţia „Salvaţi Copiii - Moldova”. Dar oare câte alte astfel de cazuri mai există?

Puteri necontrolate călăilor

Structurile ilegale din regiune, care apără regimul separatist de la Tiraspol, au obţinut, drept răsplată pentru loialitate, puteri necontrolate. Au concrescut cu crima organizată şi, prin teroare, ţin, ca într-o imensă puşcărie, aproape 500.000 de oameni. În legătură cu aceasta, secretarul gen-eral al Federaţiei Internaţionale pentru Drepturile Omului, Artak Kirakosyan menţiona: “Autorităţile din Moldova trebuie să găsească metode clare şi transparente pentru a-şi ajuta cetăţenii din Transnistria. Indiferent dacă este recunoscută sau nu, Transnistria se află în Eu-ropa şi de aceea trebuie să se cunoască dacă sunt sau nu încălcate drepturile omului acolo”.
Chiar dacă regiunea transnistreană se consideră „stat independent”, Republica Moldova este re-sponsabilă pentru respectarea drepturilor omului pe acel teritoriu. Responsabilitatea Moldovei a fost evidenţiată în hotărâri ale CtEDO, dar şi de Comitetul pentru Drepturile Omului al ONU. În observaţiile finale din noiembrie 2009, Comitetul amiteşte că, în ciuda dificultăţilor Republicii Moldova în exercitarea unui control efectiv asupra teritoriului din stânga Nistrului, statul moldovenesc este obligat să garanteze respectul drepturilor recunoscute în Pactul Internațional pentru Drepturi Civile şi Politice pentru populaţia din regiunea transnistreană. La rândul său, CtEDO, în deciziile sale recunoaşte nu doar responsabilitatea Republicii Moldova ci şi re-sponsabilitatea Federaţiei Ruse, datorită prezenţei militare şi economice în regiune.

Cea mai gravă situaţie în ceea ce priveşte aplicarea torturii în regi-unea transnistreană a fost constatată în penitenciarele subordonate regimului ilegal. Zilnic oamenii sunt sechestraţi în plină stradă, în-carceraţi, ţinuţi în condiţii neomeneşti (bătuţi, lipsiţi de hrană, de apă, de acces la WC) şi judecaţi pentru crime pe care mulţi proba-bil nu le-au săvârşit. Concluziile alarmante au apărut, în februarie 2013, într-un amplu raport al ONU cu privire la încălcarea dreptur-ilor omului în regiunea transnistreană a Republicii Moldova. Şi Ambasada SUA a anunţat că „dispune de informaţii credibile despre aplicarea torturii, lipsirea de dreptul la un proces echitabil şi existenţa în locurile de detenţie din regiunea transnistreană a unor condiţii ce nu fac faţă standardelor internaţionale”.

„Ombudsman”-ul terorii
Directorul executiv al Asociaţiei ”Promo-LEX”, Ion Manole, susţine că inclusiv aşa-zisul „avocat al poporului” din stânga Nistrului are o abordare greşită: „Semnalele pe care le avem noi de acolo ne arată că această poziţie numită „ombudsman” în regiune nu face altceva decât să încerce muşa-malizarea cazurilor grave şi să lustruiască imaginea regimului de acolo. A fost un caz când „ombudsman”-ul de acolo a fost rugat de ombudsmanii de la Chişinău să transmită nişte medica-mente unuia dintre deţinuţii care s-a plâns de rele tratamente instituţiilor naţionale şi inter-naţionale. Acest „ombudsman” a venit în faţa deţinutului respectiv, i-a aruncat cu medicamentele în faţă şi, urlând la el, i-a zis că dacă va mai depune vreo plângere, va muri în chinuri groaznice acolo, în puşcărie. A fost un şoc nu doar pentru rudele victimei dar şi pentru noi”, a spus Ion Ma-nole.

Asta în condiţiile în care în regiunea transnistreană, „ombudsmanul” este singurul care monitor-izează ancheta. Acesta nu poate iniția el însuși denunțări ale tratamentelor inumane și degradante, informațiile pe care le culege urmând a fi transmise „procuraturii” din regiune și aşa-zisului comitet de anchetă creat prin „decret prezidențial”. Reprezentanţii organizaţiilor internaţionale care monitorizează situaţia din penitenciare, practic nu au acces în puşcăriile din raioanele de Est. În lipsa unor instrumente eficiente de apărare şi monitorizare a situaţiei persoanelor încarcerate, situaţia lor este greu de imaginat.

Vitalie Călugăreanu, pentru „Promo-LEX”

blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md